Oricât de multe materiale ar încărca rețelele de socializare, oricâte discursuri ai viziona despre emoțiile tale și la oricâte ateliere de dezvoltare personală ai merge, destul de repede vei ajunge în practica personală la un blocaj – acela de a identifica „ce anume simt în momentul ăsta?“. Atunci când învățăm despre emoții, este luată fiecare în parte și, într-un mod didactic, este prezentat filonul evoluționist, funcția, manifestările, corelațiile etc.
Se scriu cărți întregi despre o singură emoție – Față în față cu furia, Cum să îmblânzești anxietatea, Înțelegerea și tratarea rușinii cronice etc, însă chiar dacă acest demers are o valoare incontestabilă din perspectiva alfabetizării emoționale, nu este suficient, căci în viața de zi cu zi, stările tale sunt un amalgam de emoții. Nu vei simți probabil niciodată o singură emoție izolată!
Tocmai ai primit o ofertă de muncă nouă: simți și entuziasm, dar și teamă față de schimbare, și speranța unui colectiv mai închegat, poate chiar și ușurare că nu vei mai da ochii cu acel coleg care-ți apasă toate butoanele. În timpul unei discuții mai aprinse cu mama sau cu un membru al familiei, te simți tensionat(ă) și hipervigilent(ă), dar simți și furie (căci nu reușești să o convingi), și un pic de tristețe (că nu primești validarea ei), poate apărea și vinovăția că „nu ești o fiică cuminte“ sau „o superi pe mama“. În acest sens, Mindsight și Daniel J. Siegel vin cu conceptul de integrare a propriilor stări.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ce este integrarea propriilor stări?
Integrarea stărilor este unul dintre cele nouă domenii de integrare esențiale pentru bunăstarea mintală (alături de integrarea verticală, integrarea memoriei, integrarea narativă, etc) și se referă la capacitatea noastră de a recunoaște și de a conecta diferitele stări ale minții pe care le experimentăm. În loc să fim blocați într-o singură stare emoțională sau mintală, cum ar fi anxietatea, furia sau tristețea, integrarea stărilor ne permite să trecem fluid între aceste stări. Este capacitatea de a recunoaște și de a accepta diversele experiențe emoționale, cognitive și corporale care apar, menținând, în același timp, un sentiment coerent despre cine suntem. Într-o minte integrată, aceste stări sunt legate, în loc să fie compartimentate. Acest lucru creează o experiență internă echilibrată, în care nicio emoție sau stare nu ne domină pentru prea mult timp.
Când capacitatea noastră de integrare a stărilor este redusă, mintea noastră poate deveni rigidă (ne putem bloca într-o singură stare emoțională, cum ar fi furia sau anxietatea, ceea ce face dificil să vedem clar situațiile sau să reacționăm corespunzător) sau haotică (putem experimenta o lipsă de conexiune între stări, simțindu-ne fragmentați, ca și cum am fi persoane diferite în momente diferite, fără un sentiment stabil de sine).
De ce ar fi important să ne creștem această abilitate?
Beneficiile integrării stărilor proprii sunt în principal:
- Reglarea emoțională: poți experimenta și exprima diferitele stări, fără să ajungi să te simți copleșit. De exemplu, poți simți tristețea, fără a cădea în disperare, sau poți exprima furia, fără să-ți pierzi controlul.
- Reglarea stresului zilnic: Ești adesea stresat din cauza multiplelor responsabilități zilnice și simți că pierzi controlul. Încearcă o pauză de câteva minute în care să respiri adânc și să observi cum stresul se manifestă în corpul tău. Spune-ți: „Simt stres și tensiune în umeri, dar sunt conștient(ă) că pot lua lucrurile pas cu pas“. Acest act de conștientizare și integrare a stresului te poate ajuta să te simți mai centrat și într-o poziție de control.
- Adaptarea la circumstanțele de moment: Viața este imprevizibilă, iar integrarea stărilor îți oferă flexibilitatea de a trece de la o stare mentală sau emoțională la alta, în funcție de situație. Această adaptabilitate este esențială pentru gestionarea stresului, rezolvarea problemelor și luarea cu eficiență a deciziilor.
- Menținerea sentimentului coerent de sine: De multe ori, în spatele „dezintegrării“ stărilor, se află o confuzie de rol. De exemplu, când îți disciplinezi copiii, te poți simți competent(ă) sau mândru(ă) pentru că le dai un cadru sănătos din rolul de părinte-educator, dar și vinovăție sau tristețe pentru disconfortul copilului din rolul de părinte-protector. Prin integrarea diferitelor stări, poți rămâne ancorat în cine ești, chiar și atunci când te confrunți cu emoții dificile sau sentimente contradictorii. Această coerență contribuie la un sentiment stabil și rezistent de identitate.
- Îmbunătățirea relațiilor: Când ești conștient de și poți integra stările proprii emoționale, ești mai capabil să comunici și să te conectezi cu ceilalți, fără să te lași influențat sau să preiei din stările lor. Integrarea propriilor stări îți permite să fii mai empatic cu stările celorlalți și mai prezent în interacțiunile tale, având sentimentul de competență asupra propriilor acțiuni.
Cum putem atinge integrarea stărilor proprii?
1. Conștientizarea stărilor interne – primul pas spre integrarea stărilor
Adesea, trecem prin zi pe pilot automat, reacționând la situații fără să ne oprim să ne recunoaștem lumea interioară. Te trezești simțindu-te calm, întâmpini stres la locul de muncă, simți entuziasm pentru o întâlnire cu un prieten și apoi te poți relaxa seara. Mindsight ne încurajează să acordăm atenție emoțiilor, senzațiilor corporale și gândurilor, practicând Roata Conștientizării. Prin cultivarea acestei conștientizări, putem începe să observăm când trecem de la o stare la alta – cum ar fi de la calm la frustrare sau de la bucurie la tristețe.
℗PUBLICITATE
2. Numirea și recunoașterea emoțiilor – name it to tame it
Siegel subliniază importanța etichetării emoțiilor pe măsură ce apar. Când identifici și etichetezi emoțiile – de exemplu, „Mă simt furios“ sau „Mă simt anxios“ – începi să le integrezi în propria conștiință. Acest proces de etichetare poate reduce intensitatea emoțiilor, creând spațiu pentru a veni cu un răspuns reflexiv în loc de a reacționa impulsiv.
3. Acceptarea necondiționată – pasul de autocompasiune
Integrarea nu înseamnă să te forțezi să te simți într-un anumit fel sau să încerci să elimini emoțiile inconfortabile, ci să accepți toate stările cu curiozitate și compasiune. Prin recunoașterea faptului că diferite stări emoționale sunt o parte naturală a ființei umane, poți crea un spațiu pentru toate emoțiile tale – atât pozitive, cât și negative – fără a fi copleșit sau respingându-le.
4. Conectarea diferitelor stări – linkage and differentiation („legături și diferențiere“)
Odată ce devii conștient de ele și accepți stările emoționale, poți începe să le conectezi între ele. Asta înseamnă să recunoști că diferite stări pot coexista și că poți trece de la una la alta fără să te pierzi pe tine. De exemplu, poți simți atât entuziasm, cât și nervozitate în legătură cu o prezentare în public sau poți simți furie și dragoste simultan față de aceeași persoană. Înainte de prezentare, încearcă să practici respirația profundă și să recunoști starea ta: „Mă simt anxios, dar și entuziasmat pentru că acest lucru contează pentru mine“. Această integrare a anxietății și a entuziasmului poate transforma teama într-o sursă de energie constructivă.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
