„Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie și cum trebuie – nu este deloc ușor“. Acesta este citatul lui Aristotel cu care începe cartea Adelei Moldovan Față în față cu furia, o carte pe care oricine dorește să se debaraseze de furia sa ar trebui să o citească, pentru a reuși să-și transforme această emoție în lumină călăuzitoare.
Iar asta mă duce cu gândul la o situație întâlnită în cabinet. În urma unei infidelități, o clientă trăia cu o furie neverbalizată, direcționată nu spre partenerul care greșise (își asumase greșeala și acea furie fusese procesată), ci spre cealaltă femeie. Încercase să-și exprime durerea, dar era întâmpinată cu ceea ce ea percepea ca fiind victimizare: „Nu ea e de vină, doar eu“. Dar asta însemna pentru ea și că „nedreptatea“ comisă de cealaltă, lipsa de respect, nu contau, că cineva care nu merita era protejat, în timp ce ea se rupea în interior. A început să se retragă, să nu mai poată dormi, să „intelectualizeze“ furia, dar fără glas. De asemenea, considera că oamenii inteligenți nu recurg la furie. Abia când a lăsat acea furie să vorbească – în cabinet, dar și acasă – a început să-și regăsească vocea și demnitatea.
Atunci când îți înțelegi procesele interne, există o mare șansă să transformi reacțiile automate în răspunsuri conștiente. Iar furia devine astfel o poartă spre armonie, nu un obstacol.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Trăim într-o lume care, adeseori, demonizează furia. O asociem cu pierderea controlului, cu agresivitatea sau cu rușinea. Dar ce-ar fi dacă ai privi furia ca pe un semnal? Ca pe o energie care vrea să-ți spună ceva important? În abordarea mindsight, Daniel J. Siegel ne invită să ne uităm la emoțiile noastre – inclusiv la furie – plini de curiozitate și compasiune, nu cu teamă sau judecată, în multe dintre cărțile sale făcând trimitere la sistemele comportamentale.
Ce se întâmplă în corpul nostru (inclusiv în creier), atunci când simțim furie?
Teoria sistemelor comportamentale ne spune că furia activează sistemul de apărare din creierul nostru, în special amigdala. Este „alarma internă“, care reacționează ca să ne protejeze. Furia apare adesea atunci când simțim că ne sunt încălcate limitele sau ne sunt negate nevoile.
Sistemele comportamentale (precum sistemul de atașament, sistemul afiliativ și sistemul alocare-de-resurse) au evoluat în sute de milioane de ani, pentru a modela comportamentul uman. De exemplu, sistemul de „luptă sau fugi“, activat de stres sau pericol, mobilizează corpul pentru acțiune imediată, cu implicarea sistemului limbic (emoțional). Sistemul de calmare și autoreglare, asociat cu activarea cortexului prefrontal, permite gândirea rațională, luarea deciziilor și controlul emoțiilor. Sistemul de atașament susține comportamentele prosociale, empatia și cooperarea, favorizând legăturile emoționale și sprijinul reciproc.
Problema este că, în starea de furie, accesul la gândirea rațională (cortexul prefrontal) scade. Riscăm să reacționăm impulsiv, să spunem sau să facem lucruri pe care ulterior le regretăm. Iar dacă rămânem blocați în acest sistem de apărare, putem ajunge să ne simțim și mai izolați și neînțeleși, precum clienta din exemplul de mai sus.
Mindsight ne oferă câteva resurse pentru a putea trece de la reacție la reflecție.
Primul pas: conștientizarea emoției
Daniel Siegel propune strategia Name it to tame it („Numește emoția ca să o îmblânzești“). Când simți furie, simplul fapt de a spune (chiar și în gând) „Acum simt furie. Îmi pulsează capul. Îmi simt umerii încordați“ activează cortexul prefrontal și reduce intensitatea emoției.
În același timp, e util să te întrebi: „Ce încearcă să protejeze această furie?“, „Ce nevoie neîmplinită exprimă?“. Poate furia îți semnalează o limită încălcată, o valoare trădată sau o lipsă de control.
℗PUBLICITATE
Al doilea pas: mișcă-ți corpul ca să-ți calmezi mintea
Furia vine cu o mare încărcătură fizică. Dacă rămâne doar în corp, tensiunea poate crește. Strategia Move it or lose it („Mișcă-te ca să nu-l pierzi“) te îndeamnă să folosești mișcarea ca instrument de reglare a intensității emoționale, astfel încât să nu ajungi să-ți pierzi… capul sau cumpătul.
Asta poate însemna să faci o plimbare alertă de cinci-zece minute; să sari pe loc timp de un minut (așa cum îi învăț pe cursanții de la modulul Abordarea Mindsight în parenting); să-ți scuturi mâinile și picioarele, eliberând tensiunea; să strângi o minge antistres. De asemenea, le propun clienților mei să lovească o pernă sau să-și instaleze un sac de box în casă. Clienta despre care-ți povesteam s-a înscris la cursuri de box, strategie care a ajutat-o, o perioadă, la „descărcarea“ energiei furiei pe care o resimțea legată de toată situația prin care trecea.
Prin mișcare, trimitem semnale creierului că pericolul a trecut și activăm sistemul de calmare. Mișcarea conștientă, așa cum reiese din strategia Move it or lose it, acționează ca o „punte“ între sisteme: ajută la tranziția de la starea de hiperactivare emoțională (sistemul limbic) către o stare de calm și control (cortex prefrontal), sprijinind astfel autoreglarea și echilibrul emoțional.
Al treilea pas: creează o poveste coerentă despre furie
În Mindsight, insistăm mult asupra importanței integrării narative. E nevoie să înțelegi de unde vine emoția ta și cum se leagă de experiențele personale.
Poți face asta scriind un jurnal al furiei („Ce a declanșat furia?“, „Ce am simțit în corp?“, „Ce am gândit?“,„Ce nevoie era neîmplinită?“, „Ce aș vrea să fac diferit data viitoare?“). În cartea Adelei Moldovan, am găsit o abordare mai exhaustivă, care te invită să completezi aceeași serie de întrebări-invitație (sentence stems) pentru trei situații: o relație intimă, o situație cu cunoscuți și o situație cu necunoscuți. Seria de întrebări-invitație conține, printre altele, și: „Dacă n-aș face ceea ce fac de obicei, mă tem că…“, „Am totuși aceste reacții pentru a mă proteja de…“, „Ce aș avea de fapt nevoie în această situație și nu primesc este…“.
Al patrulea pas: conectarea relațională
Furia are întotdeauna rădăcini relaționale. După ce ai reglat intensitatea emoției, încearcă o comunicare asertivă în care:
- descrii faptele: „Când ai ridicat tonul…“;
- exprimi emoția: „…m-am simțit furioasă și respinsă“;
- formulezi o cerere clară: „Aș vrea ca, data viitoare, să-mi spui ce te deranjează mai calm“. Sau fă reparare.
Această abordare reduce șansele ca furia să escaladeze și favorizează reconectarea.
O nouă perspectivă asupra furiei
Furia nu e „dușmanul interior“. E un mesager. Când înveți să o asculți, să o numești, să o conții și să o exprimi sănătos, furia devine un ghid al granițelor cu ceilalți, al valorilor și al nevoilor profunde. Mindsight ne arată că integrarea emoțiilor nu înseamnă să le eliminăm, ci să le lăsăm să-și spună povestea – iar noi să alegem cum răspundem.
Așa transformăm furia din foc distructiv în lumină călăuzitoare.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
