fbpx
skip to Main Content

Școala a început, iar elevii au de trecut prin cea mai complicată perioadă din viața lor de până acum. Teoriile din psihologie ne vorbesc adesea despre stresul și anxietatea pe care le resimțim cu toții atunci când lucrurile se schimbă în jurul nostru, iar această toamnă aduce nenumărate astfel de schimbări. Despre cum să le fim alături elevilor, despre cum să comunicăm cu aceștia și despre ce să facem cu emoțiile dificile ale copiilor am vorbit cu câțiva dintre psihologii colaboratori ai Paginii de Psihologie.

Repondenții acestui panel sunt:  • Andrada Cosma (doctor în psihologie, psihoterapeut relațional) • dr. Oana Niculae (medic cu specializare în psihiatria copilului și adolescentului) • Marius Rusu (psiholog și psihoterapeut) • Andra Stoian (psiholog, consultant în parenting) • Mihaela Svet (psiholog, psihoterapeut de familie și cuplu).    

Cum le explicăm copiilor importanța regulilor sanitare în timp ce sunt la școală?

Marius Rusu: Când vine vorba despre reguli, copiii au nevoie să le înțeleagă, adică să facă legăturile logice între acțiuni și consecințe. Astfel, se recomandă o explicație simplă și adecvată vârstei în legătură cu caracteristicile unui virus, cu modalitățile de răspândire ale acestuia și cu mijloacele prin care se pot proteja. Este important să le explicăm copiilor în ce fel îi protejează regulile sanitare – de ce spălatul pe mâini neutralizează virusul? Cum ne protejăm cu ajutorul măștilor și cu ajutorul distanțării sociale? Totodată, copiii sunt niște fini observatori ai atitudinilor manifestate de adulți față de aceste reguli. În consecință, este important ca adulții să fie ei înșiși consecvenți în ceea ce privește modul în care se raportează la aceste reguli sanitare.

Oana Niculae: Dat fiind faptul că au trecut atâtea luni de când pandemia a schimbat o parte din rutinele fiecărei familii, probabil că această familiaritate cu subiectul este punctul de plecare. Este mai ușor pentru copii să plecăm de la lucrurile știute pentru a introduce altele noi. Astfel, putem extrapola reguli sanitare practicate în contextul casei sau al deplasărilor cu familia ca fiind cele necesare și în incinta școlară. Existența unei practici anterioare și a familiarității copiilor cu regulile sanitare va determina o continuare mai facilă a acestora în mediul școlar.

Andrada Cosma: E important să ținem cont de vârsta copiilor atunci când decidem câte detalii le oferim despre regulile sanitare: cu cât copilul e mai mic, cu atât mesajul trebuie să fie mai concis, tocmai pentru că nu vrem să îl copleșim pe copil cu prea multe informații și din cauza aceasta să nu poată să le pună în practică. În același timp, pentru orice categorie de vârstă a copilului recomand ca pe lângă discuțiile despre acest subiect să urmeze și o etapă de practică. Le recomand părinților să îi ofere un spațiu de siguranță emoțională copilului să pună întrebări sau să repete anumite informații atunci când vorbesc cu el despre aceste aspecte. Treceți apoi la etapa de practică: reluați regulile de igienă și ajutați-l să le exerseze în timp ce vă imaginați că sunteți la școală (sau folosiți orice scenariu potrivit pentru voi).

Mihaela Svet: Educația asupra normelor de igienă și respectarea normelor sanitare începe în primul rând de acasă și se continuă la școală. E un proces care, practic, a început deja de ceva timp, cu care ne-am obișnuit într-o anumită măsură și pe care îl ajustăm în funcție de noile condiții. Discuția cu copiii nu trebuie să fie o discuție extrem de serioasă și gravă, pentru a nu crea panică și anxietate, mai ales că procesul în sine de revenire la școală după perioada de vacanță era unul dificil și înainte, încărcat de temeri și frustrări. Este recomandat să pornim de la informațiile pe care ei le au deja, comportamentele de igienă pe care le practică și pe care trebuie să le încurajăm pentru că ne dorim să le menținem, să le explicăm ce se schimbă față de ceea ce ei știau sau făceau deja și că toate aceste schimbări și norme au scopul de a-i proteja pe ei, pe colegii lor și pe oamenii dragi din viața lor. E important, de asemenea, să le răspundem eventualelor întrebări și neclarități, iar atunci când nu avem toate răspunsurile, să căutăm împreună detalii suplimentare în sursele oficiale de informare.

Andra Stoian: Mai ales dacă sunt mici, copiii imită comportamentul adulților din preajma lor; așadar, este foarte important ca în familie să fie discutate și respectate regulile sanitare în primul rând de către adulți, iar copiii să fie lăudați și încurajați de fiecare dată când o fac. Apoi, în funcție de nivelul de dezvoltare și de înțelegere al copiilor, le putem explica riscurile și consecințele nerespectării normelor sanitare și chiar să-i ajutăm să exerseze înainte de începerea școlii (de exemplu, cum să se salute cu prietenii într-un mod creativ și distractiv, chiar dacă de la distanță). 

Cum îi ajutăm să poarte masca în timpul orelor, atunci când nu suntem lângă ei să le reamintim?

Oana Niculae: În mod sigur, purtarea măștii de protecție este o parte importantă în acest debut de an școlar. Exercițiile privind manevrarea în siguranță a acesteia, informațiile corecte privind rolul ei protector pentru sine și pentru cei din jur, precum și modelul personal parental pozitiv vor crește probabilitatea să apară în rândul copiilor un nivel bun de înțelegere și tolerare a vreunui disconfort perceput prin purtarea măștii. Cu cât practica a fost mai consecventă în această perioadă, cu atât internalizarea de către copil este mai probabil să apară chiar și atunci când părintele nu este prezent pentru a realiza reamintirea din exterior.

Andrada Cosma: Pentru copiii preșcolari sau pentru școlarii mici, le recomand părinților să aibă o abordare jucăușă prin care să exerseze cu copilul purtarea măștii. Puteți porni de la un scenariu de poveste în care personajul principal are o misiune importantă de îndeplinit, aceea de a purta masca tot timpul când este împreună cu alți copii la școală. Transmiteți-i copilului că se poate antrena acasă înainte de a porni în misiunea de la școală, așadar puteți începe să purtați masca acasă pentru a-l obișnui pe copil. Pe parcursul acestor exerciții e important să verificați cu copilul dacă se simte în siguranță emoțională și să lăsați spațiul pentru a vă putea adresa întrebări.

Pentru copiii de gimnaziu sau de liceu, recomand să aveți discuții frecvente despre cum se simte pentru copil să fie nevoit să poarte masca, să îl invitați să vă împărtășească îngrijorările și dificultățile așa cum le percepe adolescentul, fără să minimalizați sau respingeți aceste aspecte. Dacă pentru voi ca părinți este greu să purtați astfel de conversații, ceea ce e de înțeles, direcționați copilul înspre un alt adult.

Andra Stoian: De cele mai multe ori, copiii doresc să facă ceea ce este bine, așa că vor ajuta mult exemplul personal oferit de adulți și discuțiile în familie despre importanța purtării măștii și cum acest gest poate să-i protejeze atât pe ei, cât și pe membrii familiei și ai societății. În plus, putem încuraja purtarea măștii prin implicarea copiilor în alegerea acestora – material, modele colorate, distractive, cu super-eroi etc.

Mihaela Svet: Atunci când noi nu suntem lângă ei să le reamintim acest lucru, cadrele didactice devin adulți de referință în viețile copiilor noștri și îi pot sprijini în respectarea regulilor sanitare, cu blândețe și consecvență. Pentru copii este important să știe că au un adult la care pot apela în cazul în care emoțiile lor devin copleșitoare și purtarea măștii devine extrem de dificilă, pentru a le oglindi și organiza toate aceste emoții. Trebuie să le explicăm că este nevoie de timp ca să se obișnuiască cu masca, că se pot uita în jur la colegii lor care poartă și ei mască, pentru a realiza că nu sunt singuri, că fac parte dintr-un grup, o comunitate, în care fiecare face tot posibilul să învețe și să se joace în siguranță și că poate azi le este mai greu, dar mâine o să le fie puțin mai ușor și poimâine și mai ușor și tot așa. Dacă respirația prin mască se face cu dificultate, îi putem învăța o tehnică ce-i poate ajuta: să își imagineze că sunt într-un loc în care au aer din belșug, un vârf de munte sau pe malul mării, să deschidă gura, să inspire adânc, iar apoi să expire ușor. 

Marius Rusu: Deoarece părinții au un control relativ scăzut față de ceea ce se întâmplă la școală, când se are în vedere manifestarea anumitor comportamente concrete (ex. purtatul măștii, spălatul pe mâini etc.), este important să existe o colaborare strânsă între cadrul didactic și părinte, astfel încât copilul să fie ajutat să-și însușească și să-și împământenească anumite comportamente. Prin intermediul anumitor activități (de acasă și de la școală) copiii pot fi ajutați să conștientizeze purtatul măștilor. De exemplu, prin intermediul unui exercițiu de „prezență conștientă“, copiii pot fi ajutați să reflecteze pozitiv și în detaliu modul în care se simte masca pe obraji, pe nas, pe gură – de exemplu, poate fi „scutul cald și protector“. Sau se pot crea echipe de câte doi copii – „echipele grijii față de celălalt“ – prin intermediul cărora sunt învățați să-și poarte de grijă într-o manieră caldă și blândă.

Ce putem face dacă copilul spune că-i este rușine să poarte masca la școală?

Andrada Cosma: E de înțeles cum o astfel de replică din partea copilului poate deveni activatoare pentru orice părinte și tendința ar fi să îi spunem copilului că nu are de ce să se rușineze și să îi reamintim că acum fiecare dintre noi trebuie să facă asta. Însă un astfel de discurs din partea părintelui nu îl va face pe copil să se deschidă și să vorbească despre ce îl supără cu adevărat. Vreau să le reamintesc părinților că, de obicei, în spatele rușinii e o emoție negativă de îngrijorare sau frică de inadecvare. Invitați-l pe copil să vă spună mai multe despre ceea ce simte; scopul este să îl ajutați să învețe să-și regleze această emoție negativă, nu să o evite.

Marius Rusu: În general, rușinea apare atunci când ne percepem negativ ca persoane. Această percepție negativă poate veni din exterior, sub forma criticilor, invalidărilor și a minimizărilor celorlalți sau din interior, când deja ne-am asumat această perspectivă asupra propriei persoane. Rușinea este de cele mai multe ori adaptativă deoarece ne protejează de situațiile în care ne-am putea pune într-o lumină negativă sau ne semnalizează că trebuie să schimbăm ceva pentru a deveni mai buni. Însă poate fi și dezadapativă când ne determină să manifestăm comportamente care ne pot pune în pericol – de exemplu, nepurtatul măștii. Astfel, este important să vorbim cu copilul într-o manieră caldă și blândă pentru a vedea ce stă la baza rușinii sale: îi este rușine pentru că nu se percepe ca fiind curajos, puternic etc.? Îi este rușine pentru că se percepe ca fiind slab, vulnerabil etc. dacă poartă mască? Totodată, trebuie discutat despre ce înseamnă cu adevărat să fii puternic, curajos și cu grijă față de cei din jurul tău. Merită încercată modificarea semnificației purtatului măștii, astfel încât din ceva rușinos să devină ceva cu care să te poți mândri, deoarece dacă porți mască arați că îți pasă și că ai grijă față de cei din jur. Poți fi eroul care a ajutat la eliminarea virusului!

℗PUBLICITATE


Mihaela Svet: În primă fază, este indicat să purtăm o discuție cu copilul, să vedem ce se află, de fapt, în spatele acestei emoții de rușine, cum a apărut, ce alte emoții secundare mai simte. De asemenea, am putea muta focusul de pe caracterul de obligativitate al purtării măștii spre normalizarea acestui comportament. Practic, masca devine un accesoriu vestimentar necesar, la fel cum purtăm tricoul, care protejează partea superioară a corpului nostru, pantalonii partea inferioară, așa masca protejează fața noastră, în special  gura și nasul, care sunt căile de intrare către sistemul nostru respirator. Ca orice obiect vestimentar, și posibilitățile de a găsi o mască potrivită pentru copii din punctul de vedere al dimensiunii, formei și imprimeului sunt numeroase. Puteți alege împreună cu copilul modelul pe care și-l dorește atunci când comandați măștile, astfel încât să obțineți implicarea lui în proces. De asemenea, ar putea ajuta să aduceți în discuție personajele importante din filme, desene animate sau povești care purtau măști și pe care copilul dumneavoastră le cunoaște și este pasionat de ele, ca de exemplu personajele din Ninjago, Star Wars (Darth Vader) etc. 

Andra Stoian: Putem începe prin a asculta și valida trăirea copilului referitoare la această situație, astfel încât să știe că toate emoțiile îi sunt permise și că este în regulă să ni se adreseze pentru orice dificultate. Putem atunci să-i explicăm și cum acest gest salvează vieți și cum el are un rol esențial în lupta împotriva pandemiei, iar pentru a întări cele spuse de noi, putem căuta împreună imagini, clipuri cu persoane celebre, artiști, vloggeri pe care ei îi urmăresc, care poartă mască și care le pot oferi astfel un exemplu pozitiv.

Oana Niculae: În momentul în care copilul verbalizează rușine legat de purtarea măștii de protecție, atunci este important să identificăm ce informații sau practici anterioare au generat concluzia că este o practică nefolositoare sau care să îl plasează într-o situație stânjenitoare. Clarificarea acestor informații, precum și găsirea împreună cu copilul a unor afirmații potrivite pentru situațiile în care ar fi rușinat de către alții legat de purtarea măștii sunt strategii foarte utile. În situația în care poate apărea un context de bullying pe aceste subiect, sunt necesare informarea cadrului didactic și colaborarea în context școlar pentru strategii specifice bullying-ului.

Cum putem ajuta copiii să gestioneze mai ușor anxietatea de COVID-19?

Andra Stoian: Predictibilitatea contribuie mult la calmarea anxietății, așa că îi putem ajuta pe copiii noștri prin crearea de contexte în care să se poată discuta deschis despre ce se întâmplă, dar și despre ce plănuim să facem în familia noastră. Aici ne mai ajută mult crearea rutinelor și un program clar explicat și chiar negociat alături de copii. Dr. Sabrina Stutz, psiholog și pediatru, mai oferă câteva idei de liniștire a anxietății (detaliate aici): „Ascultă îngrijorările copilului cu validare și compasiune, povestește-i pe înțelesul lui despre pandemie, liniștește-l și încurajează-l, caută metode distractive de implementare a măsurilor de igienă, pune accent pe bunătatea pe care o putem oferi oamenilor, fii atent la modificările de comportament și oferă un exemplu pozitiv.“

Oana Niculae: O bună informare, în general, a copiilor, care determină și o percepere corectă a coronavirusului este cea mai bună abordare. În contextul Covid, ar fi util ca verbalizările în familie să se centreze pe acceptarea faptului că este o situație specială de viață pentru care sunt necesare câteva măsuri speciale de protecție, iar accentul în discuțiile cu copiii trebuie să fie pe soluțiile și strategiile sanitare care s-au dovedit eficiente și mai puțin pe tragicul situației sau al simptomatologiei. Pentru evitarea încărcării emoționale este de dorit limitarea expunerii copiilor la materiale media uzuale pe acest subiect. Dacă disconfortul copilului este deja mare, cu manifestări tipice anxioase și comportamente de evitare, mai ales dacă practicarea tehnicilor de relaxare, imagerie sau dacă exercițiile fizice de relaxare nu se dovedesc eficiente, atunci este nevoie de îndrumarea unui specialist deoarece forțarea expunerii școlare fără dezvoltarea abilităților specifice de gestionare a anxietății poate agrava manifestările.

Marius Rusu: În primul rând, copii au nevoie să le fie validate și normalizate emoțiile și stările de anxietate. Adulții trebuie să conștientizeze (valideze) împreună cu copiii emoțiile acestora de teamă, frică, neliniște, cu alte cuvinte aceste emoții și stări trebuie verbalizate cât mai detaliat cu putință, astfel încât cei mici să se simtă ascultați și înțeleși. Este ca și cum o minte rezonează cu ceea ce experimentează o altă minte. Apoi, este important să normalizăm aceste trăiri, adică să-i spunem copilului că este normal să avem astfel de stări, dat fiind contextul pandemic. Aici poate ar fi util să vorbim și despre stările noastre de neliniște generate de această pandemie, însă trebuie să fim foarte atenți să nu-i augmentăm copilului starea de neliniște. Îi comunicăm doar cât este suficient să înțeleagă că și adulții experimentează astfel de emoții. Informarea corectă și adecvată vârstei vizavi de virusul covid-19 (ceea ce cunoști nu mai pare așa de înfricoșător), precum și apelarea la anumite reguli simple (purtatul măștii, spălarea mâinilor, distanțarea fizică etc.) pot oferi copiilor un oarecare sentiment de control în fața pericolului, cunoașterea și exercitarea unui oarecare control putând acționa ca doi factori ce reduc anxietatea.

Mihaela Svet: În primă fază, m-aș uita cu atenție la dificultățile pe care le întâmpin eu ca adult, care sunt lucrurile care mă sperie sau care mă ajută să mă relaxez în acest context, dacă îngrijorările mele au ajuns într-o formă sau alta la copil, iar apoi m-aș uita la ce mă ajută să depășesc aceste greutăți, pentru a reuși să împărtășesc din aceste experiențe și cu copilul meu. Poate mă ajută să știu că în permanență sunt cercetători, specialiști în domeniu care încearcă să identifice un vaccin împotriva COVID-19, că au fost cazuri de decese, dar în același timp și cazuri de recuperare, că au existat mulți pacienți cu simptomatologie ușoară, ca au fost raportate relativ puține cazuri de îmbolnăvire la copii, că am toate informațiile necesare care să mă ajute să mă protejez cât mai bine, că am prieteni și oameni dragi aproape și că la un moment dat toate aceste lucruri vor trece. 

Andrada Cosma: Deși suntem tentați să găsim o soluție practică atunci când copilul se confruntă cu o anxietate, ar fi bine să putem să ne reamintim că e mai important să îi oferim copilului contextul de siguranță emoțională în care să poată împărtăși ce simte. Așadar, chiar dacă se repetă conținutul discuțiilor, invitați-l pe copil să vă spună mai multe despre ceea ce simte, validați ceea ce el împărtășește („pot să înțeleg că te-ai simțit așa“), verificați cu el ce îl ajută în astfel de momente („știu că ești speriat și pot să înțeleg asta, ce te-ar ajuta să te liniștești acum?“), asigurați-l de prezența voastră și ghidați-l să aleagă o strategie liniștitoare din resursele pe care le aveți la îndemână în acel moment („rămân cu tine, sunt aici; ce te-ar ajuta acum… o îmbrățișare, să ne mișcăm corpul, să respirăm adânc etc.?“)

Ce rutine este indicat să avem cu copiii odată ce s-au întors acasă de la școală? 

Andrada Cosma: Cred că e important să avem atât rutine care țin de igienă atunci când copilul se întoarce de la școală acasă (spălarea mâinilor, schimbarea hainelor etc.), dar și rutine emoționale. Să îl invităm pe copil să împărtășească cum s-a simțit azi la școală (pentru cei mai mici putem folosi fișa cu termometrul emoțiilor și astfel ei pot să indice mai ușor emoția), recomandându-le părinților să împărtășească și ei câteva trăiri resimțite de-a lungul zilei cu scopul de a crea un dialog cu copilul și pentru a normaliza exprimarea emoțiilor. Amintiți-vă să validați și să empatizați cu emoția copilului și să îl încurajați să continue aceste rutine.

Mihaela Svet: Pentru că acest context aduce o serie de necunoscute și de schimbări în viața noastră și a copiilor noștri, avem nevoie în aceeași măsură de predictibilitate, de reinstaurarea sentimentului de control, iar acest lucru îl putem face prin stabilirea unui program zilnic, a unei rutine zilnice, în care să avem grijă să includem normalizarea gândurilor și a emoțiilor trăite (frică, tristețe, deznădejde etc.), ore fixe de trezire și culcare, un program de masă, joacă cu prietenii, dar și în familie, activități în aer liber pentru a compensa timpul petrecut la școală cu masca, gesturi de afecțiune, de apropiere fizică de care avem atâta nevoie și pe care nu le putem primi în afara casei și mult umor, instrument vital în supraviețuire. Poate că nu întotdeauna vom avea resurse pentru toate activitățile și nu trebuie să transformăm totul în ceva strict și rigid, ci doar să le considerăm repere pentru a ne regăsi starea de echilibru în familie.

Oana Niculae: Întoarcerea de la școală, la fel ca întoarcerea din alte medii, ar presupune respectarea acelorași măsuri sanitare pe care ne dorim să le practice copiii la școală. Circuitele din interiorul casei deja stabilite în familie, cu cât sunt mai consecvent respectate, cu atât vor fi mai practicate în orice mediu. Este utilă desemnarea unui loc pentru încălțăminte, haine de școală, spălarea corectă, aruncarea corectă a măștilor folosite, precum și desemnarea unui spațiu pentru activități didactice.

Andra Stoian: Putem începe prin a le oferi copiilor spațiul de care au nevoie pentru a fi ascultați despre cum le-a fost ziua, cu multă răbdare și blândețe, având grijă să ne conectăm real la nevoile lor. Apoi, pe lângă masă, teme și celelalte rutine esențiale, putem avea grijă să organizăm plimbări în aer liber, seri de joacă în familie, timp stabilit pentru ecrane, activități extracurriculare – toate acestea vor contribui la scăderea anxietății și la crearea unei structuri benefice pentru toată familia. Un document care poate fi de ajutor pentru a învăța cum să creăm rutine poate fi accesat aici

Marius Rusu: Principalele rutine pe care trebuie să le avem cu copiii în această perioadă „complicată“ nu ar trebui să difere foarte mult de rutinele noastre obișnuite, doar că acum s-au mai adăugat câteva reguli sanitare și câteva preocupări în ceea ce privește starea emoțională a copilului. De exemplu, manifestarea comportamentelor prin care celebrăm bucuria reîntâlnirii (îmbrățișatul, pupatul etc.) trebuie precedate de acțiunile de igienizare (spălat pe mâini, schimbat haine etc.). De asemenea, trebuie să fim mult mai atenți la stările emoționale ale copilului în ceea ce privește noile condiții de școlarizare. Aici este nevoie de răbdare, tact și blândețe pentru a-i ajuta pe copii să se deschidă fără să fim percepuți ca intruzivi. Uneori poate ajuta să-i „așteptăm“ pe ei să deschidă subiectul. 

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută