În căutarea adevărului despre ce anume sfâșie în două un mariaj sau îl țin bine legat, dr. John Gottman a descoperit că multe dintre principiile psihologiei convenționale (răspândite chiar și în rândurile a numeroși terapeuți de cuplu) sunt prost interpretate sau de-a dreptul eronate. Anumite tipare conjugale pe care până și profesioniștii le consideră simptome ale unor probleme – de exemplu, certurile aprinse sau, dimpotrivă, evitarea completă a conflictelor – s-a descoperit că sunt ajustări de mare succes, menite să țină cuplul sudat. Iar certurile dintre parteneri (atunci când au rolul de a ventila supărări și nemulțumiri) pot reprezenta unul dintre cele mai sănătoase lucruri pe care partenerii le fac pentru relația lor.
Ei bine, da, felul în care vă certați spune multe despre starea de sănătate a mariajului vostru. Iar pentru a ne orienta mai bine în domeniul psihoterapiei științifice, am invitat trei dintre cei mai apreciați terapeuți de cuplu din România la un dialog despre mit și adevăr atunci când vorbim despre căsnicie și sănătatea vieții de cuplu: Raluca Anton, Gáspár György, Raluca Adela Moldovan.
Raluca Anton este doctor în psihologie, psihoterapeut Imago, formator și supervizor în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Gáspár György este psiholog clinician și psihoterapeut de familie și cuplu, președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, formator și supervizor în psihoterapie.
Raluca Adela Moldovan, doctor în psihologie, psihoterapeut Imago, formator și supervizor în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Care sunt beneficiile căsătoriei? Ce au în plus cei căsătoriți și „cu acte în regulă“, spre deosebire de ceilalți semeni care refuză căsătoria?
Adela Moldovan: Un cadru definit social în care se desfășoară relația lor de cuplu. Pentru unii acest cadru poate aduce mai multă siguranță, pentru alții mai multe constrângeri. Cei care refuză căsnicia pot alege asta și dintr-o asociere negativă a conceptului de căsătorie, în special dacă au crescut într-o căsnicie disfuncțională. Angajamentul pentru relație și familie poate fi mai „sigur“ în cazul celor căsătoriți însă nu e o garanție. E important pe lângă „formă“ (căsnicia) să fie și un „fond“ sănătos (întreținerea zilnică a relației și menținerea angajamentelor).
Raluca Anton: Dacă prin anii ’70 când au început să se realizeze serios studii pe relațiile de cuplu se spunea că bărbații beneficiază mai mult de pe urmă căsătoriei „cu acte în regulă“ decât femeile, ele beneficiind, mai degrabă de calitatea relației maritale decât bărbații (Bernard, 1972), de-a lungul timpului și o dată cu rafinarea metodologiei științifice lucrurile s-au schimbat. Există multe limitări ale unor astfel de studii mai ales că, pentru a avea rezultate pe termen lung e nevoie ca ele să fie longitudinale, adică să îi evalueze pe participanți un timp îndelungat până a se putea trage o concluzie relevantă. Însă, ce știm în acest moment este că nu se mai discută în literatura de specialitate despre beneficiile statutului marital, ci despre calitatea relației maritale, aceasta fiind variabila mediatoare când vine vorba de starea de sănătatea emoțională și fizică pe care o relație o aduce. Pe de altă parte, o relație mai vine la pachet cu o cantitate mai mare de resurse economice și cu un suport social de care avem nevoie pentru o calitate ridicată a vieții. Însă, mi-aș dori ca aceste rezultate să fie analizate de către cititori ca un rezultat al unui echilibru între cantitatea de resurse și disensiunile care există în orice relație de cuplu (Williams, 2003).
Gáspár György: Oho, mult mai multe decât am fi dispuși a crede. Contrar părerilor de la nivelul simțului comun, studiile ne arată că cei căsătoriți și cu un mariaj sănătos trăiesc cu până la 8 ani mai mult decât semenii lor necăsătoriți. Chiar dacă în secolul XXI pare doar o hârtie în plus, realitatea ne arată că acei parteneri care sunt oficial împreună au un nivel de siguranță psihologică și financiară mai bun. Acea hârtie reprezentată de certificatul de căsătorie, înseamnă pentru creierul și psihicul nostru o dovadă de angajament asumat și o protecție în situații de risc. Deci, partenerii își asumă prin căsătorie o închidere a ieșirilor din relație (desigur că divorțul este valabil și pentru ei), o implicare completă și cultivarea unui spațiu intim în care „străinii“ sunt ținuți la distanță.
Care sunt costurile unui mariaj disfuncțional și pe butuci?
Raluca Anton: Unul dintre cele mai ample studii longitudinale din literatura de specialitate pe acest subiect (Hawkins & Booth, 2005) scoate în evidență o listă destul de stufoasă când vine vorba de efectele unui mariaj disfuncțional pornind de la un nivel scăzut al sentimentului de fericire globală, stimă de sine scăzută, un nivel scăzut al satisfacției vieții, o stare de sănătate fizică mai precară, un nivel ridicat de distres psihologic. Mai mult decât atât, același studiu sugerează faptul că nivelul acestor variabile este semnificativ îmbunătățit în cazul persoanelor care au fost într-un mariaj disfuncțional și au produs un divorț. Cu certitudine, nu se susține divorțul ci se realizează o serie de calcule când vine vorba de parametrii sănătății fizice și emoționale și se sugerează intervenția de specialitate în cazul cuplurilor care au astfel de relații „pe butuci“, mai ales că la nivel de societate, costurile care vin ca o consecință a divorțurilor sunt extrem de mari.
Adela Moldovan: Problemele emoționale, psihosomatice, comportamente disfuncționale – precum adicțiile, sunt frecvent întâlnite la cei cu probleme în relații, chiar dacă uneori este greu de zis care a fost primul, oul sau găina. Copiii care cresc într-un astfel de mariaj au, cu siguranță, cel mai mult de suferit, creierul lor fiind efectiv sculptat de interacțiunile emoționale ale celor din casă.
Gáspár György: Din păcate, plătim scump pentru lipsa noastră de inteligență relațională. Se pare că bărbații sunt mai predispuși problemelor cardio-vasculare, femeile riscului mai mare de boli canceroase și ambele sexe par să câștige mai puțin și să aibă o calitate a vieții mult mai scăzută. Copiii acestor familii au o stimă de sine mai scăzută, rezultate școlare mai slabe și o perspectivă negativă asupra relațiilor. La nivel de familie, crește alarmant de mult riscul față de tulburările de anxietate și depresie, față de adicții și alte probleme comportamentale. De asemenea, tiparele disfuncționale de relaționare fac parte din moștenirea psihologică cu care un tânăr pleacă de acasă.
Gottman vorbește adesea despre „Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei Relaționale“. Voi în care dintre aceste comportamente vă implicați cel mai des și cum vă „iertați“ pentru aceste păcate?
Adela Moldovan: Cu siguranță critica, încep să reproșez ceea ce mă nemulțumește atunci când uit să comunic „la timp“ nevoile mele neîndeplinite. Și atunci dezlănțui reproșuri asupra soțului meu care desigur se retrage. După mulți ani de căsnicie, am învățat să gestionăm un pic mai bine aceste momente, eu învăț să spun mai repede ce am nevoie înainte de a ajunge să reproșez, el învață să nu se revină mai repede din retragerea sa. Încă învățăm și ne perfecționăm.
℗PUBLICITATE
Raluca Anton: Critica este călărețul care mă însoțește uneori și care mă însoțea mult mai des acum ceva vreme. Până în urmă cu câțiva ani nici nu mi-am pus problema iertării când vine vorba de acest comportament. Mi se părea atât de normal să îl folosesc. Și, desigur, atât de la îndemână. Îmi imaginez cât de tare îi rănea pe cei de lângă mine și cât de dureros era pentru ei să mă ierte de fiecare dată când făceam asta. Îmi e mai ușor să mă înțeleg acum, mai ales pentru că știu ce mi se întâmplă, știu de ce folosesc această armă și atunci pot să o înlocuiesc cu o alta. A fost ușor? Nici gând! Îmi este mereu? Nici asta! Însă a conștientiza ce mi se întâmplă atunci când eu sunt rănită de ceva și a conștientiza ce fac ca să mă apar de acea suferință a fost primul pas și, poate cel mai important, din a încerca să aduc schimbări în bine în relațiile mele apropiate.
Gáspár György: Dacă este să fiu sincer atunci trebuie să recunosc că în mine se ascunde un adevărat maestru al comportamentelor nesănătoase. Critica, disprețul, împietrirea și defensiva îmi vin extrem de natural și trebuie să depun eforturi conștiente pentru a mă controla. De ce? Pentru că am crescut cu ele și pentru că multă vreme au reprezentat normalitatea relațională pentru mine. În prezent, îmi mai dau bătăi serioase de cap împietrirea și uneori defensiva – dar nu mă las până nu ajung să le stăpânesc. Cum mă iert? Recunoscând că nu sunt un exemplar uman imperfect, acceptând că uneori relațiile pot fi extrem de complicate și îndrăznind să cred că odată ce m-am iertat pe mine, pot ajunge să-mi exprim în mod autentic regretele și față de persoana pe care am rănit-o. Desigur că nu este ușor, dar vorbim despre un proces care este firesc să dureze ceva timp și să necesite multă practică.
Care este ideea din cărțile lui dr. Gottman care are sens pentru cei mai mulți dintre partenerii cuplurilor care vin la voi la terapie?
Raluca Anton: Faptul că înțeleg că folosesc extrem de multă energie pentru unele probleme care nu sunt rezolvabile și că rămân ancorați într-un mecanism de apărare care nu face decât să îl îndepărteze pe partener și, în final, să îi rănească și pe ei înșiși. Iar apoi, musai să amintesc de faptul că majoritatea dintre ei (nu vreau să plusez către 100%, dar pe-aproape) sunt extrem de încântați de ideea de consolidare a aprecierii și admirației. E magic atunci când văd expresiile faciale ale clienților mei în momentul în care își aud partenerul sau partenera apreciind diverse lucruri la ei.
Adela Moldovan: Raportul de 5 la 1 între critici și aprecieri. Această informație este atât surprinzătoare pentru cuplurile cu care lucrez, cât și utilă, fiindu-le mai ușor să-și automonitorizeze comportamentul în încercarea lor de a-și îmbunătăți relația.
Gáspár György: Cred că cei mai mulți ajung să-și schimbe perspectiva asupra relației atunci când, potrivit lui dr. Gottman, le spun că certurile sunt endemice relațiilor. Că aceste conflicte reprezintă posibilități de creștere și vindecare, dacă învățăm să ne certăm într-o manieră inteligentă. Aud un oftat și atunci când le spun că 69% dintre problemele unui cuplu nu au rezolvare, motiv pentru care este înțelept să învățăm să trăim unii cu alții; pentru că potrivirea nu este precondiția iubirii, ci rezultatul ei.
Spunem dr. Gottman, spunem cercetare; care ar fi acel rezultat științific despre relațiile de cuplu care v-a surprins cel mai tare?
Adela Moldovan: Cred că cel mai surprinzător rezultat mi se pare faptul că aproximativ 70% din problemele unei relații nu se rezolvă ci rămân cumva aceleași de-a lungul relației. Și cu atât mai fascinant mi se pare să privim cum reușesc cuplurile de succes să gestioneze acele 70% și să mențină o căsnicie fericită.
Raluca Anton: Unul dintre miturile care mi-a plăcut că a fost spulberat, pentru că eu veneam cu un astfel de mecanism din povestea mea de viață, este faptul că evitarea conflictelor duce la destrămarea căsniciei. Desigur, unele dintre relațiile de lungă durată pot supraviețui fără să existe conflicte deschise și să fie declarate ca fiind satisfăcătoare. Cred că fiecare cuplu are stilul propriu de conflict, nefiind unul mai eficient decât altul, dar ce face diferența este ca stilul să fie potrivit amândurora.
Gáspár György: Faptul că un terapeut de cuplu, priceput și bine informat, poate identifica cu certitudine de peste 80% dacă partenerii de cuplu vor rămâne sau nu împreună. Că nu prezența certurilor este cauza principală a despărțirilor, ci lipsa abilităților de comunicare și dialog. Că o poveste adevărată de iubire nu este precum un basm, ci este definită de gesturi mărunte de afecțiune și apreciere în care ne implică conștient și asumat, zi de zi, unul față de altul. Că respectul, încrederea și empatia sunt mai importante pentru sustenabilitatea unui relații decât vacanțele scumpe, mașinile luxoase sau conturile bancare în euro. Ah… și faptul că acei bărbați care își sărută și îmbrățișează partenera (partenerul) preț de 5-6 secunde, în fiecare dimineață, înainte de a merge la muncă, câștigă mult mai bine financiar decât acei bărbați care nu își exprimă afecțiunea în cuplu.
De ce merită să citim în această vară cartea Căsnicia?
Raluca Anton: Eu mereu spun că vara este anotimpul lecturilor ușoare și relaxante care merg citite pe un șezlong, pe o terasă, cu o limonadă în mâna sau un prosecco rece. Ei bine, chiar dacă este o carte de dezvoltare personală, deci necesită o mai mare atenție decât beletristica, cred că este una suficient de ușoară, dar cu suficient de multe învățăminte încât să merite o lectură relaxantă.
Adela Moldovan: Merită să citim orice ne poate ajuta să trăim mai conștient în relațiile noastre și să le construim frumos, o mare parte din starea noastră de bine și de sănătate fiind dependentă de calitatea relațiilor noastre. Iar John Gottman fiind liderul mondial în cercetarea asupra relațiilor de lungă durată, eu zic că e mai mult decât binevenit să citim ce are de spus un expert în domeniul relațiilor despre căsnicie, în special dacă ne temem de acest cuvânt.
Gáspár György: Pentru că noi suntem principalii responsabili pentru cultivarea nivelului personal de inteligență relațională. Pentru că nici la grădiniță, la școală și nici la facultate sau acasă nu ni se predă vreo lecție despre cultivarea relațiilor. Și pentru că de calitatea relațiilor noastre, depinde calitatea vieții noastre.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
