fbpx
skip to Main Content

Depresia este o boală care ne afectează pe toți, fără prea multe excepții, fiind una dintre cele mai comune afecțiuni ale zilelor noastre. Cu toate acestea depresia și experiența pe care o avem cu aceasta este ceva extrem de personal, după cum ne scrie și James Withey în cartea Cum să bagi depresia în depresie. Pentru a afla mai multe informații științifice despre depresie am invitat mai mulți colaboratori ai Paginii de Psihologie la o discuție online pe această temă. 

Repondenții acestui panel sunt: Zeineb Dakhel (medic specializat în psihiatria copilului și adolescentului, contributor la paginadepsihologie.ro) • Andrada Lupșe (doctor în psihologie, psihoterapeut relațional imago și contributor la paginadepsihologie.ro) • Diana Lupu (psiholog, psihoterapeut de familie și cuplu, contributor la paginadepsihologie.ro) • Gabriel Panțiru (psiholog clinician în supervizare și masterand, contributor la paginadepsihologie.ro). 

Depresia este o boală sau o formă de nebunie? 

Andrada Lupșe: Consider că depresia este un simptom care ne arată atunci când nu mai reușim să ne conectăm cu noi înșine sau cu ceilalți; are sens ca nivelul nostru de vitalitate să scadă și astfel să trăim o stare de conservare a energiei. Dacă facem un joc de cuvinte pornind de la cuvântul depressed din engleză, îl putem transforma în cuvântul deep rest (odihnă profundă, conservare). Vă invit să vă observați aceste stări de deprimare atunci când apar și să vă întrebați – de ce are sens aici și acum ca mintea mea să intre într-o stare de deep rest? Reușesc, oare, să mă încarc cu energie din relația cu mine și cu ceilalți sau funcționez pe conservarea energiei?

Diana Lupu: Din punctul meu de vedere, nu este nici una, nici alta. Mai degrabă, este o afecțiune care pentru fiecare dintre noi poate să capete intensități diferite. Ea ne poate împiedica să îndeplinim sarcini zilnice, să facem activități care ne aduc plăcere, repetându-ne ca mesaj principal că nimic nu are sens și că viața nu merită trăită. 

Zeineb Dakhel: Cred că e important să începem să acordăm la fel de multă importanță și atenție bolilor psihice (precum depresia), ca și bolilor fizice. Încă vedem foarte multă stigmă direcționată spre patologia psihiatrică, poate și pentru că ea este mai puțin vizibilă și mai greu de înțeles din afară. Nebunia, cred eu, e un cuvânt care accentuează această stigmă, pentru că foarte mult timp a fost folosit în contexte jignitoare pentru descrierea unor situații sau comportamente cu conotații negative. Cred că e nevoie să luăm un pic de spațiu față de această etichetă și să ne întrebăm care e impactul dacă vom continua să o folosim. Prima întrebare pe care o pun mulți dintre copiii și adolescenții cu care lucrez, atunci când se discută despre o posibilă internare la psihiatrie, este: „Asta înseamnă că sunt nebun? Lumea va spune că sunt nebun?“

Gabriel Panțiru: Folosim cuvântul „nebunie“ pentru a descrie pierderea contactului cu realitatea sau pierderea capacității de a judeca, iar depresia foarte rar ajunge să implice aceste două lucruri. Atunci când vorbim despre depresie vorbim despre puternice sentimente de tristețe, de gol, de lipsă de sens, însoțite uneori de o pierdere a oricărei speranțe. Aceste trăiri vin cu modificări ale modului în organismul nostru funcționează, dar nu neapărat cu o pierdere a contactului cu realitatea. Acest tip de modificări, specifice depresiei, fac ca aceasta să fie o boală sau o afecțiune și nu o formă de nebunie.

Cum recunoaștem că avem nevoie să facem ceva pentru a nu ne adânci în depresie?

Zeineb Dakhel: Multe dintre simptomele psihice se strecoară treptat și se accentuează progresiv. E bine să ne luăm din când în când timpul de a face o verificare și de a vedea dacă s-a modificat ceva în starea noastră emoțională, în felul în care relaționăm, mâncăm, dormim, în raportarea la noi înșine. Atunci când observăm că suntem mai triști, lipsiți de chef și energie, autocritici, că ne e greu să găsim plăcere în ceea ce facem, că ne vine să ne izolăm, că mâncăm și dormim mai mult sau mai puțin decât înainte, ar fi bine să consultăm un specialist. Depresia poate îmbrăca forme variate și atunci recomandarea ar fi să fim cât se poate de atenți la mintea și la corpul nostru și să ne exersăm capacitatea introspectivă, astfel încât să ne dăm seama cât mai repede atunci când ceva nu funcționează. Asta poate însemna, spre exemplu, să ne începem ziua sau să o încheiem cu un mic exercițiu de mindfulness sau să ținem un jurnal.

Gabriel Panțiru: Cred că există două repere importante. Primul privește măsura în care stările noastre de tristețe, gol sau poate iritabilitate ne afectează viața. Dacă ele ne împiedică să fim prezenți în relațiile noastre și să ne bucurăm de viață, dacă ne împiedică să ne îndeplinim sarcinile casnice sau profesionale, dacă ne împiedică să ne odihnim sau dacă sunt însoțite de gânduri de a ne face rău, ar fi bine pentru sănătatea noastră să căutăm un sprijin calificat. Al doilea reper privește durata acestor stări. E important să fim atenți dacă ele se cronicizează, iar dacă devin prezente în fiecare zi, pentru mai mult de două săptămâni, să acționăm.

Diana Lupu: Semnele prin care identificăm instalarea depresiei sunt numeroase însă cred că unul dintre acestea, spre care merită să ne îndreptăm atenția, este scăderea plăcerii în activități sau obiceiuri. Bineînțeles, aici mai apare un aspect important, și anume durata. Este normal ca în anumite momente să ne simțim lipsiți de energie și plăcere, dar diferența o face durata în care apare această lipsă de interes. Iar în momentul în care intensitatea și durata lipsei de plăcere persistă și observăm că ne afectează modul în care eram obișnuiți să ne desfășurăm viața, atunci le putem considera un semn al depresiei.

Andrada Lupșe: Atunci când sentimentul singurătății și lipsa de speranță ne însoțesc zilnic și nu ne lasă să facem ce e de făcut în fiecare zi, e un prim indicator al faptului că trebuie să ne întoarcem înspre noi. Cred că e important să avem un ritual zilnic, prin care să ne observăm și validăm emoțiile așa cum sunt ele în acel moment – de exemplu: simt tristețe în acest moment, e neplăcut ceea ce simt, dar are sens să simt asta și pot face față acestei emoții. 

Cât de indicat este să ne credem în mintea noastră odată ce s-a instalat depresia?

Diana Lupu: Atunci când se instalează depresia, e ca și cum purtăm o pereche de ochelari extrem de realistă, iar acest contact cu realitatea îi transmite creierului tot soiul de mesaje demotivante și descurajante care diminuează sentimentul de sens. Ceea ce vreau să spun prin această scurtă metaforă a ochelarilor este faptul că mintea noastră ne poate juca feste, din cauza nivelului scăzut de serotonină, iar interpretarea lumii în care trăim poate să capete o singură perspectivă.

Andrada Lupșe: Are sens ca în momentul în care emoțiile noastre se intensifică să simțim că ne copleșesc și, în felul acesta, să ne simțim „prinși în mintea noastră“Cred că e important să rămânem deschiși și curioși față de propriile trăiri și reacții în timp ce rămânem conectați cu cei de lângă noi. 

℗PUBLICITATE



Gabriel Panțiru: Nu este indicat, deși s-ar putea să ne fie greu să facem altfel atunci când ne aflăm în miezul depresiei. Este greu de acceptat faptul că mintea uneori ne înșală, pentru că a ne îndoi de gândurile noastre poate însemna a ne îndoi de noi înșine. Cred însă că în orice moment ne poate fi de ajutor să fim conștienți de faptul că noi nu suntem gândurile noastre. Iar uneori ele ne vorbesc mai mult despre ceea ce alții ne-au spus că am fi sau ar trebui să fim, decât despre ceea ce suntem noi cu adevărat.

Zeineb Dakhel: Cred că ne putem gândi la depresie ca la o parte din mintea noastră care începe să vadă lucrurile diferit – observă, mai degrabă, lucrurile negative, posibilele pierderi, își amintește evenimentele dificile cu ușurință, are tendința să le uite pe cele pozitive, analizează la nesfârșit situațiile neplăcute etc. Fiecare parte din noi a apărut cu un scop, într-un anumit moment din evoluția noastră și îndeplinește un rol. Atunci când ne luptăm cu depresia, parte din procesul de vindecare este să învățăm să facem loc în minte și pentru părțile mai optimiste, care se pot bucura, care găsesc plăcere în activități. Cred însă că asta devine posibil atunci când începem să ascultăm și să „credem“ toate părțile care încearcă să își facă loc în noi, pentru că numai privindu-le cu compasiune și încercând să le înțelegem putem să facem spațiu pentru mai bine.

Ce strategii psihologice putem folosi pentru a gestiona depresia? 

Gabriel Panțiru: O strategie importantă din punctul meu de vedere este aceea de a aduce pacea în interiorul nostru. Depresia nu este un virus sau vreun parazit care a pătruns în corpul nostru fără știrea noastră. Depresia este o etichetă pe care am inventat-o pentru a denumi o serie de stări psihice și fiziologice ale propriei ființei. Depresia este un cuvânt care descrie o parte din propria experiență, o parte din noi. Orice luptă împotriva depresiei este o luptă cu noi înșine, cu o parte a noastră care vine cu trăiri puternice de tristețe, gol sau neputință. Avem nevoie să ne întoarcem cu curiozitate, cu acceptare și cu compasiune către propria noastră suferință. 

Andrada Lupșe: Un lucru pe care îl transmit de fiecare dată clienților mei este că suferința emoțională este parte din viață, dar asta nu înseamnă că trebuie să trecem singuri prin ea. Așadar, conectarea conștientă cu noi și cu cei de lângă noi cred că e cel mai important lucru pe care îl putem face. Aici mă refer la a ne însoți de persoanele cu care ne simțim în siguranță emoțională, auziți și înțeleși pentru ceea ce simțim, așa cum simțim. În plus, crearea de rutine și ritualuri zilnice ne ajută să rămânem prezenți, oferindu-ne sens și semnificație de-a lungul zilei. Observați dacă aveți rutine prin care începeți și terminați ziua, dacă de-a lungul zilei sunteți conștienți de senzațiile din corpul vostru, dacă aveți o listă de resurse (aici puteți include orice vă aduce vouă o stare de bine, fizică sau mentală) la care puteți apela în momentele dificile.

Zeineb Dakhel: Putem încerca să ținem un jurnal al gândurilor – știm că în depresie apar aceste gânduri automate negative, care schimbă rapid felul în care ne simțim. Putem învăța să le observăm și să le chestionăm, să le reformulăm într-un mod care să reflecte mai fidel realitatea. Putem, de asemenea, să ne activăm comportamental, adică să începem să facem activități, treptat, chiar dacă pare că va fi extrem de greu și de neplăcut, iar asta probabil ne va da energia și convingerea că putem face și altele. Însă dincolo de aceste tehnici, eu cred că e important să facem o explorare astfel încât să înțelegem în ce fel au contribuit evenimentele anterioare și povestea noastră de viață la simptomele de astăzi. Cred că există multă putere în această înțelegere profundă a lucrurilor.

Diana Lupu: Cred că este important să începi gestionarea depresiei cu puțină compasiune pentru partea din tine care se simte deprimată. Înlocuiește „Sunt deprimat“ cu „O parte din mine se simte deprimată“. Este important să conștientizezi că o singură emoție sau stare nu te definește ca persoană. Ești mai mult decât senzația de tristețe. Tu ești cel care o observă cu compasiune și înțelegere. Asta te va ajuta să treci în rolul de observator al sentimentelor tale, iar acest proces se află în creierul superior (cortexul prefrontal). Din această perspectivă de observare, alege ce să faci și cum te va face acest lucru să te simți, chiar dacă o parte din tine simte tristețe sau depresie.

Cât de mult ajută să știm că nu suntem singurii care suferim de depresie și să citim cărți de tipul self-help? 

Diana Lupu: Biblioterapia este una dintre metodele pe care le utilizez des în sesiunile de psihoterapie, deoarece observ că le oferă oamenilor independență față de propriul proces de vindecare. Cred că este de mare ajutor să citim cărți de self-help, pentru că aduce acest sentiment de normalizare a ceea ce ni se întâmplă. În plus, activitatea de a citi contribuie la scăderea depresiei prin fapul că ne face să ne simțim mai puțin singuri, fiind acompaniați de povești, explicații sau chiar personaje.

Zeineb Dakhel: Cred că în general, legat de orice problemă pe care o avem, acest sentiment că aparținem, că nu suntem singuri, poate avea un impact mare în starea noastră de bine. Atunci când cred că sunt singur poate apărea sentimentul de rușine, și asta mă poate face să mă izolez. Cât despre cărțile de self-help, da, eu cred că sunt foarte importante. Deși psihoterapia este foarte recomandată în astfel de situații, ea rămâne totuși un privilegiu la care nu avem cu toții acces și atunci ne putem îndrepta către celelalte resurse disponibile, precum cărțile. 

Andrada Lupșe: Cred că e important să ne onorăm nevoia de apartenență și nevoia de a ne simți înțeleși pentru a putea gestiona stări emoționale intense, precum deprimarea. Astfel, cărțile de tip self-help pot fi o resursă foarte bună de biblioterapie, cel puțin ca un pas intermediar până când putem accesa serviciile de psihoterapie individuală sau de grup.

Gabriel Panțiru: Cred că ajută să știm că nu suntem singurii care trăim cu această suferință, deși în momentele cele mai copleșitoare s-ar putea să ne fie greu să ne simțim altfel decât singuri. Cred că ajută acceptarea faptului că avem voie să fim și neputincioși, și triști, și copleșiți, și epuizați. Am învățat că trebuie să fim puternici și, de multe ori, tristețea noastră a fost prea mult pentru cei din jurul nostru. Atunci când știi că tristețea, disperarea, neputința sunt trăite și de alți oameni, nu te mai simți anormal sau nebun. Cred însă că orice carte de self-help ar fi bine să fie citită cu prudență, având în minte întrebarea „Cât de mult mă ajută această carte să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt?“

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută