fbpx
skip to Main Content
Obezitatea Infantilă – O Problemă Incurabilă, Prezentă în Zilele Noastre. Cauze și Soluții

În zilele noastre, obezitatea rămâne o provocare, iar greutatea excesivă trebuie tratată cu mare atenție, mai ales când vine vorba de cea a copiilor. Problema obezității este mult mai complicată decât se credea până acum, cerând mult interes, nu o abordare superficială. E trist și de speriat, dacă ne gândim la cei mici – obezi care devin ulterior adolescenți, respectiv adulți obezi. Viața adultă e predispusă la multe complicații de natură psihologică, emoțională (și nu numai). Pot exista implicații serioase asupra sănătății. Riscurile de sănătate ale unui copil supraponderal sunt mari, atunci când devine adult. Documentându-mă, am aflat că România este pe locul II în Europa, la capitolul „obezitate infantilă“. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, la noi în țară, un copil din doi este obez.

Sunt obiceiuri în familiile cu copii obezi care ar trebui să fie corectate, căci implicarea tuturor membrilor din familie este imperios necesară. Doar prin exemplu, pot impune ei schimbarea stilului de viață și a regulilor stricte legate de numărul porțiilor, alimentele oferite și modul de preparare a felurilor de mâncare. Nu-i poți spune copilului să mănânce un anume aliment sănătos, dacă el nu te vede pe tine, cel din fața lui, mâncând același lucru. Ba mai rău, dacă mănânci chipsuri, care se numără printre cei mai mari dușmani. Îmi sunt întărite vorbele de Andra Arseni (wellness coach și consilier pentru dezvoltare personală pe terapia obezității), care spune astfel:

„Părintele este dator să-i formeze copilului în creștere un stil de viață tolerat și agreat în familie, pentru că totul pornește de la puterea exemplului. Nu-i poți cere să mănânce broccoli, și tu să mănânci chipsuri sau pizza în fața lui. Nu îi poți spune să nu tragă dulciurile de pe rafturi, dacă el nu le-a văzut în viața lui și tu nu i-ai explicat la ce folosesc, ce este zahărul și de ce nu este bine să fie consumat. Copiii explorează și sunt atrași puternic de mirosuri, dar mai ales de gusturi, când sunt mici.“

Să nu omitem faptul că excesul alimentar este în strânsă legătură cu sedentarismul. Suntem în era tehnologiei. Recunoaștem cu toții că petrecem multe ore în fața gadget-urilor, de asemenea și copiii. Mai mult de 2 ore pe zi în fața tabletei sau a televizorului conduc, treptat, la obezitate, chiar dacă porțiile din timpul mesei sunt corespunzătoare sau alimentele incluse în dietă sunt cele potrivite.

„Să trecem acum la partea emoțională, care este cauza obezității atât la adulți, cât și la copii: neglijarea. Când spun neglijare, nu mă refer neapărat la nepăsarea aceea sau lipsa totală de interes. E vorba de abandonul pe care îl resimte cel care nu are frați sau surori. Atunci când părinții muncesc excesiv și ajung seara târziu acasă, copilul se simte exclus din viața lor, nu simte apartenența la propria-i familie. Eventual, avem în peisaj câte un bunic dornic să facă tot ce e mai bine, căci «un copil gras e și sănătos», așa cum se obișnuia pe vremuri. Sau ne aflăm în situația în care, după ore, copilul e singur acasă, mănâncă ce apucă sau combină ce știe, eventual are bani și își comandă tot ce e mai gustos“, adaugă Andra Arseni, care spune lucrurilor pe nume, pentru că a trăit această problema incurabilă din zilele noastre și s-a luptat cu greutatea – azi fiind omul-terapie, omul-suport, creatoarea programului MindConfess.

℗PUBLICITATE


Părintele poate ocoli astfel de probleme, dacă implicarea sa este mai mare, și poate combate obezitatea la copii, precum și fenomenul de bullying, care se face prezent din ce în ce mai des. Se știe că acești copii supraponderali sunt ținta răutăților gratuite ale celor din jur – la școală, în parcuri sau oriunde se desfășoară activități de grup. Pot fi ironizați și se pot simți neputincioși, iar astfel se nasc frustrări și complexe. Factorul determinant în comportamentul alimentar și stilul de viață sănătos al copiilor este exemplul părinților. Ei pot fi ajutorul „numărul 1“. Împreună, pot face mișcare sub formă de distracție și pot învăța cele mai frumoase lecții despre nutriție, tot sub formă de joc.

„În momentul în care starea de obezitate a copilului nu se ameliorează, dacă acesta începe să mănânce pe ascuns sau manifestă alte tulburări de ordin alimentar și psiho-emoțional, părintele e musai să găsească un terapeut care poate să îl ghideze spre binele copilului. De regulă, e bine ca un copil cu astfel de probleme să treacă pragul unui nutriționist și apoi al unui psiholog, pentru a-și integra corect programul de nutriție.

Motivația de a respecta un stil de viață sănătos poate veni din terapie individuală sau de grup. Se pot aplica diverse tehnici (desen, plastilină, jocuri de rol), pentru că doar așa pot copiii să înțeleagă obiectivul terapiei, și anume: sănătatea lor, raportată la un corp sănătos și frumos.

Terapia de grup cu copiii nu se prea practică pe la noi, din păcate. Dar am urmărit studii de caz care au dat rezultate foarte bune pe partea de motivație. Aproape orice copil funcționează când face lucru în echipă, ceea ce îl menține motivat. Nu se va mai simți complexat, pentru că va vedea că sunt și alți colegi în terapie care se confruntă cu aceeași problemă ca a lui“, conchide Andra Arseni.

Ema Tănase

Ema Tănase a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, specializarea „Pedagogia învățământului primar și preșcolar“. Este profesor educator și, de la 18 ani, se identifică cu această profesie, care-i implică pe cei mici. După aproape un deceniu petrecut alături de multe trupuri mici cu suflete mari, poate veni cu mărturii care să ajute fiecare adult. În paralel, așterne în scris poveștile oamenilor care o înconjoară, pentru a scoate România frumoasă mai în față.

Back To Top
×Close search
Caută