„Firul divin se poate rupe atunci când…“
„Nașterea acasă are multe beneficii, doctorii vor răul oamenilor.“
„Apropierea sau distanța vibrațională este importantă în relația cu partenerul ori părinții.“
„Trauma are scopul de a te înălța spiritual, iar abuzatorul tău este un erou, pentru că te-a ajutat să fii cine ești astăzi.“
Și multe alte păcăleli care ni se spun zilnic la televizor, pe internet și pe rețelele sociale, de către oameni fără pregătire în domenii precum medicina sau psihologia sau cu o pregătire precară, prin cursuri rapide, făcute pe genunchi. Acești oameni se autointitulează „experți în comunicare“, „guru“, „vindecători“, „antrenori de stil de viață“, „life coach“, „change strategists“, „experți în narcisism“, „antrenori pentru dezvoltare personală“, plaja de denumiri fiind largă, iar limba folosită ținând și de publicul-țintă.
Un om care merge la psiholog sau psihoterapeut poate fi considerat nebun, însă cel care merge la un așa-zis specialist, care a decis el personal că se poate autoproclama specialist în ceva, este un om normal, dornic de schimbare. Cu cât titulatura este mai amplă și sună mai vestic, cu atât este mai bine.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
N-aș vrea să fac din aceste rânduri o critică adusă altora, ci mai degrabă îmi doresc să trag un semnal de alarmă asupra faptului că pseudoștiința ne acaparează existența din ce în ce mai mult. Oameni care se pricep la a vinde vise și iluzii au devenit astăzi experți în sănătate mintală și nu numai.
Din dorința de a avea rezultate grandioase, poți cădea în plasa unor impostori
Pot înțelege că oamenii caută rezultate rapide, că vor să se simtă mai bine acum, nu mâine, hic et nunc. Cei mai mulți nu vor să audă că dezvoltarea personală este un proces și, până la urmă, ce este dezvoltarea personală? De multe ori, aceasta este înțeleasă ca fiind un concept intangibil, care sună frumos, dar care nu are nicio esență. Mulți psihologi sunt acuzați că lungesc procesul terapeutic doar din interese financiare. Probabil că unii fac și asta. Dar cei mai mulți pe care-i știu eu se informează, citesc, lucrează constant la pregătirea lor și țin la etica muncii lor.
Eu m-am ferit mereu de experți și de oameni care le știu pe toate. Cred că principala calitate a unui om inteligent și pregătit este să nu considere că le știe pe toate. Cred ca un om pregătit este un om care a găsit echilibrul între a exprima siguranță în practica lui și a fi conștient de faptul că învățarea este un proces.
În media, la televiziuni, pe internet, cei mai vocali sunt oamenii care rostogolesc la nesfârșit aceleași informații care sună bine, care propagă niște concluzii personale ca fiind adevăruri absolute și care parcă vor să demonstreze că toată știința acumulată până acum a fost doar o minciună. Acești oameni vorbesc cu pasiune, cu voci controlate, calme după caz, și cadențe specifice unui discurs manipulator, menit să te introducă într-o lume mistică, dându-ți senzația că, de fapt, acolo e locul tău și că te poți simți ca acasă.
℗PUBLICITATE
Pe mine și pe alți colegii nu ne îngrijorează că rămânem fără clienți, ci faptul că, înainte de a fi psihologi și psihoterapeuți, suntem oameni și trăim printre oameni. Eu consider că, dacă oamenii din jurul meu, de la vecini și vânzătoarea de la magazinul din colț până la șoferii din trafic, la colegi și parteneri sunt bine și au o viață care-i satisface, noi toți la nivel macro putem fi bine. Cred în puterea colectivă și mai cred că, într-o societate în care oamenii au vieți frumoase, noi toți putem face față mai ușor provocărilor. Așa că puteți spune că, până la urmă, e tot un motiv egoist: vreau ca oamenii să fie bine, ca să fiu si eu bine pe lângă ei. Poate așa este, n-am să neg.
Vindecare garantată
Recunosc că mă sperie acest val de pseudoștiință, de vindecări miraculoase și de ridicarea traumelor și a agresorilor la rang de salvare. Mă sperie și oamenii care găsesc imediat și cu lejeritate explicații pentru viața altora. Cred că însuși cuvântul „vindecare“ este folosit într-un mod ostentativ în acest context.
Psihoterapia nu se reduce la „nu ai azi relații sănătoase pentru că te-a certat mama ta când erai mic“ și nici la generalizări de genul „faptul că încerci să-i faci pe oamenii răi să fie buni este cel mai semnificativ simptom al traumei“. Da, probabil că sună bine și că vă regăsiți în aceste fraze sau în altele din același registru stilistic. Aceasta este și ideea din spate: acești oameni perpetuează citate și fraze lacrimogene, care se potrivesc tuturor, într-o măsură mai mică sau mai mare. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit la un moment dat sau a avut o suferință, iar aceste fraze vin să ne facă să ne simțim înțeleși, să credem că omul acela vorbește despre noi, că ne cunoaște și ne face să ne simțim conținuți.
Psihoterapia este un proces care nu poate fi redus la niște aspecte abstracte și general valabile, care să se potrivească tuturor.
Fiecare om are povestea lui și cu toții avem nevoie, la un moment sau altul, de susținere și înțelegere, însă vă încurajez pe toți să aveți grijă cui cereți ajutorul, selectați cu atenție informațiile pe care le consumați și care vă pot influența viața. Încercați să vă țineți departe de pastile magice, de rețete ale succesului, de metode care oferă garantat rezultate rapide și de oameni care se consideră atotștiutori și atotputernici.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
