Olimpia Melinte este actriță de teatru, televiziune, film și voce. A absolvit Facultatea de Arte „George Enescu“ și a debutat în lungmetraj cu filmul Cele ce plutesc, în regia lui Mircea Daneliuc. În 2014, a jucat în comedia Selfie, în regia Cristinei Iacob, apoi în filmul de dragoste Planșa, iar acum o puteți vedea în cel mai recent film al lui Stere Gulea, Moromeții 3, în care interpretează rolul Verei Solomon, personaj inspirat din viața Ninei Cassian. În urmă cu doi ani, Olimpia a lansat și prima sa carte pentru copii, Serion Pantalon în Țara Amintirilor, care îmbină mai multe temeri, gânduri și emoții ale celor mici într-un carusel magic, menit să-i ajute să învingă emoțiile primei zile de școală, să treacă peste conflictul dintre generații și, nu în ultimul rând, să accepte pierderea cuiva drag. Despre familie, roluri dragi și roluri dificile, dar și despre mentori și prima femeie-spion din România am vorbit cu Olimpia în interviul acordat platformei Pagina de Psihologie.
Cum ai ales actoria? Ai visat la o carieră de actriță încă din copilărie?
Am ales să devin actriță din instinct. Încă din copilărie, m-am simțit atrasă de magia teatrului și de poveștile pe care avea puterea să le spună. Participam la toate serbările cu entuziasm și visam să aduc la viață personaje diverse, să explorez emoții și să mă conectez cu publicul în cel mai firesc mod posibil. Mi s-a părut mereu că actoria este superputerea mea și am descoperit asta în copilărie, când puteam sta cu orele în camera mea să mă joc de-a tot felul de personaje, mai mult sau mai puțin imaginate. Cu timpul, aceasta a fost mai mult decât o simplă dorință; a fost o chemare care m-a ghidat de-a lungul anilor.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Te-ai bucurat de sprijinul familiei în această alegere?
Da, familia mea a fost mereu un pilon de sprijin. Toți cei apropiați m-au încurajat să-mi urmez pasiunile, oferindu-mi încrederea de care aveam nevoie să mă dezvolt artistic. Le sunt recunoscătoare pentru susținerea emoțională și pentru că mi-au oferit resursele necesare să-mi perfecționez abilitățile, fie că era vorba de cursuri de actorie, workshopuri sau deplasări care mi-au deschis noi oportunități.
Care a fost cel mai dificil rol al tău de până acum? De ce?
Fiecare rol are provocările lui, dar unul dintre cele mai dificile a fost debutul în cinema, unde am avut de îmbrățișat o latură vulnerabilă a mea. A fost un proces de învățare intens, dar și captivant, care m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile de a explora un univers nou. Am învățat că dificultatea unui rol nu este o barieră, ci o oportunitate de a evolua și de a ieși din zona de confort.
Dar cel mai drag, apropiat inimii tale?
În prezent, personajul meu din spectacolul de teatru Omul care a văzut moartea, Alice, îmi este foarte drag. Lucrez intens pentru a o aduce la viață, iar conexiunea pe care o simt cu ea este profundă. În fiecare zi, descopăr aspecte noi ale personalității și ale motivațiilor ei, ceea ce face procesul de creație și mai fascinant. Comparativ, rolurile din trecut sunt amintiri frumoase, dar prezentul îmi oferă cea mai mare satisfacție.
Este dificil să fii actriță în România? Te-ai confruntat vreodată cu prejudecăți sau situații de discriminare?
Actoria în România vine cu provocări și cred ca este un lux, în momentul actual, să poți trăi doar din această meserie, fără a mai face și altceva pe lângă. Am avut ocazia să reprezint România la diverse evenimente internaționale, să lucrez peste hotare și nu m-am simțit niciodată discriminată, mai degrabă m-am simțit astfel aici, acasă, în contexte și situații neașteptate. Cred că proiectele cinematografice românești contribuie la îmbunătățirea imaginii țării și la recunoașterea talentului autohton pe plan internațional.
℗PUBLICITATE
Ai avut un mentor sau un role model?
Da, am avut norocul să am mentori valoroși în cariera mea. Actorii pe care îi admir, cum ar fi Kate Winslet sau Julianne Moore, m-au inspirat sa mă descopăr și să mă accept așa cum sunt, să fiu atentă la modalitatea în care îmi abordez personajele și la felul în care o poveste poate fi spusă din perspective diferite, așa că fiecare gest contează. La nivel personal, am învățat foarte multe de la actrițe românce, precum Ana Ciontea și Tatiana Ionesei, profesoara mea de la Iași, care m-au călăuzit în momentele de început. Fiecare interacțiune a contribuit la formarea mea profesională și personală.
Dacă tot a venit vorba de Iași, știm că ești născută și că ai studiat acolo. Cum a fost adaptarea la București? Se întâmplă să duci dorul orașului natal?
Adaptarea la București este un proces continuu. Iașiul, cu farmecul și liniștea lui, are în continuare un loc special în inima mea. Deși Bucureștiul este plin de energie și oportunități, simt adesea dorul de atmosfera poetică, romantică a Iașiului. De aceea, am ales să locuiesc într-o zonă mai liniștită din București, care-mi aduce aminte de căldura orașului natal.
Cum a fost pentru tine să joci rolul Verei Solomon din filmul „Moromeții 3“? Ai simțit vreun fel de presiune sau responsabilitate, având în vedere că este un personaj inspirat de poeta Nina Cassian?
De la început, am simțit o presiune semnificativă și o responsabilitate copleșitoare pentru a face dreptate acestui personaj emblematic. Vera Solomon, inspirată de poezia și viața extraordinară a Ninei Cassian, are o profunzime emoțională și intelectuală care m-a provocat să-mi depășesc limitele. Mintea ei sclipitoare, libertatea de gândire și efervescența au fost trăsături care m-au făcut să am emoții intense în abordarea rolului. M-am dedicat studierii operei Ninei, pentru a putea să aduc un plus de autenticitate în interpretarea mea. A fost o experiență plină de satisfacții, să mă familiarizez cu complexitatea și spiritul ei a fost o onoare, iar munca mea a fost îmbogățită prin explorarea acestei relații intime cu un personaj istoric atât de important din literatură.
Există vreun rol pe care ți-ai dori să-l joci în teatru sau în film? De ce?
Un rol pe care mi-ar plăcea să-l interpretez este cel al Verei Atkins, prima femeie-spion din istorie, o româncă care a acționat cu hotărâre și curaj în vremurile tumultuoase ale celui de-al Doilea Război Mondial, un personaj care a trăit în umbra istoriei. Aș fi încântată să explorez nuanțele emoționale și provocările cu care s-a confruntat. Și ar fi și o oportunitatea de a inspira și de a aduce la lumină povești deosebite de viață care merită spuse. Un astfel de rol ar putea aduce mai multă lumină asupra contribuțiilor feminine în istorie și ar putea încuraja alte femei să-și descopere puterile.
Dacă ar fi să faci o recomandare de carte cititorilor Paginii de Psihologie, care ar fi aceea? Dar de film?
Recent, am terminat romanul lui Radu Paraschivescu, Brățară pe glezna ta, pe care-l recomand cu căldură datorită stilului său captivant și a întrebărilor profunde pe care le ridică despre relații și alegeri personale. De asemenea, În intimitatea secolului 19, de Ioana Pârvulescu este o lectură fascinantă, care oferă o perspectivă interesantă asupra vieții sociale și culturale din acea epocă. Ambele cărți invită cititorii la reflecție și introspecție. În ceea ce privește filmul, recomand The Zone of Interest, un film provocator și dureros, care prezintă felul in care viața și moartea pot conviețui la câțiva metri distanță.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
