Skip to content

În lumea fascinantă a psihologiei moderne, cercetătorii și terapeuții se străduiesc să descifreze secretele complexe ale minții și ale creierului uman. Așa cum te-ai obișnuit deja, #OpțiuneaMindsight punctează contribuțiile teoretice ale lui Daniel J. Siegel și instrumentele practice din abordarea Mindsight – această abordare inovatoare care explorează modalitățile prin care putem utiliza conștiința și creierul nostru pentru a ne îmbunătăți relațiile, starea de bine și sănătatea mintală. De data aceasta nu-ți voi vorbi despre concepte din abordarea Mindsight, ci despre teorii care stau la baza ei sau care au influențat concluziile lui Daniel Siegel, dar și despre teorii care s-au inspirat din Mindsight.

Am mai povestit în articolele anterioare despre teoria evoluționistă și teoria constructivistă a emoțiilor, însă foarte pe scurt, și am simțit nevoia de a-ți împărtăși, într-un mod mai detaliat, care este raportarea mea față de cele două.

Teoria constructivistă

Această perspectivă a atras atenția în ultimii ani, în urma cercetărilor efectuate de Lisa Feldman Barrett – profesor de psihologie și cercetătoare în neuroștiințe, care au demonstrat într-un mod foarte convingător pentru mulți oameni din domeniu, că emoțiile sunt mai degrabă construite de mintea umană decât că ne naștem cu ele. Autoarea susține că emoțiile se construiesc pe baza senzațiilor corporale, a lucrurilor învățate în prealabil și a limbajului, astfel că nou-născuții nu au emoții, ci doar afecte (plăcut, neplăcut) pe baza cărora, în timp, învață să facă ceea ce văd la alții. Feldman Barrett respinge astfel și ideea că emoții precum tristețea, frica sau furia au o localizare specifică în creier (adică creierul limbic), pledând pentru ideea potrivit căreia fiecare emoție este mai degrabă o instanță a întregului creier, construită pornind de la experiențe trecute și probabilități, devenite predicții. Din acest punct de vedere, Mindsight se suprapune parțial pe ideea că, chiar dacă didactic împărțim creierul în diverse arii (emisferele dreaptă, stângă; trunchi cerebral, sistem limbic și neocortex cu toate componentele sale – prefrontal, occipitoparietal, Brocca etc.), procesele mentale se produc atât de rapid încât practic tot creierul acționează concomitent.

Totuși, pentru mine, autoarea se poziționează (într-un mod destul de categoric, fără nuanțe) la polul opus față de teoria evoluționistă (bazată pe descoperirile lui Darwin), conform căreia emoțiile sunt înnăscute, universale (Paul Ekman a arătat că în toate culturile de pe glob sunt expresii faciale identice care le exprimă) și sunt modul în care reacționăm la mediul înconjurător pentru a supraviețui. Dacă am fi de acord cu teoria constructivistă până la capăt, am putea ajunge să ardem toată biblioteca cognitiv-comportamentală și a tuturor abordărilor terapeutice care se bazează pe triada Gând – Emoție – Comportament (inclusiv Mindsight), dar am avea și riscul să ne stingem ca specie.

Perspectiva clasică asupra emoțiilor

Astfel că raportarea mea la emoții și la funcțiile lor a venit din utilitatea pe care o atribui unei anume teorii în viața mea de zi cu zi, iar ideile pe care le-am adoptat și le folosesc în psihoeducația pe care o fac clienților se bazează pe următoarele principii (mai degrabă evoluționiste):

  1. Există emoții primare, și există emoții complexe

Cele șase emoții primare sunt înnăscute și universal valabile – frica, furia, bucuria, dezgustul, tristețea și surpriza (sau uimirea). Apoi, există emoții precum rușinea, vinovăția, invidia, iubirea, mândria, deznădejdea, recunoștința, anxietatea și multe altele, care fie sunt un amalgam de emoții primare, fie sunt combinate cu un anumit tip de gânduri, fie vin pe un efect minimizator sau maximizator al emoțiilor primare.

De exemplu, iubirea este privită de unii autori ca un amalgam de bucurie, frică și uimire; furia pe un efect minimizator ne dă frustrare sau nemulțumire, iar pe un efect maximizator ne dă mânie sau ură; rușinea și vinovăția vin la „pachet“ cu gânduri precum „sunt defect“ și respectiv „am greșit“, la fel cum anxietatea este o frică care este însoțită de anticiparea negativă a rezultatului unei acțiuni.

Nicio emoție nu este bună sau rea, ele sunt doar semnale/alarme care declanșează circuite complexe de producere sau inhibiție a unor neurotransmițători, ceea ce ne duce la următorul principiu.

℗PUBLICITATE



  1. Există nevoi umane de bază, iar emoțiile sunt semnale că aceste nevoi sunt sau nu satisfăcute

Emoțiile au o amprentă fiziologică specifică (unul dintre cele mai recente și interesante studii în acest domeniu este cercetarea coordonată de Lauri Nummenmaa): furia se simte preponderent în partea superioară a corpului (simțim de multe ori că ne „ia foc“) sau se contractă mușchii membrelor superioare (brațele, pumnii); frica blochează digestia pentru a trimite un flux sangvin către membrele inferioare (fesieri, picioare), concomitent cu accelerarea bătăilor inimii, pentru a pompa mai mult sânge, dar ne și mărește pupilele pentru a acutiza vederea; tristețea se simte ca o „răcire“ a exteriorului corpului concomitent cu o „încălzire“ a interiorului, ca și cum am pune o barieră cu mediul înconjurător.

Printre nevoile umane există nevoi de bază fiziologice (aer, hrană și apă, somn, sex), nevoi de conectare cu ceilalți (acceptare, apreciere, apartenență, apropiere, iubire, intimitate, respect, reciprocitate, siguranță, a înțelege și a fi înțeles), nevoi de autonomie (independență, libertate, alegere, spontaneitate), și încă câteva, cum ar fi nevoia de armonie, umor, joacă. Când sunt împlinite, aceste nevoi dau sentimente de împlinire, încântare, implicare, speranță, uimire, mândrie, compasiune, entuziasm, recunoștință. Când nu sunt împlinite, apar sentimente precum apatia, plictiseala, indiferența, iritarea/frustrarea, împietrirea, epuizarea, durerea, respingerea. Iar în baza a ceea ce simțim ajungem să acționăm!

  1. Emoțiile au funcția de a te mobiliza să adopți un comportament

Este general acceptat că etimologia cuvântului „emoție“ vine de la latinescul motus = mișcare sau emotus = mișcat, la fel ca și cuvântul „motivație“. Astfel, emoțiile nu există doar pentru a fi simțite sau verbalizate (puse în limbaj, așa cum susține teoria constructivistă), ci ca să ne determine să acționăm, să ne mișcăm corpul, emoția a fost astfel definită ca fiind energia în mișcare (Peter Mcwilliams). Această idee stă la baza cercetărilor lui Jaak Panksepp, care a identificat șapte răspunsuri emoționale de bază, care pot fi împărțite în două mari domenii „căutarea plăcerii“ și „evitarea durerii“.

Astfel, comportamentele care vizează căutarea rezultatelor pozitive sau a recompenselor sunt:

  • căutarea (seek) – ne determină să căutăm resurse de hrană, de adăpost, dar ulterior și de ușurare a muncii prin invenția ustensilelor;
  • pofta (lust) – ne determină să căutăm și să ne securizăm un partener pentru a ne reproduce;
  • îngrijirea (care) – ne determină să întreprindem acțiuni pentru a asigura supraviețuirea puilor, adică perpetuarea speciei;
  • jocul (play) – ne determină să adoptăm acțiuni care ne stimulează creativitatea, strategiile, dar și relaxarea, după ce toate celelalte nevoi emoționale au fost satisfăcute. 

Iar comportamentele care vizează evitarea durerii sau apărarea sunt:

  • frica (fear) – ne face să fugim de prădători;
  • furia (rage) – ne determină să ne zbatem, să ne luptăm atunci când suntem prinși în capcană; 
  • tristețea (grief) – ne determină să strigăm ori să verbalizăm atunci când rămânem izolați, singuri.

O să mă întrebi sau o să te întrebi „la ce servește toată această polologhie?“. Un răspuns simplu ar fi ca să poți identifica mai ușor ce se întâmplă cu tine!

Dar răspunsul real este că, pe măsură ce vei deveni maestru în identificarea funcției emoțiilor tale, vei da denumiri diferite senzațiilor din corp și vei înțelege de ce ai acționat într-un fel sau altul ori vei reflecta asupra posibilităților nenumărate de acțiune. Cu alte cuvinte, vei dobândi ceea ce Lisa Feldman Barett numește „granulație emoțională“, concept pe care îl ador.


Citește și:

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de dr. Daniel J. Siegel.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0