fbpx
skip to Main Content
Panel Online: Adio 2016! Salut 2017!

Subiectul discuției din această lună este despre cum ne luăm rămas bun de la anul care a trecut și cum ne deschidem mintea și inima pentru anul care tocmai a început. Știm că trecerea de la un an la altul nu este mereu ușoară, uneori activează anxietatea noastră, nemulțumirea sau îngrijorarea; stări despre care știm că cel mai bine se îmblânzesc prin #puterearelațiilor, prin prețuirea de sine și speranța unui viitor mai bun. Astfel, am invitat la un dialog despre vechi și nou, despre lecții dobândite și planuri de viitor, câțiva prieteni dragi pe care i-am așezat la aceeași masă la care vă așteptăm și pe voi, chiar aici pe platforma paginadepsihologie.ro.

Repondenții acestui panel sunt:

• Raluca Ion – este unul din jurnaliștii de calitate ai României, dovadă sunt atât rolul de editor la republica.ro cât și cei 14 ani de experiență jurnalistică. Este absolventă a Facultății de Litere a Universității București și a scris la Gândul.info, Dilema Veche, Cotidianul și Evenimentul Zilei. Este bursier Superscrieri în domeniul educației și un susținător al relațiilor sănătoase.
• Monica Jitariuc – curioasă din fire și dornică să înțeleagă lucruri, deține o experiență îndelungată în tot ce înseamnă marketing și comunicare, în prezent fiind Managing Director la MSLGROUP The Practice. Îi place să scrie și o face cu mult succes, este invitată adesea la evenimente despre social media și o puteți cunoaște mai bine accesând: monicajitariuc.ro
• Raluca Adela Moldovan – soție, mamă și un psihoterapeut inimos care a pornit o adevărată revoluție națională pentru a sprijini accesul copiilor la părinți în timpul spitalizării. Deține un doctorat în psihologie, un cabinet cu practică privată în Cluj-Napoca și este formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. O puteți cunoaște mai bine accesând: adelamoldovan.ro
• Ana Nicolescu – femeie pasionată stilul de viață sănătos, soție, mamă și unul din cei mai activi bloggeri români. Ana coordonează agenția Parenting PR și este implicată în majoritatea proiectelor importante care vizează sănătatea relațională din România. Articolele ei, scrise într-un stil care-i poartă puternic amprenta personală, le puteți citi pe mamicaurbana.ro
• Krisztina Gabriela Szabo – psiholog pasionat de puterea nemărginită a inconștientului și unul dintre cei mai cunoscuți experți în hipnoza clinică din România. Krisztina susține cursuri de formare în psihoterapie pentru specialiștii din întreaga țară, motiv pentru care călătorește foarte mult. Atunci când nu este la cursuri o găsiți la cabinetul ei din Cluj-Napoca sau scriind pentru publicul larg pe platforma paginadepsihologie.ro.
• Dragoș Bucurenci – om pentru oameni, activist convins pentru mediul ONG-ist din România, prezentator TV și autor. Dragoș este un model real pentru toți cei interesați de dezvoltare personală și auto-cunoaștere, așa cum reiese și din cea mai recentă carte a sa “Curajul de a ne lăsa văzuți”. Pentru mai multe informații despre ce face, ce-l pasionează și munca lui pentru comunitatea accesați: bucurenci.ro
• Omid Ghannadi – este un artist, cu o intuiție puternică și o imaginație vastă – cu ajutorul cărora fiecare proiect al său prinde viață. Face parte din echipa de mare succes “Visuri la cheie”, difuzată la Pro TV și crează din fiecare locuință un context aronios pentru viață și starea de bine.
• Cristian Leonte – soț, tată și om de televiziune. Cristian realizează una dintre cele mai spectaculoase, curajoase și sincere emisiuni de la noi din țară “România, te iubesc” și este prezentator al juranulului de seară de la Pro TV. Pentru a-l descroperi în și mai multe imagini și emisiuni accesați: romaniateiubesc.stirileprotv.ro
• Mihai Popa-Radu – susținător perseverent al stării de mindfulness sau prezență conștientă, Mihai este unul dintre primii coachi români acreditați internațional încă din 2004. Păstorește cu măiestrie și multă înțelepciune Seeds For Happiness & Mindfulness Institute, și ne învață să ne bucurăm de prezent în cursurile la care este invitat sau pe care le organizează. Despre proiectele sale puteți afla mai multe aici: seedsforhappiness.ro

Ce lecție de viață ați descoperit sau învățat în 2016? Și cum intenționați să le cultivați și în noul an?

Dragoș Bucurenci: Sunt foarte mulți oameni care văd lumea într-un fel cu totul diferit de felul în care o văd eu. Iar a te face că nu-i vezi nu este nici pe departe o soluție. Poate părea un truism, dar 2016 mi-a predat această veche lecție mai dur ca niciodată. În 2017 îmi propun să-i ascult mai mult pe cei care gândesc și vorbesc în moduri care mie mi se par străine de felul meu de a fi.

Adela Moldovan: În 2016 am descoperit cât de important este să fii pur şi simplu acolo pentru cei dragi sau pentru cineva care trece printr-un moment dificil. Prezenţa fizică lângă cineva drag sau în nevoie nu poate fi înlocuită de nimic. Anul următor mi-am propus să îmi organizez cât mai bine activitatea profesională şi poate chiar să o restrâng puţin pentru a putea fi mai mult acolo pentru cei dragi.

Raluca Ion: Ceea ce s-a întâmplat în lume în 2016 m-a făcut să-mi dau seama cât suntem de privilegiați pentru că trăim în pace, putem să ieșim pe stradă fără să ne temem pentru siguranța noastră, ne exprimăm liber opiniile, ne putem oferi nouă înșine și celor dragi mici bucurii, putem bea o cafea într-un loc frumos cu prietenii ș.a.m.d. Cred că ar trebui să ne bucurăm mai mult de toate aceste lucruri, să le prețuim mai mult pentru a le putea apăra cum se cuvine, dacă va fi nevoie.

Cristian Leonte: Nu am învăţat mai nimic nou, şi asta e un pas înapoi în lumea care se mişca atât de repede. Despre orice ar fi vorba, un curs de muzică sau de programare, trebuie să recuperez starea de învăţare.

Monica Jitariuc: 2016 a fost categoric anul în care am descoperit curajul de a fi vulnerabilă, am aprofundat dragostea de sine și, cel mai important, m-am lăsat iubită pentru ca am înțeles cu adevărat că merit asta. Și e anul în care am avut curajul să iubesc și am început să învăț să fac asta cinstit – față de iubitul meu, de copilul meu si, mai ales, față de mine însămi. Pentru mine, 2016 o sa rămână etern ANUL IUBIRII. O să continui în toți noii ani ce vor veni.

Mihai Popa-Radu: Anul 2016 a fost un an în care am ajuns să simt, nu doar să „ştiu“ la nivel conceptual, că anii de viaţa sunt limitaţi şi că, dacă vreau cu adevărat să fac, să experimentez, să descopăr sau să renunţ la ceva care nu îmi este benefic, e de preferat să nu (mai) amân. Aceasta conştientizare a adus cu sine un plus de claritate în raport cu ce anume vreau să fac de-acum înainte, claritate care îmi va servi în 2017 în alegerea modului în care voi trăi fiecare zi.

Ana Nicolescu: Cred că cea mai relevantă a fost că nimeni nu îmi aparține și nu ar trebui să am pretenția asta. Iar faptul că nu sunt stăpâna nimănui nu este o pierdere, ci o binecuvântare. Aici intră toate categoriile: copii, părinți, soț, colegi, prieteni, colaboratori. Toți. Anul acesta am putut să văd foarte clar și conștient etapele unei relații. Darul acestei lecții a fost să învăț să accept cu bucurie și recunoștință orice plecare, orice despărțire. Consecința acestei lecții a fost să conștientizez că puterea mea stă în capacitatea de a crea: legături, concepte, comunități etc.

Krisztina Szabo: Cel mai important: să îmi întorc atenţia asupra corpului – condiţia şi forma materială a vieţii. Am trecut, de-a lungul anilor, prin evenimente uneori chiar extreme în ceea ce priveşte provocarea limitelor fizice şi corpul m-a susţinut necondiţionat. Asta m-a făcut să fiu mai încrezătoare, dar şi mai neglijentă faţă de limitele şi nevoile mele. 2016 mi-a adus aminte că sunt, totuşi, o muritoare… Mi-e clar că vreau să duc mai departe „lecţia“ având mai multă grijă de mine.

Omid Ghannadi: Anul acesta am descoperit în adevăratul sens nașterea și evoluția unui om. Din tot acest proces cel mai mult m-a impresionat dezvoltarea reciprocă a dragostei către și dinspre propriul copil. Am văzut cum treptat și eu dar și el am plantat și reușim să creștem o mare dragoste unul față de celălalt. În anul care vine am să mă concentrez din plin la creșterea acestei plantații de dragoste și încredere dintre mine și el. Faptul că pe zi ce trece amândoi devenim din ce în ce mai legați este pentru mine dovada evoluției relației noastre.

Se spune că în fiecare an aducem restanțe și din anul trecut (nu putem atinge tot ce ne-am propus), cum gestionați aceste frustrări, dacă ele apar, sau mai bine zis cum vă raportați față de aceste rezultate imperfecte?

Raluca Ion: Cred că am restanțe și din viața trecută, nu doar de anul trecut. Fiecare an rămâne cu soluțiile lui amânate, încercările netrecute, provocările pe care n-am avut curajul să le privim în față. E și asta parte din viață, e și asta parte a procesului prin care creștem. Important este să avem răbdare cu noi înșine și să ne concentrăm pe ceea ce putem face în prezent.

Mihai Popa-Radu: De ceva vreme am încetat să mai aspir la „perfecţiune“, întrucât este un concept arbitrar, dependent de nişte criterii subiective, fluctuante şi, prin urmare, imperfecte. În schimb, îmi cultiv o relaţie cu mine însumi bazată pe blândeţe, auto-acceptare şi pe încrederea în capacitatea ansamblului minte-corp de a decide (nu întotdeauna conştient şi „raţional“) ce e mai bine pentru mine. În plus, am observat că întotdeauna îmi fac timp pentru ceea ce consider (întemeiat sau nu) că este important pentru mine la un moment dat sau într-o anumită perioadă. De aceea, aşa cum spuneam la întrebarea anterioară, a avea o înţelegere cât mai clară a ceea ce este cu adevărat important şi relevant în contextul global al vieţii mele, simplifică alegerile şi creşte şansele de a nu mai amâna.

Ana Nicolescu: Eu consider că restanțele din alți ani sunt de fapt lecții care nu au fost învățate la momentul potrivit și care se tot arată până învățăm lecția. Doar că din ce în ce mai dur. Cât despre imperfecțiune, am început să o ador. Aș putea spune că imperfecțiunea e noua perfecțiune.

Omid Ghannadi: Restanțele fac parte din viața mea de când mă cunosc. De altfel, abia de câțiva ani mă consider un om care reușește să își împlinească o mare parte din proiecțiile sale pentru viitor. De multe ori aceste restanțe devin noi scopuri de îndeplinit. De câte ori reușesc să finalizez ceea ce mi-am propus, chiar dacă este mai târziu decât trebuia, le trec pe lista mea de reușite. 2016 însă a fost un an în care am împlinit mai mult decât îmi propusesem, așa am reușit, în sfârșit, să intru în noul an fără restanțe.

Adela Moldovan: Cu siguranţă prea puţine din obiectivele personale le putem declara realizate în proporţie de 100%. Dar suntem toţi oameni minunat de unici şi imperfecţi şi merităm să ne apreciem pentru eforturile pe care le facem şi progresele pe care le obţinem. Eu îmi spun „important e că azi e mai bine decât ieri“ sau, atunci când nu reuşesc „azi nu a fost prea bine, mâine e o nouă zi.“

Cristian Leonte: De regulă găsesc ceva nou de urmărit, iar dacă obiectivul nou e mai spectaculos, cel nerealizat sau amânat va fi mult mai uşor de atins.

Krisztina Szabo: Sigur că nu mă bucur de ceea ce nu am reuşit să fac… Caut să mă distanţez de „vocea critică“, care – dacă apare – „piperează“ mult frustrarea. Caut să înţeleg ce m-a împiedicat să îmi ating scopul şi să îmi întorc privirea şi energia înspre îndepărtarea acestor obstacole. Uneori mă ajută să mă gândesc la mine ca la „un bun prieten“ aflat în dificultate; şi desigur, înţelegerea şi suportul celor din jur, întotdeauna.

Monica Jitariuc: E o tinichea mai veche (dar sper să se rezolve cumva anul acesta – am un semiplan): sporirea eficienței planificării timpului și capacitatea de a refuza și de a selecta (și) mai atent oamenii pe care îi ajut și proiectele în care mă implic.

Dragoș Bucurenci: Apostolul Pavel ne învață să ne „îngăduim“ și să ne iertăm „unii pe alții“, iar eu cred că asta este o virtute de căpătâi pe care și omul laic o poate împrumuta din creștinism. E foarte important să fii îngăduitor și iertător în primul rând cu tine însuți. Atunci când mă confrunt cu astfel de restanțe, încerc să înțeleg ce s-a întâmplat. De cele mai multe ori, a fost vorba de obiective prea ambițioase sau de forme subtile de auto-sabotaj. În ambele cazuri, iertarea e un bun început pentru a merge mai departe.

Dalai Lama ne îndeamnă ca în fiecare an să ne propunem a vizita un loc nou, în care nu am mai fost, voi ce intenționați să vizitați în acest an?

Cristian Leonte: Munţii din ţara noastră, dacă se poate într-o drumeţie.

Monica Jitariuc: Aș vrea să urc și anul acesta pe un nou vârf din cele 14 care au peste 2.500 de metri în România.

Krisztina Szabo: Din acest punct de vedere, proiectul major pentru 2017 este Sevilia.

Adela Moldovan: Londra, îmi doresc de mult să merg, nu i-a venit rândul. Voi merge împreună cu familia şi sper să fie un timp de calitate pentru toţi.

Dragoș Bucurenci: Cumva, asta nu e o grijă pentru mine, pentru că în fiecare an se întâmplă să ajung într-un loc nou, fără să fie nevoie să-mi planific. Mă gândesc la diverse locuri pe care încă nu le-am vizitat (Vietnam, Africa de Sud, Papua Noua Guinee), dar nu-mi fac planuri cu mai mult de 2-3 luni înainte.

Mihai Popa-Radu: Una dintre destinaţiile noi pe care le voi explora în 2017 este Bali, unde voi combina călătoria exterioară prin locuri noi, cu cea interioară prilejuită de un seminar pe teme de spiritualitate la care voi participa acolo.

Omid Ghannadi: Lista de locuri pe care mi-aș dori să le vizitez anul acesta dar mai ales, viața aceasta, este destul de lungă. Așa că încerc să mă las surprins, fără să îmi fac prea multe planuri de călătorii la început de an. Aștept să se apropie perioada de concediu și împreună cu soția mea alegem o destinație. Într-adevăr pentru noi este important în viitorul apropiat să ne consumăm o parte din călătoriile pe care ne-am dorit să le facem în ultimul timp dar le-am tot amânat din diverse motive.

Ana Nicolescu: Intenționez să îmi vizitez din ce în ce mai des sufletul. E o întâlnire pe care o am zilnic. Cea cu mine. Și e cea mai frumoasă. E o călătorie care durează o viață pentru că mereu descopăr lucruri noi. Nu mă plictisesc niciodată de mine. Așa e și firesc pentru că fiecare dintre noi e într-o permanentă schimbare, evoluție, descoperire și creare de sine. Dacă e să vorbim mai pragmatic, intenționez să mă pierd vreo 3 săptămâni, la vară, într-un sat grecesc de pescari.

Raluca Ion: Indiferent ce voi ajunge să vizitez, intenționez să o fac cu mintea trează și cu inima deschisă.

℗PUBLICITATE


Tot Dalai Lama ne încurajează să învățăm în fiecare an ceva nou, ce planuri aveți în acest sens?

Krisztina Szabo: Cel mai mult îmi doresc să îmi dezvolt echilibrul, armonia cu mine însămi, cât şi cu ceea ce mă înconjoară. În mod simbolic, dar şi ca o formă cât se poate de concretă de exerciţiu în acest sens, îmi doresc să învăţ un nou dans, sau sport, cred că asta mă va ajuta să îmi conştientizez şi să îmi coordonez mai bine organismul, unitatea dintre fizic, emoţional şi spiritual.

Mihai Popa-Radu: În noul an voi continua demersul de învăţare şi experimentare a diferitelor metode de auto-dezvoltare şi de vindecare care abordează ansamblul minte-corp-emoții într-un mod integrat, cu focus pe Integral Coaching, Bioenergetics şi Tantra.

Adela Moldovan: Nu e ceva cu totul nou, ci mai degrabă un obiectiv de câţiva ani încoace, aflat în desfăşurare: să accept lucrurile aşa cum vin. Ceva mai simplu, mai specific şi de realizat într-un singur an… cred că mi-ar plăcea să învăţ să schiez.

Monica Jitariuc: Îmi propun să exersez în 2017 răbdarea și ascultarea. La nivel mai aplicat, aș vrea să reiau cursurile de spaniolă pe care le-am abandonat după facultate.

Dragoș Bucurenci: Mi-am propus să-mi perfecționez franceza sau să încep să învăț spaniolă.

Raluca Ion: Aș vrea ca iarna aceasta să învăț în sfârșit să schiez.

Cristian Leonte: Un stil nou de înot.

Ana Nicolescu: Eu plănuiesc să învăț anul acesta multe lucruri despre video, video making și vlogging. Apoi îmi doresc să învăț cum să cer și cum să setez limite. Însă primesc cu brațele larg deschise orice se arată nou, chiar dacă în aparență nu are legătură cu domeniul meu de activitate sau de interes. M-am prins că Universul știe mai bine.

Omid Ghannadi: Pentru mine a fost și va rămâne cel mai important lucru cunoașterea propriei persoane. În anul care vine am să continui să învăț cât mai multe lucruri despre mine. În acest sens mă ajută foarte mult atât familia mea cât și interacțiunea cu lumea din jur. Îmi analizez comportamentul cu familia și cu beneficiarii proiectelor de la birou și trag concluzii despre mine. Acest lucru de multe ori mi-a fost benefic în dezvoltarea mea personală și cred că pentru a putea să te dezvolți armonios, să acumulezi experiențe și învățături cu sens pentru viața ta, trebuie să te cunoști pe tine însuți cât mai bine.

Sunt voci din psihologie și promotori ai unui stil de viață sănătos care spună că „rezoluțiile“ ar putea fi mai degrabă o sursă suplimentară de stres. Voi ce ați observat în experiența personală?

Ana Nicolescu: Eu am observat că a-ți pune intenția este extrem de important și de util. De fapt de aici pornește totul. Gândul nostru este creatorul realității. Atunci când punem în cuvinte gândul și formulăm intenția, energia formează în Univers contextul favorizant pentru ca intenția noastră să devină realitate. Doar că este bine să știm că intenția se va concretiza uneori prin alte metode față de ce ne-am fi așteptat noi. De aceea este bine să știm cum să ne punem intenția, cum să cerem și cum să apreciem. Este ca în filmul de desene animate Neînfricata, când Merida și-a pus dorința ca mama ei să se schimbe. Și s-a schimbat. În urs.

Monica Jitariuc: Obișnuiesc să îmi fac rezoluții zi de zi, nu doar la final de an. Le numesc TO DO LIST-uri și NOT TO DO LIST-uri. Din exercițiul de zi cu zi, mi-am dat seama că există niște trucuri care pot duce la mai puține frustrări. 1. Ar fi bine chiar să îți dorești să faci/să îndeplinești ce pui pe lista aceea, nu să pui ceva pentru că „se cuvine, e la modă, fac și prietenele mele“; 2. Să fie cât mai detaliat, nu ceva generic. Am observat că gradul de îndeplinire al unei rezoluții sau sarcini este direct proporțional cu nivelul de detaliere (în loc de „să slăbesc“, poate „să mă înscriu la un curs de nutriție“ sau „să încep sa elimin dulciurile din alimentația zilnică“).

Omid Ghannadi: Din punctul meu de vedere rezoluțiile pot fi benefice oamenilor cu un stil de viață predictibil și organizat. Mie personal viața mi-a aruncat de multe ori în cale situații și întâmplări care au deturnat planurile mele de genul rezoluțiilor. Singura mea dorință pentru viitorul vieții mele este ca în fiecare an să progresez. Mai departe mă las deschis la cursul firesc al vieții.

Adela Moldovan: Adesea pot fi, aşa este. Când ne stabilim obiective în termeni generali, nu stăm să evaluăm obiectivele noastre în raport unele cu altele şi cu resursele noastre, nu reuşim să le îndeplinim şi atunci ele devin motiv de nemulţumire faţă de propria persoană. Sau îndeplinirea lor devine o presiune atât de mare încât pierdem din vedere satisfacţia din timpul îndeplinirii lor. E important să ne propunem, să ne bucurăm de ceea ce realizăm şi să „ne ţinem“ în continuare de ceea ce nu am realizat încă. „Mâine e o nouă zi“…

Raluca Ion: Privesc aceste rezoluții drept exerciții valoroase. Chiar dacă nu ai reușit să faci ce ți-ai propus, ai căpătat o experiență care are mari șanse să contribuie la reușita viitoare.

Mihai Popa-Radu: Un element important îl reprezintă motivaţia care stă la baza acestor aspiraţii pentru noul an. Cele cu şanse mari de eşec sunt cele pe care le „împrumutăm“ din exterior, fără a avea de fapt răspunsuri convingătoare la întrebarea „Ce beneficiu concret am dacă fac ceea ce mi-am propus?“ („What’s in it for me?“). Şi nu vorbim despre beneficii „raţionale“ (mersul la sala, renunţat la fumat, să beau 2l de apă pe zi ajuta la sănătate), ci în primul rând despre beneficii emoţionale şi cât mai apropiate în timp. În plus, este important să nu ne bazam prea mult pe „puterea voinţei”, întrucât este demonstrat faptul că aceasta este limitată şi, asemeni unui muşchi supra-solicitat, la un moment dat cedează. Ca multe alte lucruri, „rezoluţiile“ pentru noul an pot fi, aşadar, atât o sursă de motivaţie, cât şi una de stres şi frustrare, diferenţa făcând-o dacă ne lăsăm doar ghidaţi şi inspiraţi de ele sau dacă ajungem să fim dominaţi şi să ne identificăm cu ele.

Cristian Leonte: Hotărârile de anul nou sunt o bătaie de cap până la Sfântul Ion cel mult: am renunţat demult să îmi mai propun ceva exact pe 31 decembrie. E mult mai durabil dacă îmi construiesc un mic ecosistem în jurul unei schimbări importante.

Krisztina Szabo: Pentru mine, planurile, rezoluţiile, şopurile sunt „hărţi“ ale mele, în slujba mea, adică. Sunt expresii şi materializări ale drumului pe care îl parcurg prin viaţă. Mă ajută să „fiu cu ochii pe direcţie“. Cred că ceea ce le poate întoarce împotriva noastră este lipsa flexibilităţii, a adaptării ritmului şi strategiilor, în funcţie de ceea ce apare… Şi desigur, acel „Trebuia să te descurci mai bine!“ cu nuanţă critică şi hipercritică, care ne trimite la colţ şi ne întunecă perspectiva…

Dragoș Bucurenci: Dacă sunt făcute realist și pragmatic, rezoluțiile sunt un foarte bun factor de motivare la început de an. Sigur că produc puțin stress, dar eu nu cred că stresul e ceva rău per se. El e rău doar în doze mari. Dacă însă ne propunem să facem în noul an ce-a făcut Alexandru Macedon la vârsta noastră, rezoluțiile devin mai degrabă o rețetă pentru depresie (i s-a întâmplat și lui Cezar). Când ne încearcă astfel de ispite, e bine să ne aducem aminte că, la vârsta celor mai mulți dintre noi, Alexandru cel Mare era deja mort.

În luna ianuarie, site-ul nostru împlinește frumoasa vârstă de 6 ani, ce le urați cititorilor noștri care cred în #puterearelațiilor?

Monica Jitariuc: Aș zice așa (și îmi urez și mie, pentru că da, chiar sunt un cititor atent): Puterea relațiilor este în puterea noastră, a fiecăruia dintre noi. Să fim conștienți și vom fi puternici! La mulți ani buni, sănătate și energie să mergeți tot mai departe pentru că e nevoie mare de voi!

Krisztina Szabo: …Să creştem Pagina în spiritul valorilor ce ne-au adus laolaltă: încrederea în compasiune, cooperare, umanitate. „Puterea relaţiilor?” Da, relaţiile reprezintă „solul” din care creştem şi nu trebuie multă fantezie pentru a ne imagina diferenţa dintre un sol hrănitor şi unul otrăvitor sau, pur şi simplu, sterp… Să avem Un An Nou în care să ocrotim şi să susţinem cât mai bine putem tot ce înseamnă dezvoltare, viaţă. A noastră proprie şi a lumii ce ne înconjoară. La Mulţi Ani!

Adela Moldovan: Momente liniştite alături de cei dragi, relaţii sănătoase şi puternice în Noul An.

Dragoș Bucurenci: Să aibă curajul de a se lăsa văzuți, văzuți în profunzime.

Raluca Ion: Vă doresc mulți ani înainte, iar cititorilor voștri să aibă parte de o relație frumoasă atât cu oamenii care contează pentru ei, cât și cu ei înșiși.

Omid Ghannadi: Vouă vă urez la mulți ani, apoi cititorilor le urez să aibă curajul să urmeze vocea inimii. Consider că relațiile dintre oameni se trăiesc minunat atunci când au un fundament spiritual, ghidat de inimă. Nu mă refer aici la emoții, impulsuri și doar la puterea de a fi sincer față de tine și de sentimentele tale, de a alege cât de des cu putință să urmăm iubirea în relațiile noastre.

Cristian Leonte: Să fie sănătoşi şi să folosească energiile persoanelor cu înţelepciune.

Mihai Popa-Radu: Spre deosebire de trecut, când multe suferinţe erau cauzate de boli incurabile, de războaie şi de calamităţi naturale, acum trăim (în această parte de lume, cel puţin) într-o epocă de pace şi prosperitate în care majoritatea suferinţelor care ne marchează existenţa sunt determinate de noi, oamenii, datorită modurilor nocive în care relaţionam cu noi înşine, între noi ca indivizi, ca grupuri, ca țări. De aceea, urarea pentru noi toţi este să continuăm să devenim din ce în ce mai conştienţi de importanța crucială a relaţiilor în vieţile noastre, atât a relaţiilor cu „ceilalţi“, cât mai ales a relaţionării cu noi înşine. Şi, pe măsură ce devenim mai conştienţi de importanța crucială a relaţiilor, să ne cultivăm capacitatea de a relaţiona în mod ecologic între noi şi cu mediul înconjurător, pentru a ne putea bucura de tot ceea ce viaţa ne oferă.

Ana Nicolescu: Să crească frumos împreună cu Pagina de Psihologie, să creadă în continuare în #puterearelațiilor și să fie promotorii ei. Să fie conștienți de faptul că nu sunt prea mici sau nesemnificativi pentru că vocile și puterea lor să fie simțite. Este suficient să facă o schimbare în ei pentru ca aceasta să influențeze alte 10 persoane din jurul lor. La mulți ani, Pagina de Psihologie! All eyes on you!!!

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Close search
Coș
Back To Top
×Close search
Caută