Skip to content

Chiar dacă am scăpat de pandemia de COVID, aceasta nu era singura amenințare care planează asupra noastră. Potrivit mai multor rapoarte și observații clinice, lumea se luptă, de asemenea, cu o pandemie tăcută: singurătatea. Studiile constată că 330 de milioane de adulți petrec cel puțin două săptămâni fără să vorbească cu un singur prieten sau membru al familiei. Și doar pentru că unii oameni au prieteni, nu înseamnă că au relații de calitate. O cincime dintre toți adulții nu au nici măcar o singură persoană pe care să se poată baza pentru ajutor.

Astfel, singurătatea s-a instaurat ca o problemă generală a oamenilor de pretutindeni și este percepută în mod subiectiv, în funcție de istoria de viață a fiecăruia. Persoanele care au suferit în copilărie un deficit afectiv din partea părinților în special, au simțit pe pielea lor, încă de timpuriu, gustul amar al abandonului.

În plus, pe măsură ce timpul trece și înaintează în vârstă, oamenii încep să-și pună întrebări existențiale în ceea ce privește propria singurătate sau a celorlalți. „Poate ceva este în neregulă cu mine sau cu el(ea)!?“, „Poate nu merit sa fiu iubit(ă)!“ sau „Poate nu sunt un partener sau o parteneră de viață potrivit(ă) pentru cineva!“ ‒ acestea sunt doar câteva credințe limitative care pot răsuna în mintea oamenilor, în încercarea disperată de a găsi răspunsurile mult căutate.

Într-o lume tot mai conectată, suntem din ce în ce mai singuri!

Isaac Newton spunea că: „Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri“. Ei bine, dincolo de comportamentele de distanțare fizică, aceste ziduri pot fi reprezentate și de ultimele evoluții digitale. Este incontestabil faptul că am intrat deja cu tot cu cățel și pisică într-o nouă eră digitală. Aproape oricine poate avea acces la internet, poate comunica cu ușurință cu oameni dragi (indiferent de distanța care îi desparte), poate cunoaște persoane noi, prin intermediul rețelelor de socializare și se poate informa prompt despre orice subiect.

Mediul online a devenit un fel de a doua natură a omului. Acest lucru, cu siguranță, ne face viața mai ușoară din anumite puncte de vedere. Însă ne face mai fericiți? Poate doar pe producătorilor de gadget-uri, care sar în sus de bucurie când își verifică profitul. În rest, ultimele studii sunt îngrijorătoare.

După lansarea pe piață a tehnologiei de tip iPhone, lumea nu a mai fost la fel. Din dorința de a avea confort, comunicare și eficiență, în același timp, milioane de utilizatori folosesc smartphone-urile pentru a comunica rapid, pentru a căuta și găsi informații online, pentru a fotografia și a filma, pentru a utiliza o hartă a drumurilor, pentru a juca jocuri online sau pentru a-și desfășura activitatea ‒ de ce nu?

Totuși,  în ciuda accesibilității pe care ne-o conferă telefonul inteligent, de a ne conecta cu orice persoană, la orice oră din zi și din noapte, de fapt, ne privează de un contact real și autentic, față în față.

Importanța interacțiunii umane reale, nu mediate de online, este incontestabilă grație emoțiilor ce survin în mod natural atunci când doi sau mai mulți oameni se întâlnesc. Tot mai mulți dintre noi ratează astfel de evenimente sau momente importante și reale din viață, doar pentru că sunt mult prea preocupați de verificarea notificărilor Facebook sau Instagram.

℗PUBLICITATE



Costul unei vieți virtuale

Este adevărat că rețelele de socializare creează utilizatorului sentimentul iluzoriu de apartenență la un grup, de conexiune, cu alți oameni care sunt similari, dintr-un anumit punct de vedere, care împărtășesc ideologii de viață asemănătoare etc. Dar, oare, care este costul pe care-l plătim?

Implicarea activă pe astfel de rețele sociale, în vederea promovării sănătății mintale și a unei stări de bine, este lăudabilă. Întrucât are un scop nobil și contribuie la creșterea stimei de sine și a unei interacțiuni pozitive cu semenii. Eu însămi practic acest stil de interacțiune, și cred în valoarea sa.

Dar ce ne facem atunci când conectarea este pasivă, doar pentru a vedea ce fac ceilalți, cum trăiesc, cât de bine sau de rău sunt? Aici apar sentimente de inadecvare, de însingurare, de invidie și gelozie, anxietate sau deconectare etc. În toată această chestiune, cheia succesului este comportamentul conștient sau, mai simplu spus, moderația. Cu alte cuvinte, să încercăm să luăm tot ceea ce e mai bun din tehnologie, însă, fără a-i permite să preia controlul asupra noastră.

Așadar, ce alegem? Există două opțiuni majore, o rețea de prieteni virtuali sau un grup de prieteni reali. Desigur că cele două nu se exclud, dar comoditatea poate distruge realitatea. Optăm pentru bucuria adusă de trăirea de experiențe împreună cu oameni dragi sau ne mulțumim cu firimituri ale unor conexiuni online, lipsite de substrat emoțional real? Așa cum spune și medicul Vivek Murthy, autorul cărții Împreună, salvarea, evoluția și vindecarea se află în relațiile reale, vii și autentice.

Poate omul trăi într-o stare completă de izolare?

Rolul celorlalți în evoluția noastră este hotărâtor. O persoană nu poate trăi de una singură. Curioși din fire, oamenii de știință au vrut să afle ce se întâmplă cu cineva într-o completă stare de izolare. Consecințele unui astfel de experiment au fost dezastruoase pentru sănătatea mintală a subiecților.

Natura relaționării interpersonale este una formativă, educativă și transformativă. Avem nevoie de întrepătrunderea de universuri umane. Acest context relațional ne ajută să creștem împreună, unii prin intermediul celorlalți. Cunoașterea reciprocă este esențială, întrucât prin însăși natura umană, oamenii sunt predispuși să se observe, să se conecteze, să se cunoască în profunzimea detaliilor, la nivel de nevoi, dorințe, așteptări, trăiri și gânduri interioare.

În viața fiecărui om, la un moment dat, se va instala în suflet nevoia de celălalt sau nevoia de a petrece timpul și de a trăi alături de alți oameni, care să fie martorii existenței sale. Filmul vieții fiecăruia dintre noi are nevoie de telespectatori. Jocul proiectiv se cere a se desfășura. Fără oglinzi care să ne valideze sau să ne invalideze scenariul, nu am avea repere după care să ne ghidam pașii.

Sunt Corina Marcu, consilier psihologic cu formare experiențială în asistarea individuală și de grup copilului, adultului, cuplului si familiei și caut să ajut oamenii să trăiască o viață mai bună prin a le oferi ghidare spre descoperirea de noi soluții și noi perspective de abordare a situațiilor provocatoare din punct de vedere psiho-emoțional, precum și prin acțini de psihoeducație și prevenție a problemelor de sănătate mintală.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0