Sunt un pasionat al rețelelor sociale. Indiferent că vine vorba despre Facebook sau Instagram, îmi place să-mi verific conturile în mod curent și sunt curios să aflu ce se mai întâmplă prin „târgul“ nostru internațional. Mi se pare absolut fascinant să pot să-i urmăresc îndeaproape pe oamenii pe care-i apreciez din punct de vedere profesional, să pot să mă inspir din munca lor și să am acces în timp real la ceea ce se întâmplă la mii și mii de kilometri distanță de locul în care mă aflu eu. Este, de asemenea, liniștitor să știu că pot vedea fragmente din poveștile de viață ale prietenilor, să simt susținerea cunoscuților și să pot promova – mult mai ușor ca acum 10 sau 20 de ani – #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia.
Însă, așa cum se întâmplă cu tot ceea ce este creat sau inventat de om, rețelele sociale au și efecte colaterale. Conțin și părți mai puțin frumoase, iar comportamentele noastre din online uneori pot avea consecințe extrem de grave. Am aflat de curând, cu surprindere, că – în ceea ce privește motivele de divorț din Statele Unite – Facebook este cauza distrugerii relației de cuplu în 1 din 3 mariaje destrămate. Se pare că rețelele sociale pot crea, dincolo de șansa unei comunicări instantanee, multă durere și suferință în viața noastră relațională. Trădarea, infidelitatea, disprețul, neîncrederea și pierderea siguranței emoționale se numără printre rezultatele negative ale activității pe rețelele sociale. Potrivit site-ului pairedlife.com, în 2010, American Academy of Matrimonial Lawyers anunța că 81% dintre divorțuri sunt corelate și cu site-urile de social media; iar 66% dintre acestea indicau spre Facebook ca fiind principalul vinovat. Și pentru că americanilor le plac statisticile, cercetările lor nu s-au oprit, ci dimpotrivă. Un alt studiu, publicat în jurnalul Computers in Human Behavior, anunța în 2014 că utilizarea platformei create de renumitul Mark Zuckerberg este puternic corelată cu lipsa de satisfacție relațională și cu rata despărțirilor. Subliniind astfel, în mod evident, faptul că utilizarea crescută a rețelelor sociale sporește adversitatea în cuplu și gândurile de separare.
Dar se pare că nu doar peste ocean, ci și mai aproape de noi, în Anglia, cercetătorii nu au găsit prea multe dovezi contrare. În urmă cu trei ani (în 2015), o firmă britanică de avocatură confirma pe baza datelor sale teoria că social media contribuie la creșterea ratei divorțurilor; de asemenea, 25% dintre cuplurile intervievate de angajații firmei declaraseră că cel puțin o dată pe săptămână aveau conflicte mai mici sau mai mari din cauza Facebook, Whatsapp, Twitter sau Snapchat; în timp ce 15% dintre cei implicați în panelul studiat erau de părere că rețelele amintite reprezintă un pericol real pentru siguranța cuplului lor. Iar Facebook a fost primul pe lista ispitelor capitale.
Sigur, toate aceste studii s-au făcut pe o populație străină, putem zice. Dar în România avem aproximativ 9.600.000 de utilizatori de Facebook și cercetările cu privire la impactul acestei rețele sociale asupra calității vieții noastre se apropie, probabil, de zero. Prin urmare, cu sau fără statistici despre populația de la noi, consider că merită să ne ridicăm câteva semne de întrebare și să îndrăznim să introducem un nou subiect pe lista priorităților de dezbătut în cuplu. Asta, desigur, dacă vrem să trăim în mod conștient și dacă ne asumăm faptul că relațiile sunt orice, dar numai apă de ploaie nu – și, prin urmare, trebuie tratate cu respect și implicare.
Majoritatea clienților mei m-ar întreba: „Bine, Gáspár, dar ce anume să aducem în discuție, legat de acest subiect?!“ Din punctul meu de vedere, subiectul merită împărțit și dezbătut pe cel puțin patru puncte: impactul rețelelor online asupra vieții și relației; regulile de comportament în social media; transparența; și limitele.
℗PUBLICITATE
1. În ceea ce privește impactul, experiența clinică îmi arată că majoritatea cuplurilor evită să vorbească despre pericolele care le pot bântui relația. Așa cum evităm să vorbim despre infidelitate, tot așa ne distanțăm și de abordarea efectelor pe care le poate avea social media asupra noastră. S-ar putea chiar ca accesarea rețelelor sociale să fie un obicei automat și nici măcar să nu mai conștientizăm cât timp petrecem online. Cred că fiecare persoană, indiferent că este într-o relație sau nu, merită să-și observe cu atenție în mod constant activitatea din mediul online și să caute să afle care sunt costurile psihologice, emoționale și financiare pe care le plătește.
2. Regulile de utilizare a rețelelor de socializare sunt la fel de importante ca îndrăzneala de a dezbate subiectul. „Când?“, „cât?“ și „ce?“ facem pe aceste rețele sunt întrebările-cheie. Este indicat ca prima imagine când ne trezim dimineața și ultima când mergem la culcare seara să nu fie a logo-ului albastru de la Facebook sau cel colorat de la Instagram. Așa cum ar fi bine ca offline-ul să primeze în comparație cu online-ul. Nu stăm la discuții online atunci când suntem la masă, când vorbim cu cei care sunt fizic alături de noi sau atunci când muncim și știm că activitatea necesită o concentrare serioasă din partea noastră. Mai mult ca sigur, ai constata și tu cum te simți emoțional și psihologic atunci când împărtășești cu celălalt ceva din experiența ta subiectivă și acesta mai aruncă în același timp câte un ochi pe mesaje, mai dă cât un like pe Facebook sau mai postează câte o fotografie pe Instagram. Un alt studiu, de această dată publicat într-un jurnal de psihologie cibernetică, ne spune că acei oameni care accesează Facebook mai frecvent de o dată pe oră sunt mai predispuși la conflicte maritale, în comparație cu cei care au o reținere mai mare față de activitățile din online. Și mai este un alt mare adevăr: mediul online nu duce la conectare (sau, cel puțin, nu la una autentică), fiind cel mult un excepțional instrument de comunicare; însă adevărata conectare se întâmplă în offline. Iar legat de ce anume facem pe aceste rețele, este musai să citești cu atenție și punctul 4.
3. Transparența este esențială în cuplu. Aceasta merge mână în mână cu încrederea, despre care știm că este una dintre cărămizile esențiale. Iar atunci când mă refer la transparență, mă refer la… a nu ne piti telefoanele, a nu le așeza cu ecranul în jos, a nu avea adrese de e-mail secrete și a nu conversa pe ascuns cu terțe persoane despre care știm că ne-ar putea crește riscul de infidelitate. Internetul este o pantă alunecoasă și – prin comportamentele pe care ni le facilitează – ne poate devia foarte ușor de la valorile noastre adevărate de viață. Și mereu vom avea impresia că iarba vecinului este mai verde sau că pulsul iubirii noastre e mai vlăguit, în comparație cu ce au alții. Dar este indicat să nu comparăm niciodată interiorul nostru – psihologic și relațional – cu exteriorul altora. Atunci când inițiem conversații secrete, atunci când lăsăm like-uri pe ascuns, atunci când plasăm comentarii neasumate sau verificăm obsesiv conturile altor persoane, riscăm să cultivăm foarte multă nesiguranță, anxietate și neîncredere. Dacă nu te simți confortabil cu ideea de a-i permite jumătății tale de cuplu să aibă acces la telefonul tău sau la contul de Facebook ori Instagram, înseamnă că tu simți – mai mult sau mai puțin conștient – că ai ceva de ascuns care, dacă s-ar descoperi, ți-ar crea probleme. Infidelitatea online (sau virtuală) este la fel de toxică precum cea fizică. Fără alte explicații inutile. Punct. Și încă ceva: nu-ți bloca partenerul pe nicio rețea sau platformă pe care ești activ. Oricât de logice ar părea explicațiile tale raționale, mintea mea de clinician va privi asta cu multă îngrijorare.
4. Limitele. Ohooo…! Și acum să abordăm partea dificilă. Și în acest caz, limitele se referă la așteptări, pretenții, impuneri și toată paleta de cuvinte similare. Care nu ne plac, dar sunt necesare pentru a proteja siguranța cuplului și a păstra energia iubirii în interiorul relației. Este înțelept, chiar dacă nu și confortabil, să nu păstrăm contactul nici măcar online cu cei care fac parte din categoria „foștii“ – singura excepție apărând atunci când aceștia sunt părinți ai copiilor cărora le suntem și noi părinți biologici. Oamenii adesea romantizează fostele relații, în defavoarea celor din prezent. Adesea, ceea ce am pierdut devine mai valoros decât este în realitate și, de cele mai multe ori, memoria devine părtinitoare, așa că ne amintim selectiv ce-a fost și ce n-a fost în trecut. Nu este o idee bună să le răspundem pe rețelele sociale acelor persoane despre care știm clar că intenționează să se apropie într-un mod mai puțin „inocent“ de noi. Flirturile exagerate, comentariile sexuale, invitațiile în oraș, mesajele trimise după ora 20.00, întrebările intime sunt, toate, parte din această categorie. Granițele prin care ne separăm cuplul de restul lumii sunt importante și uneori trebuie să depunem mai mult efort pentru ca ceilalți să le respecte. Dacă ești într-o relație serioasă – cu sau fără acte în regulă – nu te eschiva și fă-ți vizibil status-ul relației. De asemenea, nu exagera nici cu postările despre armonia din cuplu. Nu doar cercetătorii, ci și majoritatea oamenilor știu că cei care se expun prea mult ascund un adevăr și vor să distragă atenția; dar la fel de suspicioși pot să pară și cei care nu fac în online nicio referire la relația lor. Nouă, românilor, adesea ni se spunea să nu ne spălăm rufele murdare în public – iar această zicală poate fi adaptată și pentru online. Dacă ai avut o ceartă cu partenerul sau dacă a uitat să pregătească cina ori să-ți aducă flori, acesta nu este un motiv înțelept pentru a trâmbița pe Facebook sau Insta Story tot ce-ai pățit. Este ceva ce ține de intimitatea voastră și, poate, de oamenii care și-au câștigat dreptul de a vă cunoaște povestea de viață. Este ok să anunți pe Facebook că s-a încheiat o relație, dar nu este nevoie de detalii intime, răutăți la adresa fostului sau de critici și dispreț. Lipsa de respect, față de actualul sau fostul partener, nu aduce nimănui niciun beneficiu, ba chiar îți murdărește imaginea și lezează încrederea celorlalți în tine. Vulnerabilitatea este esențială, dar și aceasta trebuie divulgată între anumite limite, altfel riști să te expui unei suferințe suplimentare în mod inutil. Așa cum am scris recent în Mindfulness Urban, nu mă pot abține să accentuez cât de important este să trăim în momentul prezent. Și chiar dacă Facebook rămâne unul dintre instrumentele mele preferate de comunicare și de promovare a principiilor psihologice în care cred, știu că viața nu se trăiește în online și că existența reală din offline este mult mai puțin strălucitoare sau extravagantă, dar este unica reală, adevărată și sănătoasă.
P.S.: Am citit de curând un articol pe tema regulilor de utilizare în mediul online și mi-a plăcut la nebunie ideea din final: „Viața este despre «a trăi», nu despre «a pretinde» că trăim“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
