#OpțiuneaMindsight: Împreună – De ce suntem mai mult decât suma relațiilor noastre

De curând, am avut ocazia să susțin, în cadrul comunității Live Well, o prezentare pe tema Împreună este un organ viu: Relațiile sănătoase ca infrastructură pentru longevitate, ocazie cu care am și dobândit noi perspective asupra subiectului. Mi se par atât de faine, încât nu puteam să nu le împărtășesc și cu tine. Având în vedere că Live Well construiește (încet, dar sigur) o comunitate de micro-comunități în jurul conceptelor de viață sănătoasă, well-being, longevitate, am pornit explorarea subiectului de la însăși natura creierului uman ca organ social. Creierul tânjește după „ÎMPREUNĂ“.

Însă „împreună“ este un termen care poate fi privit din multe unghiuri…

Dintr-o perspectivă poetică, „Împreună este atunci când inima mea bate mai liniștit, știind că nu trebuie să suport totul singur“ (John O’Donohue, prieten bun de-al lui Daniel J. Siegel, care l-a influențat foarte mult în abordare și la decesul căruia Siegel a suferit enorm).

Dacă ne uităm din perspectiva teoriei polivagale, putem spune chiar că inima bate mai liniștit pentru că se racordează cu bătăile inimii altuia. Stephen W. Porges spune că „Împreună este un context de co-reglare între două sisteme nervoase care se oglindesc, se liniștesc și se întăresc reciproc“. Sistemul nervos autonom se modulează prin siguranță relațională; conectarea socială este esențială pentru sănătate. În neuroștiință, nu mai e demult o metaforă: relația este un act biologic. Iar ceea ce numim „conexiune umană“ este, de fapt, o ecuație între creier, nervul vag și hormonii atașamentului. Atunci când suntem văzuți, înțeleși și atinși cu blândețe, creierul nostru se reglează. Inima o ia mai încet, cortizolul scade, oxitocina crește. Corpul începe să aibă încredere.

În Mindsight, „Împreună este acel spațiu viu în care două (sau mai multe) minți se întâlnesc cu intenția de a se înțelege reciproc, nu de a se corecta“ (Daniel J. Siegel). Din perspectiva aceasta, putem considera că o comunitate creează modificări structurale în creierul fiecărui membru. Mai departe însă, chiar dacă una dintre minți se distanțează sau chiar dispare – să presupunem că persoana părăsește comunitatea – spațiul creat va rămâne marcat de influența ei și după. Ceea ce ne trimite cu gândul și la definiția sistemică conform căreia „Împreună este un proces emergent în care indivizi autonomi creează un întreg funcțional mai mare decât suma părților sale“.

Dar definiția care m-a pus cu adevărat pe gânduri a fost cea dată de Thich Nhat Hanh: „Împreună este amintirea că suntem deja conectați, dincolo de cuvinte, prin însăși condiția de a fi vii“. Fiecare ființă conține în sine urmele tuturor celorlalte – nu suntem separați, ci inter-existenți. Înțelegem, astfel, de ce studiul Harvard (despre care am mai povestit în articolele mele) a concluzionat că relațiile autentice, sănătoase sunt factorul determinant pentru longevitate.

Comunitatea multiplică exponențial efectul relațiilor asupra longevității – cum „să bați“ numărul lui Dunbar?

Dar când spunem „relații sănătoase“, mulți se gândesc doar la prieteni buni, parteneri loiali, colegi de încredere, membrii familiei. Ceea ce are sens, din perspectiva teoriei psihologului Robin Dunbar. Am aflat și eu despre acest concept din Împreună – Puterea vindecătoare a relațiilor umane într-o lume însingurată a lui Vivek H. Murthy. Dunbar a descoperit că mintea umană poate susține activ, în medie, doar 150 de relații. Acest număr nu este întâmplător – el reflectă capacitatea creierului nostru de a urmări nu doar persoane, ci și dinamici sociale, intenții, istorii emoționale. Iar în centrul acestui cerc nu e volumul de interacțiuni, ci calitatea conexiunii. Dunbar susține că relațiile sunt așezate pe cercuri de proximitate:

℗PUBLICITATE

---

---

• cercul interior (cercul intim și de apropiați), care poate avea până la 15 persoane;
• cercul median (format din companionii ocazionali), care poate merge până la 50 de persoane;
• cercul exterior (colegii și cunoștințele), care are până la 150 de oameni cu care putem menține o relație de încredere, reciprocitate și recunoaștere.

O să-mi spui probabil: „Păi și cum rămâne cu rețelele de socializare și lumea conectată digital în care trăim?“. Depășirea acestui prag nu duce la conectare, ci la epuizare socială. De aceea, în era rețelelor infinite, tot mai mulți oameni se simt singuri. Consider că acele conexiuni cu oameni pe care îi urmărești sau te urmăresc pe Instagram sunt „doar marketing“. Cu siguranță au o valoare. Cea care permite monetizarea. Dar atunci când îți moare pisica sau bunica, tot câțiva din cei 150 de oameni cu care menții o relație de încredere, reciprocitate și recunoaștere te vor consola.

Totuși, dacă ai schimba lentila? Dacă ai privi relațiile nu doar ca pe niște conexiuni între indivizi, ci ca pe o țesătura vie, care susține biologia, sănătatea și chiar identitatea noastră? Este ceea ce susține un curent din biocentrism, despre care-ți povesteam în articolul precedent. Lynn Margulis (promotorul simbiogenezei) și Andreas Weber (promotorul Biopoetics) sunt de părere că „Împreună este rețeaua de interdependențe prin care viața se susține pe ea însăși – de la bacterii la balene, de la oameni la păduri“. Astfel, există în comunitățile de comunități un efect de undă, iar atunci când faci parte din diverse comunități și intri în contact cu diverși oameni, care au, la rândul lor, alte comunități, efectul se multiplică. Ajungi să beneficiezi de el fără să te epuizezi prin interacțiuni directe.

În comunitate, „împreună“ nu este o listă de membri. Este o rețea vie de relații emoțional relevante, construite pe încredere. E ca o pădure în care copacii sunt conectați prin rădăcini invizibile, dar esențiale. A trăi într-o comunitate sănătoasă înseamnă a respira împreună, a simți împreună, a te vindeca împreună. Și, exact ca într-un corp, dacă o relație e bolnavă, întregul organism simte.

„O“ întrebare de dus cu tine

Cum te-am obișnuit, #OpțiuneaMIndsight este și despre dobândirea unor instrumente practice. Așa că astăzi te las cu mai multe întrebări privind poziția ta ca individ în cadrul comunităților din care faci parte. Vei putea alege tu la care să răspunzi (dacă răspunzi la una sau la toate):

• „Prioritizez mai degrabă traiul ca un lup singuratic sau ca membru al haitei?“
• „Ce relații din viața mea simt că mă hrănesc cu prezență, siguranță și sens?“ 
• „Cum mă percep ceilalți atunci când cooperează cu mine?“
• „Care ar fi palierele din viața mea în care mi-aș dori să fiu mai «împreună»?“
• „Cum aș putea deveni un nod viu de conectare pentru ceilalți?“
• „Cu ce aș putea contribui în comunitatea din care fac parte?“

M-aș bucura să-mi lași răspunsurile tale: vei contribui astfel la această comunitate!

Citește și:

• Ce este teoria polivagală și de ce merită să citești mai multe despre ea
• Laurence Heller, cercetător și psihoterapeut: Ființele umane sunt programate să se conecteze
• Dr. Brené Brown: „Apartenența este dorința înnăscută a oamenilor de a face parte din ceva mai amplu decât propria persoană.“ #AltfelDespreOameni