A merge la medic este un gest pe care mulți dintre noi îl fac, atunci când au eliminat orice altă posibilitate de a se trata după ureche sau când durerea sau problema în cauză nu mai suportă amânare. Fie că ne este frică să înfruntăm realitatea (și posibilele afecțiuni de care suferim), fie că pur și simplu anumite anxietăți ne-au fost alimentate în trecut (stresul halatului alb sau frica de a ni se recolta analize), drumul la medic nu se face, cu preponderență, în scop preventiv. Și totuși, ce ne facem, atunci când este imperios necesar să apelăm la serviciile medicale și trebuie să trecem peste toate celelalte angoase pe care le avem în această privință?
Avem tendința fie de a merge prin intermediul recomandărilor, fie pur și simplu de a apela la un necunoscut. Dacă, totuși, avem posibilitatea de a alege, studiile de specialitate arată că înclinăm să alegem un cadru medical empatic, cald, apropiat – nu doar pentru felul în care ne tratează la nivel conversațional, ci și datorită faptului că acest comportament dă rezultate mai bune pentru pacienți.
Lucrarea Compassionomics: The Revolutionary Scientific Evidence That Caring Makes a Difference – scrisă de Stephen Trzeciak (director medical în cadrul Cooper University Health Care din Camden, New Jersey) și Anthony Mazzarelli (copreședinte al Cooper University Health Care) – evidențiază puterea vindecătoare a compasiunii, în cadrul actului medical.
Fiecare dintre autori definește în felul său termenul „compasiune“. Mai precis, Trzeciak susține că a avea compasiune înseamnă a fi alături de cel aflat în suferință, din punct de vedere emoțional, în contextul în care dorim să ajutăm respectiva persoană, să facem ceva pentru aceasta. Așadar, dacă empatia se traduce prin simțirea emoțiilor altora și prin filtrarea propriilor emoții, compasiunea implică și latura activă (a acționa în beneficiul celui aflat în nevoie).
Mazzarelli merge mai departe în încercarea de a descrie acest fenomen numit „compasiune“, subliniind că, inclusiv la nivel imagistic, există rezultate care întăresc această teorie. Așadar, dacă simțim empatie, ni se activează centrul durerii din cortex, pe când dacă simțim compasiune, se activează o altă zonă a creierului în încercarea de a diminua suferința celuilalt.
Domeniul sănătății înseamnă multă muncă, multă atenție, dar și mai multă umanitate – acest ultim atribut aducând plusvaloare atât pacienților, cât și medicilor curanți (reduce riscul de burnout). Totodată, lucrarea celor doi oameni de știință subliniază și ideea că, în realitate, compasiunea mărește potențialul de vindecare a persoanelor suferinde.
℗PUBLICITATE
Mazzarelli dă drept exemplu manifestarea compasiunii de către cadrele medicale (medici chirurgi, asistente, infirmiere), înaintea unei intervenții chirurgicale. Pacienții devin mai calmi, mai cooperanți, pot fi sedați mai ușor, iar perioada postoperatorie este mai scurtă. Un alt studiu în acest sens arată că, după interacțiunea cu medici care practicau compasiunea (pe lângă profesia de bază), pacienții se recuperau mult mai repede și necesitau un număr mai scăzut de vizite și tratamente ulterioare.
Trzeciak apreciază că aceste abilități (pe care le avem la îndemână) sunt destul de subestimate și vag explicate – compasiunea fiind și importantă, dar și măsurabilă. Dacă medicul la care mergem este atent la nevoile pe care le avem, dacă putem stabili împreună un contact vizual și simțim că ne ascultă, nu ne întrerupe și se concentrează asupra confortului nostru psihic, atunci putem spune că am găsit un medic care arată compasiune. Potrivit lui Mazzarelli, cei care au apelat la astfel de medici au constatat că au avut costuri reduse la jumătate, față de cele pe care le plăteau înainte. Un studiu realizat de Clinica Mayo arată că, în medie, un pacient este întrerupt după 11 secunde, deși ar avea nevoie de aproximativ 29 de secunde ca să-și spună povestea.
Nu poate fi suficient accentuată importanța găsirii unor cadre medicale care nu doar să ofere soluții la problemele cu care ne prezentăm în cabinet, ci și să ne transmită o vorbă bună și să facă un efort vădit de a nu genera presiune și mai multă (față de cea pe care, oricum, o suportăm în acele clipe). Dacă specialiștii ne sunt recomandați de cunoștințe, dacă avem persoane de încredere la care să putem apela și către care să ne îndreptăm fără a ezita (cu toată încrederea), atunci vom avea nu numai un confort psihic, ci și încrederea că problemele pot fi rezolvate încă de pe atunci când, poate, se află în stadii incipiente.
De multe ori, din cauza anumitor anxietăți, amânăm vizita într-un cabinet și încercăm să estompăm anumite simptome. Însă ceea ce nu realizăm este că, de sănătatea noastră (fizică și emoțională), depind alți membri ai familiei. Și este important să știm că suntem bine, ca să putem fi, la rândul nostru, stâlpi de bază pentru alții, care au nevoie de noi.
A ne pune pe primul loc nu este un act de egoism, ci o dovadă de maturitate și reflectă conștientizarea faptului că viața nu este ușoară, dar că se poate complica și mai mult, dacă nu luăm măsuri.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
