Skip to content

În zilele noastre, atunci când vine vorba despre schimbare sau transformare, ne putem gândi la psihologi sau psihoterapeuți, dar știința ne arată că există și serviciile de consiliere. Un astfel de domeniu, care se bucură de o popularitate în creștere, este consilierea parentală. Care sunt particularitățile consilierii parentale și prin ce diferă de psihoterapie aflăm în panelul online al acestei luni, în care am invitat la dialog mai mulți absolvenți ai cursului Parenting Masterclass.

Repondenții panelului sunt: Alexandra Brovchin (consilier parental și colaboratoare a platformei paginadepsihologie.ro) ● Marta Cînipă (sociolog, coach și consilier parental) ● Mădălina Mărian (consilier parental și colaboratoare a platformei paginadepsihologie.ro) ● Adrian Stănulică (fondatorul Școlii Primare „Anghelos“ din Craiova și consilier parental) ● Adelina Vlădescu (psiholog, psihopedagog, terapeut comportamental și consilier parental).

Care este diferența între consilierea parentală și psihoterapia destinată copiilor și adolescenților?

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Alexandra Brovchin: O delimitare necesară e aceea că psihoterapia abordează, în general, problematici mai complexe și se întinde pe o durată mai lungă, în vreme ce consilierea parentală poate fi soluția potrivită (și) în cazul unor provocări punctuale, pe care le întâlnesc părinții în relație cu copiii lor. Mai departe, în funcție de natura situației expuse și de competențele și experiența consilierului, procesul se poate limita la psihoeducație și sprijin pentru părinți (în opoziție cu psihoterapia destinată copiilor și adolescenților, proces care se desfășoară în mod obligatoriu cu prezența acestora din urmă) sau poate merge către evaluarea relației părinte/părinți-copil și planificarea unei intervenții reparatorii (cu prezența atât a părinților, cât și a copilului).

Adrian Stănulică: Consilierea parentală este un proces de sprijin și îndrumare oferit părinților, pentru a face față provocărilor legate de creșterea și educarea copiilor lor, în timp ce psihoterapia copiilor și a adolescenților este un proces terapeutic în care aceștia sunt ajutați să înțeleagă, să gestioneze și să depășească problemele lor de sănătate mintală și emoțională. Principala diferență constă în scopul și grupul-țintă vizat: consilierea parentală se adresează părinților pentru a-i ghida în rolul lor, atunci când se simt copleșiți, iar psihoterapia este o intervenție specializată pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de sănătate mintală.

Adelina Vlădescu: Psihoterapia se adresează unui simptom emoțional sau comportamental al copilului sau al adolescentului, care-i afectează funcționarea într-un mediu de referință pentru el sau îi afectează modul în care se raportează la propria persoană; pe când consilierea parentală se adresează stresului indus de acest simptom membrilor familiei sau îngrijitorilor, cu scopul de a le oferi suport și ghidaj.

Mădălina Mărian: Consilierea parentală este un serviciu adresat părinților sau persoanelor care au copii în îngrijire și care au o stare de sănătate psihică bună.

Marta Cînipă: Consilierea parentală se concentrează asupra părinților sau a altor membri ai familiei și are ca scop dezvoltarea abilităților și a strategiilor de parenting, cu intenția de a-i ajuta pe adulți să înțeleagă și să răspundă mai bine nevoilor și comportamentelor copiilor lor. Pe de altă parte, psihoterapia destinată copiilor și adolescenților îi vizează direct pe aceștia și are ca scop evaluarea, diagnosticarea și tratarea problemelor lor de sănătate mintală. Există suprapuneri între cele două și, în unele cazuri, terapeutul poate lucra atât cu copilul sau adolescentul, cât și cu părinții, pentru a aborda mai bine problemele de sănătate mintală sau cele de eficientizare a relației lor.

De ce este importantă consilierea părinților, în condițiile în care copilul este cel care manifestă o dificultate?

Adrian Stănulică: Despre copii se spune adesea că sunt „oglinda părinților“, iar eu aș adăuga „și a relațiilor pe care le cultivă între ei“. Părinții au o influență semnificativă asupra dezvoltării armonioase a copiilor, iar modul în care aceștia gestionează stresul cotidian, comunică în familie sau rezolvă conflictele poate influența comportamentul și starea emoțională a copiilor. Uneori, comportamentul dificil al copilului poate fi o reacție la anumiți factori de stres pe care acesta îi resimte în spațiul familial. Consilierea parentală îi ajută pe părinți să devină mai conștienți de rolul lor în viața copiilor și să dezvolte abilitățile necesare pentru a asigura un mediu bun de creștere. Așadar, consilierea parentală poate fi acea prindere de mână, atunci când simțim că „ne fuge pământul de sub picioare“.

Adelina Vlădescu: Dificultatea copilului nu este doar a lui, este dificultatea resimțită la nivelul întregului sistem familial și unde se manifestă de cele mai multe ori. De aceea, tu, ca părinte, ești și conții soluția dificultății copilului tău, ești „muntele lui“ de suport, iubire, înțelegere și acceptare, ce-l va ajuta să depășească obstacolul.

Mădălina Mărian: De foarte multe ori, dificultățile comportamentale ale copiilor apar ca rezultat al dinamicii din familia lui sau al unui stil parental bazat pe disciplinare fizică și abuz emoțional. Adesea, noi, părinții, suntem cei care au nevoie de psihoeducație și sprijin pentru a ne elibera de bagajul transgenerațional, reușind în acest fel să oferim copiilor noștri o educație bazată pe iubire necondiționată și respect reciproc. Excepție fac acele situații în care copilul prezintă o tulburare și impune lucrul cu un specialist în sănătate mintală.

Marta Cînipă: Voi face apel la o metaforă pentru ca răspunsul meu să fie mai ușor de integrat. Când ne doare capul, nu trimitem capul la doctor, mergem cu tot corpul. De cele mai multe ori, durerea de cap este un semnal că ceva este în neregulă cu alt organ sau cu altceva din mediul nostru de viață, durerea de cap fiind doar simptomul. Prin urmare, așa este și cu consilierea. Putem veni împreună cu copilul dacă acesta este ceva mai mărișor (peste cinci-șase ani), dar de fapt părintele este cel care poate oferi datele despre mediul de familie, despre schimbările survenite în viața lor, despre manifestări și intensitatea lor. Consilierul este cel care pune cap la cap aceste date și ajută părintele să vadă lucrurile dintr-o perspectivă nouă, la care de multe ori nu prea reușim, ca părinți, să ajungem singuri.

Alexandra Brovchin: Copilul poate avea comportamente nepotrivite, chiar provocatoare, însă teoriile moderne din psihologie și neuroștiințe ne arată că acestea nu fac decât să oglindească mediul în care el (copilul) se dezvoltă. Mediul este reprezentat de (în primul rând) părinții sau îngrijitorii de bază, oricare ar fi ei. Și atunci, este extrem de important ca acești adulți să fie conștienți de impactul pe care-l au în viața copilului, să cunoască măcar la nivel minimal nevoile de dezvoltare ale fiecărei etape de vârstă, ce este tipic în comportamentul copilului și ce comportamente sau situații reprezintă semnale de alarmă.

Este obligatoriu ca la consiliere să vină ambii părinți?

Adelina Vlădescu: Prezența ambilor părinți este utilă în cadrul ședințelor de consiliere parentală nu doar datorită existenței punctelor de vedere diferite asupra dificultăților, ci și din nevoia de susținere reciprocă a celor doi. Dar știm că, în viață de zi cu zi, pot apărea situații extraordinare, în care este posibilă prezența doar a unui singur părinte, iar în acest caz consilierul va oferi soluția cea mai bună.

Alexandra Brovchin: Este cel puțin recomandat. Cei doi părinți se pot raporta la copil în moduri foarte diferite, iar pentru consilierul parental, este extrem de valoros să aibă acces la fiecare dintre ei și, cu atât mai mult, să-i poată vedea, împreună sau separat, în interacțiune cu copilul. În felul acesta, consilierul obține informații despre dinamica familiei și despre membrii ei, în baza cărora va putea oferi sprijin personalizat, centrat pe nevoile specifice ale familiei respective.

℗PUBLICITATE



Mădălina Mărian: Nu este obligatoriu, dar este recomandat. Am observat rezultate mai eficiente și durabile în acele familii în care ambii părinți au venit la consiliere. Uneori, dinamica familiei nu permite acest lucru: întrucât părinții nu au avut posibilitatea să lase copilul cu altcineva, au optat pentru a veni pe rând.

Marta Cînipă: Aș zice că este ideal, nu obligatoriu, ca la ședință să vină ambii părinți, astfel povestea va fi văzută din două unghiuri, informațiile consilierului parental ajung la amândoi părinții în același timp și procesul poate fi mult accelerat. Însă, din experiența mea, vin cel mai des mamele. Sper și cred că, în timp, balanța va fi mult înclinată și spre tați. Ceea ce va fi un mare câștig pentru familie, în general, și pentru copii, în special.

Adrian Stănulică: Este de preferat ca la consiliere să participe ambii părinți. Armonizarea lor este esențială pentru creșterea bună a copiilor. Metaforic, putem privi părinții ca fiind aripile copilului. În măsura în care cele două aripi se sincronizează în mișcările lor, copilul va avea un zbor înalt. Dar există situații în care unul dintre părinți este indisponibil din diverse motive, cum ar fi distanța fizică, programul de lucru sau chiar refuzul de a participa. În acest caz, are loc consilierea părintelui disponibil și se poate avea în vedere o strategie de integrare a recomandărilor pentru ambii părinți, dacă este posibil.

Cât durează o ședință de consiliere parentală și ce se întâmplă în aceste ședințe?

Marta Cînipă: Teoretic, o ședință poate dura între 50-60 minute, dar în cazul părinților care lucrează cu mine, eu am ales să le ofer maximul de timp, adică 60 de minute, și de multe ori poate părea puțin. De asemenea, eu pun accent pe povestea de viață a persoanei din fața mea. Adeseori, povestea dezvăluie unele nuanțe la care nu putem fi atenți singuri, tipare în care ne ducem inconștient, fără să știm de ce rezultatul e mereu același, spre exemplu. Apoi, în funcție de provocarea pe care o are părintele în acel moment, identificăm nevoile, rolurile fiecărei persoane implicate și unde vrem, de fapt, să ajungem și de ce. E important de menționat că adesea nu e suficientă o ședință; lucrul cu noi înșine e un proces, o autostradă sau un drum de țară, progresele se pot vedea greu sau ușor, în funcție de fiecare.

Alexandra Brovchin: Ședința de anamneză (prima ședință) durează întotdeauna în jur de o oră și 30 de minute, indiferent de complexitatea și intensitatea situației pentru care părinții se prezintă în cabinet. Este foarte important pentru consilier să afle cât mai multe detalii despre contextul lor familial, despre istoricul de dezvoltare al copilului etc. Următoarele ședințe vor avea, cel mai adesea, 50 de minute, dar se poate stabili și o altă durată, în funcție de nevoile clienților și de disponibilitatea consilierului.

Adrian Stănulică: Durata unei ședințe de consiliere poate varia între 45 și 90 de minute, în funcție de nevoile familiei, de complexitatea metodelor folosite, precum și de disponibilitatea clienților. Într-o ședință de consiliere parentală, nu se creează doar cadrul de dialog securizant între consilier și client, ci și mediul de reflecție asupra unor experiențe scoase la lumină după mult timp. Cabinetul de consiliere poate deveni astfel locul unde părinții își pot lămuri anumite emoții, pot înțelege contextual comportamente și atitudini, iar apoi pot reconfigura relațiile cu copiii, pentru a pune un început bun acestora. Înainte de orice, într-o ședință de consiliere parentală, părintele înțelege că el este „arhitectul“ copilului și descoperă cum să contureze o arhitectură armonioasă pentru acesta.

Mădălina Mărian: Eu ofer ședințe individuale sau de grup. În cazul întâlnirilor individuale, o ședință de consiliere parentală durează 50 minute și se poate susține atât online, cât și cu prezență fizică. Pentru grupuri, întâlnirile se fac o dată pe lună și au o durată de trei ore. Obiectivul acestor întâlniri este stabilit împreună cu clientul. Căutăm, în ritmul de lucru al acestuia, soluții eficiente, care să fie în acord cu valorile familiei și în beneficiul copilului. Uneori, munca este una interioară pentru client, alteori presupune psihoeducație.

Adelina Vlădescu: Între 50 și 90 minute, în funcție de specificul fiecărei întâlniri. Consilierul va recomanda încă de la început durata cea mai potrivită. De exemplu, prima întâlnire poate necesita o durată de 90 de minute, deoarece este o întâlnire de creionare a întregului sistem de îngrijorări, puncte de vedere ale fiecărui părinte, soluții ce nu au dat roade, emoții trăite de părinți etc.

Cum putem, în calitate de părinți, să ne găsim propria filosofie parentală, în condițiile în care sunt atât de multe abordări și recomandări?

Mădălina Mărian: Cred că primul lucru pe care ar trebui să-l facem este curățenia interioară, introspecția. Să avem o discuție sinceră cu noi înșine, în care să ne întrebăm care ne sunt valorile, ce este cu adevărat important pentru noi în relația cu copiii noștri, unde ne poziționăm în acest moment în relația părinte-copil și unde am vrea să ajungem. Ajută să ne informăm despre ce presupune fiecare abordare științifică de parenting și să observăm care se aliniază mai bine propriilor valori.

Alexandra Brovchin: Aș zice că „intuiție“ și „informare“ sunt cuvintele de bază aici. Un părinte informat nu va rezona 100% cu nici una dintre aceste abordări: va trece prin propriile filtre intelectuale și emoționale tot ceea ce descoperă și va alege să ia cu el doar ceea ce se potrivește familiei sale. A venit momentul să lăsăm în urmă rețetele universal valabile și sfaturile nesolicitate și să ne bazăm mai mult pe propria intuiție și pe știință. Și, în plus, să învățăm să ne autoanalizăm, pentru că parentingul, înainte de a fi despre copii, este chiar despre noi – părinții.

Adelina Vlădescu: Începând cu tine, Dragă Părinte. Întreabă-te cine ești tu ca persoană, ce emoții te provoacă în relația cu cel mic, ce comportamente ale acestuia te intrigă, ce gânduri găsești a fi de neacceptat despre tine ca părinte al lui. Așa îți vei găsi propriul drum, propria filosofie. Rămâi deschis față de tot ceea ce simți și curios față de tot ceea ce se schimbă în relația dintre voi doi.

Marta Cînipă: Observ că, deși sunt atât de multe informații și recomandări, tot ne este greu, uneori, să găsim calea aceea potrivită, conștientă, echilibrată. Ce consider eu că face diferența este dezvoltarea noastră personală, aplecarea conștientă către a ne înțelege pe noi, a vedea de unde vin unele lucruri și dacă ne mai servesc în relația cu copiii noștri. Pentru că, deși avem cele mai bune intenții, uneori nu știm cum să creștem acești copii, ținând cont de ritmul lor de dezvoltare, de nevoile lor, de etapa lor de vârstă, nu putem separa comportamentul de copil și astfel apar etichetările, comparațiile, nemulțumirile, criticile și pedepsele care nu fac decât să îngreuneze relaționarea dintre noi și ei. Deci aveți curaj să vă apropiați de voi, dragi părinți, în primul rând! Nu veți regreta!

Adrian Stănulică: Găsirea propriei filosofii parentale în mijlocul numeroaselor teorii de parenting poate fi o provocare, dar este un proces absolut necesar pentru fiecare familie. Dincolo de orice teorie, filosofia parentală a fiecărei familii ar trebui să reflecte valorile în care aceasta crede și să creeze un mediu pozitiv și iubitor pentru creșterea și dezvoltarea copiilor. Este un proces personal și în continuă schimbare, iar pentru aceasta este necesar să fim blânzi cu noi înșine și cu copiii noștri. Putem fi părinți buni, chiar dacă nu suntem perfecți!

Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%