fbpx
skip to Main Content
Cum Să Ne Folosim De Inteligența Relațională Ca Să îi Susținem, Motivăm și Educăm Pe Cei De Lângă Noi

În calitate de parteneri, părinți, lideri, angajați, colaboratori sau membri într-o comunitate, în prezent suntem nevoiți să facem față unor provocări din ce în ce mai solicitante. Pentru a funcționa suficient de bine, avem de gestionat o serie de situații psihologice și relaționale care ne solicită la maximum – atât în planul emoțiilor, cât și al abilităților. Indiferent că ne referim la oamenii de la serviciu (alături de care ne petrecem jumătate din viață) sau la cei din familie (pe care-i considerăm cei mai iubiți dintre pământeni), dimensiunea relațională nu mai poate fi nici ignorată și nici neglijată. Această dimensiune a conexiunilor interpersonale reprezintă un factor care poate deveni în viitor un avantaj competitiv al firmelor interesate să atragă personal, având în vedere că oamenii trebuie motivați nu doar financiar și intelectual, ci și emoțional.

Responsabilitatea unui părinte sau a unui manager de a înțelege și respecta nevoile, interesele și valorile unui copil sau ale unui angajat este, probabil, cea mai importantă calitate pe care omul modern o poate cultiva – indiferent că vine vorba despre casă ori muncă. Oamenii din jur – sau, mai bine spus, întreaga societate – ne solicită să fim cu adevărat conectați, să interacționăm cât mai mult și să dăm dovadă de competență interpersonală și de flexibilitate psihologică. Și chiar dacă încă mai avem tendința de a comunica în așa fel încât să le arătăm celorlalți cât suntem de deștepți și cât de multe știm – dovedindu-ne astfel inteligența cognitivă – realitatea vieții ne dovedește că, de unul singur, coeficientul de inteligență nu mai este cu adevărat un avantaj imbatabil.

Tot mai multe studii din psihologia organizațională și din psihologia familiei ne arată că atât liderii, cât și părinții au nevoie de inteligență relațională, pentru a face față emoțiilor intense și a gestiona problemele ce apar inevitabil. În caz contrar, obsesia față de control, abuzul psihologic sau verbal și vătămarea afectivă a celorlalți ar putea reprezenta riscuri majore prin care (conștient sau inconștient) am putea încerca să-i „susținem, motivăm și educăm“ pe oamenii de lângă noi. Copiilor și colaboratorilor le vine tot mai greu să tolereze și accepte ideile impuse cu forța. Iar dacă vom continua să facem asta, mai mult ca sigur, în scurt timp, se vor distanța de noi și îi vom pierde. Deoarece oamenii din noul deceniu – tineri și vârstnici – sunt dornici să aibă în jur persoane care să-i inspire, să-i ajute să fie ei înșiși cât mai mult și alături de care să simtă că pot crește cu adevărat.

„Inteligența relațională“ este definită în prezent ca o combinație de inteligență emoțională și inteligență socială, deoarece implică abilitatea de a înțelege și accepta atât propriile emoții, cât și pe ale celor din jur, dar și capacitatea de a dovedi deschidere și curiozitate față de nevoile, valorile, interesele și calitățile celor alături de care trăim acasă și la muncă. Și mai există o dimensiune importantă a inteligenței relaționale: capacitatea de a ne ghida acțiunile și comportamentele într-o manieră definită de umanitate și respect față de sine și ceilalți. Cu alte cuvinte, nu ajută la nimic să le aruncăm altora adevărul verde-n față, să-i criticăm și umilim, deoarece – chiar dacă un astfel de gest ne-ar putea face să părem autentici – cu siguranță, nu am putea spune că suntem inteligenți și din punct de vedere relațional.

Pentru a face trecerea de la ceea ce este „comod și autentic“ spre ceea ce este „inteligent și autentic“, avem nevoie de un amplu proces de învățare. Experiența de terapeut relațional îmi arată că nu e suficient să ne aruncăm ochii peste un articol, să citim o carte ori să avem bune intenții. Este necesar un angajament ferm de a finaliza un întreg proces: să ne explorăm credințele existente (în scopul de a recunoaște unde ne-am blocat), să ne descoperim tiparele inconștiente (pentru a putea apoi să gândim limpede și liber) și, ulterior, să începem să practicăm ceea ce știința ne spune că înseamnă inteligența relațională (fiindcă de calitatea relațiilor noastre depind calitatea și durata vieții noastre).

℗PUBLICITATE


Personal, cred că cea mai bună modalitate de a practica o abilitate sau deprindere nouă este să facem asta în cadrul unui grup de oameni care au aceleași interese ca și noi. Împreună suntem mai puternici, iar atunci când avem de parcurs un proces de învățare, eșecul este prima mare lecție de asumat. Sincer, este mult mai ușor de depășit un eșec atunci când știm că nu suntem singurii care au trecut prin astfel de momente, decât stând izolați, însingurați și încercând să ne ascundem nereușita de ochii tuturor.

Cultivarea inteligenței relaționale este la fel ca atunci când învățăm mersul biped. Sunt necesare câteva condiții: voință, perseverență și prezența unor oameni empatici, care să creadă că suntem în stare. De aceea, Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie și platforma paginadepsihologie.ro au dezvoltat, în colaborare, primul program educațional de cultivare a inteligenței relaționale destinat non-psihologilor din România.

Toți cei implicați în crearea programului (în calitate de cercetători și clinicieni cu mulți ani de experiență) consideră că inteligența relațională este ceea ce ne lipsește nouă, românilor, pentru a înfrunta cu succes dificultățile de acasă și de la muncă. Iar angajamentul ferm și asumat față de sănătatea noastră relațională poate reprezenta cea mai bună investiție psihologică și financiară – atât pentru familia, cât și pentru profesia noastră.

Termenul „inteligență“ (din sintagma „inteligență relațională“) se referă la asimilarea și manifestarea unor abilități și deprinderi personale; iar cuvântul „relațională“ înseamnă să învățăm să-i privim pe ceilalți într-o manieră definită de curaj, compasiune și conectare. Și dacă ne dezvoltăm inteligența relațională, lumea noastră poate deveni nu doar mai înțeleaptă, ci și cu adevărat umană.

Articol publicat pe platforma Republica

Gáspár György

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Back To Top
×Close search
Caută