Sau avem nevoie de ambele, așa cum arată integrarea interpersonală? Eu asta cred și, pentru a continua seria articolelor despre integrare, m-am oprit la acest domeniu în urma unei experiențe recente.
La începutul lunii, am fost la lansarea celui mai recent volum scris de Gáspár György, Când conflictul are sens, și a rămas în mintea mea unul dintre răspunsurile date de el la o întrebare venită din public. O doamnă a întrebat (nu pot reproduce exact întrebarea, ci voi reda doar ideea) cum este cel mai sănătos să facem: să lucrăm cu noi, pentru a fi noi bine mai întâi, sau să lucrăm la relație și, prin urmare, vom ajunge să fim bine cu noi?
Iar răspunsul lui Gáspár a fost în sensul paradigmei imago pe care o promovează, și anume, că avem nevoie de relații pentru a ne vindeca și pentru a putea fi bine cu noi, nimeni nu se poate vindeca de unul singur. (Evident, răspunsul lui a fost unul mai elaborat, dar imposibil de reprodus de către mine din memorie).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Auzim atât de des astfel de opinii – „trebuie să fii tu bine prima dată și apoi…“, „nu mai căuta validarea exterioară, mai întâi e important să te iubești tu pe tine“, „când o să-ți placă de tine, o să te placă și ceilalți“. Iar pentru mine au sens. Dar are atât de mult sens și faptul că suntem ființe gregare, că nu putem supraviețui de unii singuri, creierul nostru având nevoie de ceilalți pentru a se dezvolta și pentru „a înflori“ (îmi place mai mult cuvântul englezesc thrive). Și am rămas în minte cu aceste două paradigme, câteva zile după lansare, încercând să elaborez propriul răspuns, care a venit să le împace pe amândouă. Cele două paradigme nu se exclud una pe cealaltă, ci reflectă complementaritatea dintre două perspective ale unui proces de dezvoltare personală și vindecare emoțională. Este, pe scurt, ceea ce aduce Daniel J. Siegel laolaltă în conceptul de integrare interpersonală.
Ce este integrarea interpersonală
Îți mai aduci poate aminte de triunghiul stării de bine, în care creierul și mintea (paradigma individuală) au nevoie de relații pentru a fi sănătoase (paradigma relațională). Prin mindsight, care este capacitatea esențială a minții de a observa procesele interioare, de a conștientiza experiențele proprii și de a cultiva empatia față de cei din jur, integrarea interpersonală devine un proces de conectare autentică între indivizi, având ca scop crearea unei rețele de relații sănătoase și armonioase.
Integrarea interpersonală presupune o armonizare între propriile stări mintale și cele ale altor persoane. Aceasta include recunoașterea emoțiilor, a gândurilor și a nevoilor fiecărui individ, fără a judeca sau a respinge. Apare astfel ideea responsabilității individuale pentru propria stare de bine, necesitatea autocunoașterii. Apoi, procesul implică deschidere, comunicarea sinceră și înțelegerea reciprocă, ceea ce conduce la o legătură mai profundă și la coeziune între oameni. Dacă intri într-o relație fără să ai un anumit echilibru interior și o autonomie emoțională, există riscul să cauți validare exclusiv în celălalt, și astfel te pui la cheremul lui, fără a mai menționa că, în timp, acest lucru poate deveni împovărător pentru cealaltă persoană. Totuși, rolul crucial al relațiilor este să ne ofere un context în care să ne exersăm și să ne dezvoltăm încrederea, empatia, iubirea. În acest sens, integrarea interpersonală este o abilitate care poate fi învățată și perfecționată în timp.
Prin integrarea interpersonală, ajungi să simți că ești și tu unic, așa cum fiecare persoană este unică, dar, în același timp, ești legat de celelalte persoane (unice) printr-o rețea complexă de interacțiuni care, oricât de similare ar părea, sunt, la rândul lor, unice. Este o formă de conștientizare relațională, unde nu doar că observăm realitatea celorlalți, dar ne implicăm activ în sprijinirea și susținerea lor, persoană cu persoană, interacțiune cu interacțiune.
℗PUBLICITATE
Beneficiile integrării interpersonale
Integrarea interpersonală aduce multiple beneficii, atât pe plan individual, cât și colectiv:
- Creșterea empatiei și a înțelegerii: empatia este fundamentul relațiilor armonioase. Integrarea interpersonală dezvoltă această capacitate de a fi prezent pentru ceilalți, oferind sprijin fără a judeca.
- Rezolvarea eficientă a conflictelor: o relație bine integrată promovează comunicarea deschisă și onestă, ceea ce reduce riscul conflictelor distructive sau al tensiunilor. Atunci când apare un dezacord, partenerii învață să asculte și să valideze punctul de vedere al celuilalt.
- Dezvoltarea personală: atunci când avem relații sănătoase și integrate, putem explora aspectele mai profunde ale propriei identități. Ne simțim în siguranță să fim noi înșine și să ne dezvoltăm într-un mediu susținător.
Cum îți poți dezvolta integrarea interpersonală
Interacțiunea umană este inevitabilă, dar este și cel mai bun teren de experimentare. Tehnicile personale (cum ar fi jurnalizarea, exersarea asertivității, impunerea limitelor, practicarea mândriei și a compasiunii de sine) și practicile de relaționare conștientă (ascultarea activă, dialogul imago, practicarea recunoștinței) sunt necesare în egală măsură.
O modalitate de a le îmbina este să-ți acorzi zilnic cinci-zece minute ca să reflectezi asupra interacțiunilor avute. Începe prin a te întreba „Cum am ascultat astăzi?“, „Ce reacție (postură, ton, contribuție) am avut în discuțiile dificile?“. Continuă prin a te întreba: „Ce aș fi putut schimba pentru un rezultat mai bun?“, „Ce aș fi putut face diferit, care să ducă la un alt rezultat mai sănătos relațional?“. Atenție la tonul pe care-l folosești! Ideea nu este să-ți faci o autocritică, ci o analiză conștientă a modului în care ai gestionat relațiile.
Cu un impact și mai mare, poate fi practica de jurnalizare în scopul conectării interpersonale. Notează-ți într-o agendă câteva gânduri pornind de la întrebările: „Care au fost persoanele cu care am interacționat astăzi?“, „Care au fost dintre acestea cele mai semnificative interacțiuni pentru mine? Oare de ce?“, „Care au fost modurile în care am fost prezent(ă) (I showed up) pentru ceilalți astăzi?“, „A fost vreunul dintre aceste moduri inconfortabil pentru mine, oare de ce?“, „Am ales conștient?“, „Ce reacții am observat la cealaltă persoană?“, „Au fost și alte reacții în jurul nostru?“ (această întrebare mi se pare esențială atunci când avem, de exemplu, interacțiuni cu partenerul(a), dar sunt și copiii noștri prin preajmă).
O astfel de jurnalizare ne va permite în timp să extragem și tipare repetitive. Dacă nu ai mai practicat jurnalizarea și crezi că-ți este dificil să faci acest lucru de unul singur, există suporturi tipărite, cum este În toate există un sens, pe care-l recomand cu căldură. Sau, dacă ești ca mine și funcționezi mai bine în tandem (mie îmi este mai ușor să fac sport, să gătesc, să mănânc când sunt cu cineva), există Jurnalul pentru Cuplu.
Concluzia mea este că integrarea interpersonală aduce o mai mare claritate emoțională, înțelegere și armonie în relațiile de zi cu zi. Îți permite astfel să construiești o viață mai echilibrată și plină de susținere mutuală. Practicând zilnic ascultarea activă, empatia și autoreflecția, ajungem să experimentăm beneficiile reale ale unei conectări autentice cu cei din jur.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
