skip to Main Content
O Iubire Ca-n Povești? Sau Ca-n Filmele De Groază?

O iubire ca-n povești? Sau ca-n filmele de groază?

Învățăm de mici că basmele au final fericit. Nu se poate altfel, s-ar speria copilul! Deci, Făt-Frumos fuge cu Ileana Cosânzeana, lăsându-l cu buza umflată pe Zmeu, după ce i-a sustras și odoarele pentru care se muncise bietul monstru la foale, până ce-i transpiraseră șosetele în opinci. Cum ar fi, la câțiva ani după asta, să se ducă cei doi miri la tribunal și să ceară divorțul?! Făt-Frumos să pretindă custodia copiilor, căci are nevoie de moștenitori ca să lase cuiva tronul, iar Ileana Cosânzeana să rămână cu odoarele, căci are nevoie de zestre ca să se recăsătorească – de data aceasta, cu Roșu Împărat.

Nu e bine. Nu ne place. Vrem ca cei doi „să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți“. Dar ceea ce folclorul nu ne spune e că fericirea nu vine de la sine, doar pentru că ți-ai pus pirostriile. Ei bine, din folclor am preluat, de mici, o serie întreagă de mituri – pe care nici măcar la vârstă adultă nu le-am pus la îndoială niciodată. Generații de-a rândul.

Iar azi vedem cum scade rata de supraviețuire a mariajelor, de parcă ar fi o continuă vinere neagră pe burse. La o primă vedere, am putea spune că poate fi un lucru bun – cei doi parteneri de cuplu nu s-au înțeles, dar acum sunt mai copți, așa că a doua oară o să fie bine. Cu o mică precizare: psihologii spun că, din cercetări și din experiența lor, reiese că rata de succes a unui al doilea mariaj e și mai anemică decât a primei încercări. Poate că ar trebui, așadar, să schimbăm paradigma. Să renunțăm la basme și să păstrăm căsnicia.

În cartea lor, Împreună la bine și la greu: 10 adevăruri salvatoare pentru relația de cuplu, Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt dezvăluie miturile de care ar trebui să ne dezvățăm. Deloc întâmplător, cei doi autori sunt și creatorii Terapiei Imago pentru cupluri. (Dacă vă gândiți că e o altă cultură, cu alte mentalități, aveți dreptate. E cultura pe care și-o însușesc copiii de azi – nu doar din filmele de pe Disney Channel sau videoclipurile de pe YouTube, ci și din cărțile pe care le citesc și care nu mai seamănă deloc cu ce-am citit noi cândva.)

Așadar, primul adevăr pe care nu ne place să-l aflăm: „Dragostea Romantică este o iluzie“. Na, drăcie!… Adică Făt-Frumos a văzut (în sfârșit!) că Ileana Cosânzeana pierdea prea multă vreme în fața oglinzii, în loc să dea cu mătura și să deretice prin odăi. S-a cam sastisit băiatul. Iată cum explică autorii fenomenul:

„Dragostea Romantică rămâne prezentă suficient timp încât să creeze o legătură între doi oameni. Când se ofilește, pare că nu mai puteți face nimic bun. Persoana care era odată cel mai mare fan al vostru devine cel mai mare critic. Adorația e înlocuită de cicăleală. Vă treziți întrebându-vă: «Cine este ființa aceasta cu care m-am căsătorit?» […] Vă asigurăm, nimic n-a mers prost. Dragostea Romantică e doar primul stadiu al vieții de cuplu. E de așteptat să dispară.“

Asta nu înseamnă că trebuie să vă faceți geamantanele. Ci că, de acum înainte, trebuie să faceți un efort inteligent de a împăca ce dorește partenerul cu ce vă doriți voi înșivă – cu onestitate, dacă vreți să dureze.

Iată un al doilea adevăr care ne lovește subit: „Incompatibilitatea e baza căsniciei“. Deci nu se mai justifică remarca: „Vai, maică, daʼ ce bine vă potriviți!“ Bine, acuma… trebuie văzut și la ce anume se referă potriveala. Eterna feminină, Otilia, știa și ea că nu se potrivește cu Felix la drum lung. O și văd la ceas de seară, când vine acasă Felix (după ce s-a luptat o zi întreagă cu microbii), cum caută ea în dulapul în care ar fi trebuit să stea vesela și scoate de acolo o prăjitură mică și zbârcită, spunând cu un fermecător surâs inocent: „Asta a rămas de la petrecerea de alaltăieri, nu mai avem nimic altceva de mâncare în casă.“ Iar pe Felix, molfăind tăcut și serios prăjiturica dulceagă (de parcă ar fi vrut să diagnosticheze sporii de mucegai din ea): „Nu face nimic, dragă. Dar să pui servitoarea să treacă mâine pe la măcelărie. Să-mi gătești o ciorbă foarte acră, ca la mama acasă.“ Și n-a fost fata dispusă la o asemenea compatibilitate, de vreme ce Pascalopol îi putea oferi un alt rol.

Totuși, să vedem ce s-ar fi întâmplat, dacă Otilia s-ar fi căsătorit cu Felix. Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt invită pe scena cărții lor două personaje: Țestoasa și Grindina. Da, așa cum vă imaginați, Grindina e persoana care-și toacă mărunt partenerul. „Relația dintre Țestoasă și Grindină ilustrează o lege a naturii. Întotdeauna funcționează exact așa: cu cât mai adânc se retrage Țestoasa în carapacea sa, cu atât mai mult o bombardează Grindina. Cu cât mai rău bate Grindina, cu atât mai în străfund se retrage Țestoasa.“ Asta e ceea ce autorii numesc „Lupta pentru Putere“. Și iată ce soluție ne propun:

„Cu toate că incompatibilitatea este, în mare parte, cea care ne atrage (inconștient, desigur) către partenerul nostru, ironic vorbind, ambii parteneri au nevoie să învețe cum să fie mai mult ca celălalt. Iar asta include și acele caracteristici pe care ei le găsesc ca fiind cele mai enervante! Pe măsură ce Țestoasa devine mai vivace, iar Grindina mai temperată, echilibrul se reface.“

Trec la al treilea adevăr (care, spre deosebire de primul, ar trebui să vă umple de speranță): „Conflictul e un progres pe cale să se-ntâmple“. Iată cum rezumă problema Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt:

„Există un mit în cultura noastră: Dacă ai probleme în căsnicie, înseamnă că ești lângă persoana nepotrivită. Nu-i adevărat. Din nefericire, durerea și confuzia care urmează Luptei pentru Putere determină multe cupluri să ia în calcul părăsirea domiciliului. Le-a plăcut romantismul, dar presupun că Lupta pentru Putere înseamnă că e timpul să-și facă Ieșirea din Scenă. Unii divorțează. Alții rămân împreună, trăind însă vieți paralele. Aceia care pleacă se consideră norocoși. Și orice nouă relație începe, din nou, cu Dragostea Romantică. Ceea ce înseamnă că Lupta pentru Putere se află chiar după colț. Nimeni nu scapă de asta! Noua atracție poate că arată, vorbește, râde sau acționează diferit de vechiul partener. Dar, odată ce Dragostea Romantică se ofilește, fiți cu băgare de seamă!

Se va transforma într-o copie sinistră a partenerului pe care l-ați lăsat în urmă.“

Partea și mai tristă e că un conflict de cuplu se extinde și în restul vieții. Să zicem că, într-o intersecție, vezi trecând pe lângă tine o mașină de școală auto. Afară, căldură mare! Doamna instructor trece razant pe lângă tine cu cotul sprijinit pe geamul deschis, iar ție ți se pare că-ți etalează erect degetul cu care Robin Hood își încorda arcul. Îți imaginezi că te aprostrofează fiindcă n-ai acordat prioritate mai din timp. Peste câteva zile, o vezi din nou – de data aceasta, de la mare distanță. Își aerisește degetele în aceeași poziție. Așa circulă ea prin trafic. Handsfree!

Să presupunem că erai deja cu capsa pusă, din cauza unui conflict deschis de dimineață tocmai de partenerul de cuplu. După asta, dacă-ți arată cineva un deget pe stradă, poți interpreta gestul ca pe un afront personal, și nu ca pe un fapt care, de fapt, n-are nicio legătură cu tine. Și dacă te mai așteaptă la serviciu și un dezacord cu furnizorii, poți să spui că viața e mizerabilă. Atitudine care te împinge, mai pe seară, să adâncești conflictul cu partenerul de viață. Drept urmare, ajungi să stârnești chiar tu un incendiu conjugal. O profeție care se autoîmplinește.

Așa ne afundăm la nesfârșit într-un cerc vicios. Ce putem face, ca să ieșim din el? Enumăr mai jos soluțiile pe care le propun Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, lăsându-vă plăcerea de a le descoperi în detaliu, în cartea Împreună la bine și la greu:

  • „Când ești prezent pentru celălalt, vindeci trecutul“ (cu blândețe și înțelegere, fără umilințe, critici sau învinuiri).
  • „Nu e vorba de CE spui, ci de CUM o spui“ (aici apare Dialogul Imago – oglindește, validează, empatizează).
  • „Negativitatea e un abuz invizibil“ (fiindcă în aprecieri îți investești energia, în critici o cheltuiești).
  • „Negativitatea e o dorință mascată“ (pentru ca celălalt să nu te mai respingă, trebuie să te schimbi întâi tu).
  • „Creierul are o minte a lui“ (sau cum evoluează chimia creierului, când construiești un parteneriat)
  • „Căsnicia e prilej de râs“ (și de ce umorul ține divorțul la distanță)
  • „Mariajul rămâne cea mai bună asigurare pentru viață“ (asta e pentru cei care cred că singura plăcere a partenerului e să le mănânce ficații neîncetat, ca vulturul lui Prometeu).

Că trăim o iubire ca-n povești sau una ca-n filmele de groază, asta depinde foarte mult de noi înșine. Nu mai putem schimba povestea în care am crescut, dar putem scrie una nouă – de dragul generațiilor care vor veni. Ca să aibă o perspectivă completă – să-și cunoască trecutul, să se adapteze la prezent, să creeze un viitor mai bun.

Ioana Chiriță

Ioana Chiriță este marketing editor, cu o experiență de 20 de ani pe piața editorială din România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută