La ora la care scriu acest articol, zeci de mii de părinți și adolescenții din viețile lor stau cu sufletul la gură sub presiunea repartizării la licee. Alte zeci de mii sunt în pragul admiterii la facultăți. Trecând și eu prin această experiență, toată empatia și compasiunea mea se îndreaptă către ei.
Pentru mine, partea grea nu a fost săptămâna de examene: aveam încredere în copilul meu, știam că a muncit, știam că o să fie bine. Anxietatea a atins culmi nebănuite în momentul clasamentelor, al valului de articole bazate pe pronosticuri, al criticilor îndreptate asupra sistemului, al perspectivei unei repartizări computerizate. Și a apărut ACEL gând: „NU AM CONTROL!“. Acesta este climatul din care a pornit ideea prezentului articol, în care încerc să fac o analiză personală cu privire la efectul acestor circumstanțe stresante asupra creierului adolescent din perspectiva Mindsight!
Cum arată neurobiologia de bază a creierului adolescent?
Până de curând, opiniile privind adolescența și adolescenții erau sub imperiul unor mituri negative de tipul: „sunt în perioada în care își pierd mințile“, „sunt imaturi“, „colcăie hormonii în ei (adică nu sunt raționali)“ – mituri care, foarte multă vreme, ne-au condus pe căi greșite în parenting, făcând-ne pe noi, părinții, să ne simțim neputincioși și, prin efect de domino, și pe ei.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În realitate, cercetările recente au scos în evidență cele două aspecte majore de reconstrucție cerebrală care au loc în perioada adolescenței: pruning-ul și mielinizarea, și care explică biologicul care stă în spatele multor comportamente care nu ne plac la adolescenți, dar care vin și cu foarte multe beneficii!
Autopruning-ul este fenomenul prin care creierul renunță la unele conexiuni neuronale inutile pentru „viitor“, iar prin această curățare pregătește terenul pentru o învățare mai specializată, mai țintită, și pentru descoperirea pasiunilor sau a „Elementului“, cum îl numește Sir Ken Robinson. Mielinizarea este fenomenul prin care tecile de mielină care protejează sinapsele se îngroașă, permițând astfel o rapiditate și o eficientizare a transferului de informații cu până la de trei mii de ori mai mare decât în copilărie.
Pornind de la aceste procese biologice inevitabile, în cartea sa Mintea și creierul adolescentului, Daniel J. Siegel identifică patru caracteristici sau procese psihice ale adolescenței însumate de acronimul ESSENCE („Esența adolescenței“), unde ES vine de la scânteia emoțională (Emotional Spark), adică acea impulsivitate tipică sau schimbări emoționale bruște; SE vine de la angajarea socială (Social Engagement), adică dorința nestăvilită de a crea conexiuni cu semenii co-vârstnici și căutarea proximității acestora; N vine de la noutate (Novelty), iar CE vine de la explorarea creativă (Creative Exploring), adică acea deschidere către experiențe și perspective noi.
La ce ne ajută cunoașterea ESENȚEI adolescenței?
Cunoscând trăsăturile specifice acestei perioade, nu doar că putem naviga mai bine în ghidajul adolescenților din viața noastră, dar putem beneficia și noi înșine de aceste caracteristici, știind că, chiar și atunci când depășim perioada de până în 26 de ani, tot rămânem cu un adolescent interior, la fel cum, chiar și când ieșim din copilărie, rămânem cu un copil interior.
1. Scânteia emoțională: chiar dacă intensificarea trăirilor emoționale poate duce la schimbări de dispoziție rapide, la o mai mare sensibilitate față de evenimentele externe și la experimentarea unor tristeți profunde, aceeași trăsătură duce și la experimentarea bucuriilor extreme. Din perspectiva aceasta, ca părinți sau ca profesori, suntem încă într-o perioadă în care putem cimenta conexiuni autentice, rămânând atenți și înțelegători față de nevoile lor și oferindu-le sprijin emoțional. (Chiar dacă asta înseamnă că, uneori, devenim sacul lor de box.)
Practici precum meditația și exercițiile de mindfulness pot ajuta adolescenții să-și gestioneze emoțiile intense și să reducă stresul. Aceste tehnici îi învață să fie prezenți în moment și să răspundă, mai degrabă decât să reacționeze, la emoțiile lor. Dacă îi încurajăm să țină un jurnal al emoțiilor, le oferim o modalitate constructivă de a-și descărca emoțiile și de a înțelege mai bine ce simt.
Adulții pot folosi tehnici de autoreflecție și terapie pentru a-și înțelege mai bine sau pentru a-și revizita experiențele din adolescență, ajungând să înțeleagă și să-și gestioneze mai eficient emoțiile sau reacțiile la contextele din prezent. Practicarea unor activități de relaxare, similare cu cele practicate în adolescență, poate ajuta la reducerea intensității emoționale și la creșterea stării de bine.
℗PUBLICITATE
2. Angajamentul social: chiar dacă nevoia de conectare socială devine extrem de puternică și sunt prioritizate relațiile cu colegii și prietenii mai mult decât relațiile cu membrii familiei, este modalitatea care le permite să pună la îndoială tradițiile familiei de origine, să se delimiteze de ele, permițându-le să-și dezvolte identitatea și independența. Sunt dezvoltate astfel abilitățile de comunicare și diversificarea rețelelor sau relațiilor de susținere și, din această perspectivă, rolul nostru este crucial pentru a-i ajuta să facă față presiunii sociale, conformării la comportamentele de grup rebele.
Participarea la grupuri de suport și socializare pentru adolescenți, cum ar fi cluburile școlare, echipele sportive, atelierele de scriere creativă sau poezie, trupe de teatru sau improvizație, trupele de muzică rock, hip-hop, trap sau orice gen, poate ajuta la satisfacerea nevoii lor de conectare. Încurajarea unei comunicări deschise și oneste între adolescenți și părinți sau mentori poate contribui la crearea unui mediu de încredere și sprijin, cu atât mai benefice dacă le dăm oportunitatea să se simtă „experți“ și lăsăm critica și negativismul la poartă.
Pentru adulți, o modalitate de a se reconecta cu adolescentul interior poate fi menținerea sau creșterea și dezvoltarea rețelelor sociale pozitive, participând la evenimente sociale, cluburi de interese sau grupuri de suport, însă și contexte de joc și joacă, cum sunt retreat-urile (în care se simt, din nou, ca în tabără). Implicarea în programe de mentorat sau voluntariat, unde poți sprijini adolescenții sau alți adulți, poate îmbunătăți sentimentul de conexiune și apartenență.
3. Noutatea: căutarea noutății (care vine la pachet și cu impulsivitate și tendința de a acționa rapid), chiar dacă uneori nu se gândesc prea mult la consecințe, prezintă avantajul avansării (nu rămân în imobilitate prea mult) și îi ajută să facă față nivelurilor scăzute de dopamină. Avantajul pentru noi, părinții, este că sunt destul de sensibili la recompense imediate și activități „adrenalinice“, cum le numesc eu. Atitudinea noastră cea mai bună este să-i informăm despre riscuri, ca și cum am vorbi de la egal la egal, fără să le interzicem sau să-i ținem sub un glob de cristal.
Atât pentru adolescenți, cât și pentru cultivarea adolescentului interior din adulți, activitățile care favorizează această caracteristică sunt activitățile structurate de aventură (sporturi extreme, drumeții sau tabere de aventură) sau explorarea unor noi hobby-uri sau activități, cum ar fi călătoriile, cursurile de dans sau gătit, precum și activități care oferă o stimulare fizică și mentală care reduc plictiseala. Implementarea de programe educaționale care să abordeze riscurile și consecințele comportamentelor impulsive (consumul de stupefiante, condusul iresponsabil etc), oferind în același timp alternative sănătoase pentru satisfacerea nevoii de noutate, este obligatorie din punctul meu de vedere.
4. Explorarea creativă: această caracteristică o văd ca pe o continuare a perioadei din jurul vârstei de 1-3 ani, când copilul explorează în afara brațelor îngrijitorilor, adolescenții având aceeași atitudine de „știu eu mai bine“ și căutând să exploreze lumea vastă (dincolo de granițele mediului familiar). Explorarea aceasta nu trebuie îngrădită sau sufocată în mod strict, căci ea nu se referă doar la spațiu și timp, ci prin intermediul explorării spațiului și timpului, adolescenții explorează în realitate diferite modalități de gândire și acțiune. Această caracteristică îi face să fie mai deschiși la noi idei și să caute soluții inovatoare la problemele cu care se confruntă, iar adesea ei sunt cei care vin cu soluții inovatoare la probleme globale.
Ca părinți, îi putem încuraja să se implice în proiecte care le permit să inoveze (cum ar fi cluburi de știință, ateliere de artă sau cursuri de programare) sau hub-uri creative și evenimente de tip hackathon sau concursuri de inovație.
Pentru adulți, învățarea și formarea continuă sunt modalități prin care ne ținem viu adolescentul interior, aducând, pe lângă dezvoltarea profesională sau personală/auto-actualizarea, și satisfacție și împlinire.
Toate strategiile menționate mai sus sunt atât o modalitate de cultivare a intuiției, a empatiei și a integrării cerebrale, cât și o modalitate de gestionare a stresului, a compasiunii și a bunătății din noi. Să ne fie cu bine!
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
