Printre cele mai des întâlnite rezoluții de An Nou se regăsește și cea de a demara un demers terapeutic sau de dezvoltare personală. Dacă ești și tu în această situație, articolul de mai jos e pentru tine! În cazul în care ești deja într-un proces terapeutic, acest articol te poate ajuta să faci o scurtă evaluare sau te poate ajuta, dacă îți dorești, la un moment dat, să mai schimbi abordarea, să-ți stabilești câteva obiective. Sunt de părere că nu e nimic greșit în a merge la terapeuți diferiți (nu în același timp!). Eu am fost și la terapeuți bărbați, și la femei, am încercat și terapie integrativă, și terapia schemelor, și experiențială. Am făcut pauze, m-am reîntors la actuala mea terapeută, după ce m-am mai plimbat prin alte abordări. Am avut și experiențe foarte neplăcute… astfel că înțeleg și reticențele care pot apărea.
În cartea The Mindful Therapist, Daniel J. Siegel consideră că factorii importanți de luat în considerare sunt conștiința de sine, prezența și relația terapeutică. Conform unui celebru studiu, știm că o treime din eficacitatea unei terapii se datorează relației terapeutice (Lambert, 1992), adică sintoniei care se creează între terapeut și client și doar 15% abordării/școlii terapeutice, astfel că, în acest articol, mă voi referi doar la aspecte care țin de relație.
- Prezența conștientă a terapeutului
E bine ca terapeutul să fie inspirat de principiile mindfulness, să fie prezent cu adevărat în interacțiunea cu clientul. Siegel definește prezența conștientă ca fiind capacitatea de a rămâne pe deplin implicat, deschis și receptiv la experiența momentului. Acest lucru creează un spațiu sigur și lipsit de judecată, în care clientul poate explora cele mai profunde aspecte ale ființei sale. Din această categorie, una din experiențele nefericite pentru mine a fost o terapeută care, la începutul fiecărei ședințe și la final, îmi dădea o tabletă și trebuia să răspund pe o scară de la unu la cinci la patru întrebări de tipul cât de tristă sunt astăzi, cât de bine m-am simțit în ședință etc. Aceste întrebări sunt ceea ce numim o evaluare a stării prezente, pe care orice terapeut o face la începutul și la finalul ședinței. Faptul că mi se punea sub nas un dispozitiv electronic, înainte de orice, îmi dădea sentimentul că este ceva mecanic, din care lipseau căldura și interacțiunea umană. Înțeleg utilitatea unui astfel de demers, căci în trei luni poți observa fluctuațiile de stare (de exemplu), dar eu am renunțat după trei ședințe.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Tu cum te simți cu terapeutul tău? Poți observa sau îți poți pune următoarele întrebări:
- Este atent și prezent în conversație?
- Îți oferă sentimentul că te ascultă fără să (te) judece?
- Creează o atmosferă de încredere și acceptare?
- Empatia
Siegel subliniază că empatia este cheia construirii unei relații bazate pe încredere. Un terapeut empatic îți va oglindi emoțiile, oferindu-ți validare și susținere. E și aici o linie foarte fină între „suficient“ și ;„prea mult“. În ultima vreme, am devenit foarte refractară la validarea de tipul „are sens“! În doze mici și la momentul potrivit, este benefică, dar de la un punct încolo, încep să o simt ca fiind foarte artificială sau folosită ca modalitate de a evita implicarea. Pe de altă parte, sunt unii clienți care vor ca terapeutul lor să fie mai ferm și să nu le cânte în strună prea tare. Vorbeam zilele trecute cu o persoană care mi-a cerut niște recomandări și, încercând să identific ce așteptări are, am auzit-o spunând: „Să nu mă lase să o iau pe arătură, dacă fac lucruri nepotrivite, să mă tragă de mânecă“. Poți fi ferm și empatic în același timp, chiar dacă uneori, din postura de client, nu-ți place ce-ți spune terapeutul tău despre tine sau îți atrage atenția. Vă mărturisesc că, la început, mă cam speriam când un client se „supăra pe mine“. Acum am ajuns să văd cât de valoroase sunt aceste momente – dacă există discuții și apar flexibilitatea și adaptabilitatea menționate la punctul cinci de mai jos.
Pentru a evalua empatia unui terapeut:
- Observă dacă îți înțelege emoțiile și experiențele.
- Simți că te conectezi cu el (ea) la un nivel uman, dincolo de rolurile profesionale?
- Ai senzația că îți oferă sprijin autentic, fără a impune soluții?
- Conexiunea minte-corp
Un alt concept important din The Mindful Therapist este integrarea – procesul prin care terapeutul ajută clientul să conecteze diferitele aspecte ale vieții sale (emoționale, cognitive, fizice și relaționale, temporale) într-un întreg armonios. Din punctul acesta de vedere, seria de articole despre domeniile integrării de la rubrica #OpțiuneaMindsight îți poate oferi o grilă de evaluare. Această integrare implică, adesea, și conștientizarea conexiunii dintre minte și corp.
℗PUBLICITATE
Un terapeut care aplică principiile integrării va încuraja:
- Explorarea emoțiilor dintr-o perspectivă holistică – adică va cerceta atât mecanismele mentale, șirul de gânduri, cât și senzațiile din corp.
- Exercițiile de conștientizare a corpului (cum ar fi tehnicile de respirație sau scanarea corporală), precum și practicile somatice. De multe ori, datorită neuronilor-oglindă, terapeutul tău va simți cam în același timp emoții similare, astfel că este posibil să-l auzi spunând ceva de genul: „Uite, în momentul ăsta, pe mine mă cuprinde furia, și mă întreb dacă este posibil ca și tu să percepi ca fiind nedrept ceea ce ți s-a întâmplat“.
- Înțelegerea modului în care traumele emoționale afectează sănătatea fizică. Din acest punct de vedere, este util ca terapeutul să aibă informații de bază privind domeniul nutriției, cel endocrinologic, al funcțiilor cerebrale și al neuro-transmițătorilor, al musculaturii.
- Autenticitatea terapeutului
Siegel subliniază importanța ca terapeutul să fie autentic și să aibă o conștiință de sine dezvoltată. Aceasta înseamnă că un terapeut bun lucrează constant la dezvoltarea personală, fiind conștient de propriile emoții și limite. Este de apreciat terapeutul care-i spune unui client „Nu sunt specializat sau nu lucrez cu această problematică, dar te pot ajuta să găsești un specialist potrivit“.
Poți evalua autenticitatea unui terapeut punându-ți (sau punându-i) întrebări precum:
- Pare confortabil cu propriile emoții și vulnerabilități?
- Îți dă impresia că practică propriile principii? Acest lucru se observă atunci când însoțește o idee de un exemplu din viața reală.
- Are o abordare transparentă și sinceră în ceea ce privește procesul terapeutic? Din acest punct de vedere, mi-am făcut practic o datorie din a le explica clienților (uneori, chiar am impresia că vorbesc prea mult) de ce recomand un anumit exercițiu, care sunt beneficiile unei tehnici și – foarte important – de a le oferi explicații cât mai detaliate atunci când facem exerciții de imagerie ghidată pentru pregătirea mentală. Datorită acestui principiu învățat de la Daniel Siegel, nu am reușit să înțeleg și să practic tehnicile paradoxale sau psihologia inversă.
- Flexibilitatea și adaptabilitatea
Fiecare client este unic, iar un terapeut eficient își va adapta metodele și abordările la nevoile individuale. Siegel accentuează importanța flexibilității mentale în procesul terapeutic, o calitate ce permite terapeutului să răspundă cu creativitate și deschidere la diverse situații.
Când interacționezi cu un terapeut, întreabă-te:
- Este dispus să-și adapteze stilul de lucru nevoilor mele?
- Pare interesat să înțeleagă cine sunt, în loc să aplice o metodă standard? Și, dacă o aplică, există un follow-up?
În baza celor de mai sus, te poți gândi că principiile prezentate în The Mindful Therapist subliniază că un terapeut ideal este mai mult decât un expert tehnic – este un partener prezent, empatic și autentic în călătoria ta de vindecare sau de reinventare, ori de reconectare la sinele tău autentic „rătăcit“. Amintește-ți că relația terapeutică este spațiul în care să te simți văzut, auzit și înțeles! Cu alte cuvinte, acolo unde „să te simți simțit“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
