În orice teorie despre timp, așteptarea traduce felul în care afectele noastre pot dilata sau contracta unitățile subiective ale timpului. Așteptarea este, astfel, o marcă stilistică a timpului trăit și, deseori, a timpului visat, cel proiectat în ceasuri de cumpănă ori de visare. De mici, suntem ghidați să ne împrietenim cu așteptarea, dar nu ni se spune aproape mai nimic despre felul în care putem gestiona, mai cu seamă emoțional, fețele întunecate ale așteptării.
Există o mecanică a așteptării, fără reguli și fără răsplată, din care ne alegem cu mici istorii în care singura certitudine e faptul că cineva (uneori destul de impersonal, dacă e să mă gândesc la stat, la țară, la societate) așteaptă ceva de la noi, în aceeași măsură în care, cu mai multă sau mai puțină îndreptățire, așteptăm și noi de la ceilalți ceva… Sentimente, obiecte, recunoaștere! Ceva care vine sau nu vine, dar care trăiește ca o vietate a efemerului în mintea noastră. O vietate numită Așteptare și care, de multe ori, nu face altceva decât să aducă dezamăgire și frustrare. Cu toate astea, fără această vietate ascunsă în subconștientul nostru ne este greu, poate chiar imposibil, să ne detașăm de lumea ce ne cuprinde între ademenire și ceață. Astfel, lucrurile și oamenii iau chipul și asemănarea noastră, mai bine-zis iau chipul și asemănarea felului în care gestionăm așteptarea.
Sunt mult prea puține cazurile în care așteptarea a adus ceva bun în viața mea.
Cea mai presantă mi se pare așteptarea pe care ceilalți o au de la tine. Chiar dacă nu ți se spune, simți asta. Știi că ceilalți așteaptă ca tu să nu-i dezamăgești, să fii de acord cu ei, iar asta de multe ori înseamnă să nu fii tu însuți. De câte ori mă străduiesc să răspund așteptărilor celorlați nu fac altceva decât să mă frustrez. De câte ori am așteptări de la ceilalți, se întâmplă același lucru. Sunt mult prea puține cazurile în care așteptarea a adus ceva bun în viața mea. Atât de puține încât în momentul ăsta nu-mi vine niciun exemplu în minte.
Nu cred că lucrurile bune vin dacă le aștepți și nici că oamenii minunați apar în viața ta dacă stai liniștit și aștepți. Cred că astfel de lucruri se întâmplă din senin, tocmai atunci când nu aștepți.
Este mai important să acceptăm și să conștientizăm ceea ce ni se întâmplă decât să ne frustrăm că nu ne-a ieșit „pasiența“ așa cum ne așteptam.
Nimeni nu are dreptul să ne forţeze cu nimic și nici noi nu avem dreptul să forțăm pe nimeni. Dacă iubești, iubește fără a aștepta ca persoana să se schimbe sau să te iubească așa cum îți dorești tu. Dacă vrei să ajuți, ajută fără a aștepta să fii ajutat la rândul tău.
Fă lucrurile exact așa cum simți. Totul ține de propria alegere.
Dacă aștepți fapte mărețe de la celălalt, începe chiar cu tine. Trăiește viața frumos și senin, pentru că fie că aștepți, fie că nu, viața trăită face mai mulți bani decât viața visată!