Skip to content

Oboseala este laitmotivul zilelor noastre. Dacă am întreba pe oricine, în acest moment, cum se simte, răspunsul său ar conține, cu siguranță, cuvântul „oboseală“. Omul modern doarme tot mai puțin și își umple agenda tot mai mult. Uită cât de importantă este mișcarea și caută inconștient refugiul emoțional în comportamente care devin vicii, fără să prindă de veste.

Când vine vorba despre efort, se vehiculează sintagma „când nu mai poți, mai poți puțin“, prin care încercăm să ne motivăm, dar și să semnalăm că tragem de noi la maximum. Așa o luăm de la capăt, a doua zi, astfel fiind perpetuate mesajele din societate, familie, social media, și anume: oricât am fi de obosiți, trebuie să continuăm.

Epuizarea cea de toate zilele

Dar revenind la subiectul de la care am plecat, am vrut să merg pe firul logic și să înțeleg de ce fatigabilitatea a ajuns să fie atât de răspândită, în ultima vreme, în rândul angajaților și nu numai, indiferent de vârstă ori de domeniul de activitate al subiecților.

Pandemia de COVID-19 este, cu siguranță, unul dintre motive, întrucât după o lungă perioadă de solitudine și izolare, am fost nevoiți să reintrăm în mediul social, să revenim la locurile de muncă, să putem tolera (și) alți stimuli externi, propagați simultan, iar lista poate continua mult și bine.

Dar fără să sesizăm, acest exercițiu constant de suprasolicitare poate declanșa multă neîndemânare, energie pierdută, elemente pe care corpul și psihicul nostru le resimte la un nivel intens, cu mult depășit de capacitatea cu care eram obișnuiți, la începutul pandemiei.

Astfel, scăderea rezistenței sociale poate duce la accesarea unui „rezervor“ energetic din ce în ce mai gol, fapt ce poate explica starea noastră psihică actuală.

Dacă privim cu atenție fenomenul, putem observa că epuizarea de care suferim atinge mai multe dimensiuni ale ființei umane. Specialiștii în sănătate vorbesc despre:

  • epuizarea fizică;
  • epuizarea psihică;
  • epuizarea emoțională;
  • epuizarea socială;
  • epuizarea cauzată de monotonie. 

Epuizarea psihică și atrofia socială

Epuizarea psihică, numită mai nou și „atrofie mentală“, apare atunci când, spre exemplu, începem să învățăm lucruri noi, care par facile, la început. Cum bine știm, orice este considerat nou (de către psihicul nostru) necesită timp, energie și efort. Și oricât de entuziasmați am fi în legătură cu o inovație din viața noastră, nu putem elimina din discuție oboseala cu care vine, inevitabil, la pachet.

Însă, așa cum aminteam anterior, dincolo de această epuizare psihică, există și atrofia socială, cauzată de scăderea interacțiunilor fizice, al cărei efect (atunci când ne-am reîntors la obiceiurile noastre de dinaintea perioadei de restricții) este tot fatigabilitatea. Aș îndrăzni să introduc în această ecuație și emoțiile pe care le avem și de care ne ferim, în lipsa unui „dicționar“, care să ne transmită explicit cum să le integrăm.

De altfel, dr. Gabor Maté susține, în lucrarea Când corpul spune nu, că „structura emoțională a unei persoane și reacția la stresul continuu pot cauza multe boli pe care le tratează medicina, dar a căror origine nu este cunoscută încă“.

Mergând mai în profunzimea acestui subiect, care mă interesează în mod direct, pentru că am experimentat, în ultimul an, două astfel de episoade de epuizare psihică, am discutat cu medicul primar psihiatru Iulia-Mira Cârmaciu-Milea despre primele semne prin care „atrofia psihică“ își face simțită prezența, printre acestea menționând „fatigabilitatea crescută (diurnă, în ciuda unei perioade crescute de somn, mai mare de opt ore), dificultăți de trezire, senzația de somn insuficient, creșterea apetitului pentru dulce/carbohidrați, creșterea nevoii consumului de stimulente (cafea, energizante, ciocolată), sedentarism, tulburări de memorie, lentoare sau agitație, cefalee, greață, tulburări gastrointestinale, scăderea dorinței de a face mișcare, scăderea interesului pentru activități de recreere“.

℗PUBLICITATE



De asemenea, dr. Iulia-Mira Cârmaciu-Milea adaugă că „în stadii mai avansate, poate apărea și o aversiune față de locul de muncă, orice discuție și apoi orice gând legat de proiecte ar putea aduce un disconfort crescut, anxietate până la dorința de a evita mersul la serviciu, fără a exclude și apariția elementelor depresive asociate“.

Echilibrul flexibil ar putea fi cheia

Este sănătos să nu neglijăm semnalele de alarmă, pe care ni le transmite corpul înainte de a ne da „kilometrajul“ peste cap. Tocmai de aceea, specialiștii în sănătatea fizică și emoțională ne îndeamnă să nu uităm ce înseamnă limitele pentru fiecare dintre noi. Mai precis, oricât de mult ne dorim să fim activi și la locul de muncă și în viața personală (ori și în cea socială), este important să le balansăm, fără a pune prea multă presiune pe propria persoană.

Personal, sunt predominant extrovertă și îmi place să petrec mult timp în mijlocul oamenilor, lucru ce poate fi obositor. În același timp, îmi place să muncesc, să pun umărul la multe proiecte și rar refuz o oportunitate ce implică o doză serioasă de adrenalină și creativitate.

Mi-am dat seama târziu de acest lucru, întrucât mult timp am crezut că, dacă am un somn odihnitor, pot da reset și o pot lua de la capăt. Dar oboseala fizică nu se suprapune mereu cu cea psihică, și aici aș vrea să trag un semnal de alarmă asupra faptului că se propagă o cultură a „agendei în permanență încărcată“, ca fiind un simbol al reușitei, în timp ce o agendă mai lejeră pare să însemne că nu sunt o persoană suficient de activă, implicată, realizată.

În plus, rețelele de socializare ne împing spre ceea ce se numește FOMO (fear o missing out – teama de a pierde sau de a rata ceva important), dar realitatea ne arată faptul că este sănătos să stabilim limite și să ne deconectăm, din când în când.

În legătură cu credința că a fi un om veșnic ocupat înseamnă că ești și fericit, dr. Iulia-Mira Cârmaciu-Milea subliniază faptul că acest lucru nu este deloc valabil, ba chiar o agendă încărcată nu se traduce nici pe departe printr-o recompensă financiară pe măsură. Așadar, a munci mult nu este neapărat echivalentul împlinirii pecuniare, pe când „găsirea unui echilibru între serviciu și viața privată ar fi o realizare extraordinară, pentru că aduce numeroase beneficii, atât financiare, cât mai ales legate de starea de bine“.

Corpul știe mai bine

Așa cum aminteam anterior, dr. Gabor Maté accentuează ideea fundamentală potrivit căreia corpul știe mai bine decât psihicul care-i sunt limitele. Și este sănătos și esențial să le cunoaștem și noi, fiecare în parte. Pe scurt, dacă identificăm câteva dintre simptomele descrise la începutul articolului, medicul Iulia-Mira Cârmaciu-Milea ne îndeamnă „să consultăm medicul de familie, pentru a exclude un dezechilibru somatic major. Apoi să prioritizăm recuperarea, punând accent pe ameliorarea stării de bine (prin alimentație echilibrată, mișcare, rutine zilnice, într-un ritm mai scăzut, dar menținut)“.

Un alt element pe care psihiatra îl subliniază este „reducerea obligațiilor la locul de muncă, coroborat cu diminuarea stimulării vizuale și auditive, prin crearea unui mediu relaxant (SPA, masaj, acupunctură etc)“.

Grija și autocompasiunea pot fi, uneori, complicat de pus în practică, cu atât mai mult pentru o persoană obișnuită să se pună pe ultimul loc, în lista priorităților zilnice. Cu toate acestea, costul unui asemenea experiment pe propria piele poate fi unul foarte serios, iar în cazuri-limită, poate fi chiar prețul vieții. Este necesar să conștientizăm cum stăm cu nivelul de energie înainte ca acesta să ajungă la zero, deoarece este greu să ne revenim după epuizarea extremă.

Dacă nu știm cum să procedăm, atunci când simțim că ne este amenințată stabilitatea, este important să ne amintim că putem oricând apela la ajutorul unui specialist care, prin blândețe și profesionalism, ne poate ghida să ne apropiem mai mult de starea de împlinire mult visată, pe care ne-o oferă viața trăită echilibrat la timpul prezent.


Citește și:

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0