În sfârșit, suntem în perioada cea mai așteptată a anului… vacanța de vară! Lumina soarelui este cât se poate de generoasă, iar marea și muntele ne așteaptă să le redescoperim. Dar cum facem cu mintea noastră? Mai exact, cum o aducem în starea de vacanță? Pentru unii dintre noi, trecerea de la zilele încărcate cu muncă la cele de relaxare nu este tocmai ușoară! De aceea, am stat de vorbă cu patru psihoterapeute de la Clinica Aproape, pentru afla mai multe despre cum putem intra în starea de vacanță.
Repondentele acestui panel sunt: Anca Ciurea (specializată în psihologie educațională și psihoterapie adleriană) ● Iuliana Gheorghe (specializată în psihoterapia de familie și de cuplu, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie) ● Alexandra Preda (specializată în psihoterapie integrată, educator parental acreditat Cercul Siguranței) ● Loredana Vârgolici (specializată în psihologie clinică, psihoterapia centrată pe persoană și focusing).
Cum putem intra mai ușor în starea de vacanță?
Anca Ciurea: Schimbarea bruscă în rutină și presiunea de a ne relaxa imediat ne pot provoca stres. După cum menționează și Gabor Maté (Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns), fără o pregătire adecvată pentru relaxare, putem rămâne într-o stare continuă de alertă, ceea ce duce la suprasolicitarea sistemului nervos și la epuizare. Ce poate fi util pentru creierul nostru este să ne facem trecerea la perioada de vacanță mai lină, să ne oferim timp înainte de vacanță de relaxare, să facem sport, să practicăm meditația, respirația conștientă sau alte tipuri de exerciții de ancorare în prezent și să reducem timpul petrecut pe dispozitivele digitale.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Alexandra Preda: Ca de multe ori în viață, pregătirea este esențială. Este important să ne asigurăm că am încheiat toate sarcinile importante de la muncă. De asemenea, ar fi minunat dacă am avea suficient timp pentru a face bagajele în tihnă. Apoi, ne putem alege o carte pe care dorim să o citim sau activități pe care le putem face în vacanță și să ne acordăm puțin timp pentru a anticipa plăcerea pe care ne-o vor aduce.
Iuliana Gheorghe: Starea aceea de vacanță, cu relaxare și bucurie, ar trebui să vină natural pentru fiecare, mai ales atunci când factorii externi (soarele, căldura, zilele mai lungi) ne ajută să ne conectăm mai bine la ea. Cu toate acestea, dacă nu vine natural, am putea să o stimulăm prin a face lucruri mici care ne ajută să ne relaxăm mai ușor și care ne aduc aminte de vacanță, cum ar fi: cititul, mersul la piscină, plimbările prin oraș în serile calde de vară și ieșitul cu cei dragi.
Loredana Vârgolici: E perioada vacanțelor și suntem tentați să spunem că relaxarea se instalează automat. Ceea ce este adevărat, într-o anumită măsură: simplul gând că vacanță este aproape începe să elibereze în corp dopamină, acel hormon al fericirii pe care-l activează sentimentul de împlinire. Starea de vacanță este o stare de relaxare a sistemului nervos, care ne permite să ne conectăm la partea noastră ludică, curioasă și exploratoare. Pentru a ne conecta la aceste părți, este nevoie, în primul rând, să fim odihniți și să nu ne simțim presați de îndatoriri. În plus, este benefic să avem planificată, măcar la nivel mental, o activitatea care să ne aducă bucurie, precum plimbările în parc, practicarea unui sport, întâlnirea unei persoane dragi, călătoriile în locuri noi sau începerea unui curs care se poate transforma într-un hobby.
Ce strategii putem aplica pentru a ne deconecta de la „mintea profesională“?
Iuliana Gheorghe: Sunt de părere că, pentru a ne deconecta de la „mintea profesională“, este nevoie să ne deconectăm de la ideea de productivitate. Adică ce pot face eu în timpul liber sau în vacanță astfel încât să mă simt bine, fără a fi neapărat productiv? Și aici răspunsul va veni de la sine pentru fiecare. Important este ca, orice vom face, să nu avem în gând neapărat rezultatul acelei acțiuni, ci să ne bucurăm de experiența în sine.
Loredana Vârgolici: Strategiile pentru a ne deconecta de la „mintea profesională“ în vederea pregătirii pentru vacanță presupun finalizarea proiectelor importante sau delegarea sarcinilor legate de acestea, informarea colegilor și a colaboratorilor privind perioada în care lipsim și eventual persoana de contact alternativă. De asemenea, este indicat să evităm să luăm laptopul cu noi în vacanță, să ne verificăm emailul sau alte platforme pe care le asociem muncii. Este indicat să petrecem timp cu cei dragi, să ne ocupăm de hobby-urile noastre, să planificăm timpul liber, să citim sau să ne uităm la un film, să mergem la masaj sau să organizăm o sesiune de spa acasă. Pentru a ne deconecta zilnic de la „mintea profesională“, putem stabili limite clare privind orele de lucru în care suntem disponibili profesional, putem crea o rutină care să marcheze sfârșitul programului de lucru precum o plimbare în parc, o sesiune de meditație, o întâlnire cu un prieten, practicarea unui sport.
Anca Ciurea: De multe ori, când plecăm în vacanță după o perioadă încărcată la muncă, mintea noastră rămâne ancorată la sarcinile profesionale, nepermițându-ne să ne relaxăm. De aceea, este important să creăm o separare mentală și fizică înainte de a pleca în vacanță: poate ajuta să ne luăm o pauză de o zi-două, în care să ne planificăm activitățile pe care le putem face în concediu, ce locuri putem vizita, să ne pregătim bagajul și să ne dăm timp pentru noi. Indiferent de natura locului de muncă, este important să definim ore și rutine foarte clare pentru activitatea profesională pe tot parcursul anului și să le respectăm pe cât de mult posibil.
Alexandra Preda: Un prim pas pentru a facilita deconectarea de „mintea profesională“ este un ritual înainte de vacanță: terminăm tot ce am început, identificăm un coleg care să preia eventualele urgențe ce pot apărea și setăm un mesaj automat de răspuns la emailuri. Odată ajunși în vacanță, putem încerca să limităm timpul petrecut pe telefon sau alte gadgeturi care ne țin conectați de locul de muncă. Dacă putem renunța total la internet, cu atât mai bine! În schimb, putem petrece mai mult timp cu cei dragi sau putem ține un jurnal de vacanță.
Cum facem cu vinovăția față de job?
Loredana Vârgolici: În primul rând, putem deveni curioși față de acest sentiment: „Oare de ce a apărut?“, „Ce încearcă să ne transmită?“, „Ne atrage atenția asupra unei anumite îndatoriri sau este mai mult o senzație globală despre calitatea muncii noastre?“. După ce explorăm cu empatie, curiozitate și compasiune trăirea, putem stabili și care sunt cei mai mici pași pe care-i putem face pentru a diminua senzația. Important este să avem răbdare cu noi și să înțelegem că nu e de ajuns să ne punem aceste întrebări o singură dată și să ne așteptăm ca sentimentul de vinovăție să dispară.
Iuliana Gheorghe: Îmi place să spun că vinovăția este un sentiment natural atunci când avem o viață în care am preluat extrem de multă responsabilitate. De aceea, este important mai întâi să o conștientizăm (în ce momente apare ea?) și să o evaluăm dacă este într-adevăr adecvată momentului de față. Astfel, vom vedea că, în cele mai multe cazuri, răspunsul emoțional este mult mai puternic decât cere situația prezentă. Și, descoperind aceasta, putem încerca să exercităm puțină compasiune față de noi înșine și să ne permitem să ne punem, măcar pentru o săptămână, pe locul întâi, guilt free (n. red., „lipsiți de vină“).
Alexandra Preda: Putem gestiona vinovăția față de job la fel cum am face cu orice altă emoție care ne tulbură: întâi o recunoaștem și o numim, apoi ne punem întrebarea ce anume o cauzează. Ne simțim responsabili față de colegi sau față de șef? Plecarea ne face să ne simțim leneși, neproductivi, inutili? Ne îngrijorează consecințele plecării noastre? Pasul următor este să domolim criticul interior cu mesaje blânde și adaptate realității, ca de exemplu, să-i reamintim că avem nevoie de odihnă pentru a ne asigura că putem performa la muncă.
Anca Ciurea: „Echilibrul între viața profesională și cea personală nu este doar o opțiune, ci și o necesitate pentru sănătatea noastră mintală și emoțională“, după cum precizează și H. Ansbacher în cartea Psihologia individuală a lui Alfred Adler. Pentru a gestiona sentimentul de vinovăție față de job, ajută să planificăm foarte bine ce avem de făcut înainte de vacanță, să ne asigurăm că sarcinile pot fi acoperite de altcineva sau că sunt finalizate, să stabilim limite foarte clare în ceea ce privește timpul nostru alocat relaxării, să vorbim cu un coleg despre acest sentiment și să ne amintim să luăm pauze în timpul programului, pentru a normaliza nevoia de odihnă.
De ce are nevoie creierul uman și de timp liber?
Alexandra Preda: Creierul uman are nevoie de timp liber pentru a funcționa în parametri optimi și pentru a ne ajuta corpul să funcționeze sănătos. În acele momentele, ne oprim din a ne încărca creierul cu informații și sarcini de lucru și îi dăm șansa de a regla procese ca atenția și memoria, de a face conexiuni creative și de a rezolva probleme. Consecința este creșterea productivității, fără riscuri de burnout. Atunci când punem foarte mult accentul pe activitatea profesională, iar celelalte aspecte ale vieții noastre intră într-un con de umbră și sunt neglijate (cum ar fi odihna, prietenii, relațiile de familie sau sociale, hobby-urile, timpul cu noi înșine), cel mai probabil apar dezechilibre, precum oboseala cronică, stresul cronic, starea de burnout, izolarea, însingurarea, anxietatea și chiar depresia.
Anca Ciurea: Odihna și relaxarea ne ajută să reducem nivelul de cortizol, hormonul stresului, care ar putea să ne afecteze funcțiile cognitive. Pe de altă parte, plecând în alt mediu și ieșind astfel din ce ne este cunoscut și din zona de confort ne ajută să reparăm și să reorganizăm conexiunile neuronale, un aspect crucial în menținerea capacității de concentrare, în procesul de rezolvare a problemelor și în luarea deciziilor.
Iuliana Gheorghe: Pentru a se reface și pentru a putea procesa și consolida informațiile acumulate pe timpul zilei, este nevoie să-i oferim creierului nostru un timp lipsit de stimuli obositori, artificiali. Și aici aș vrea să punctez că există mai multe tipuri de odihnă, toate în egală măsură benefice creierului nostru, cum ar fi: odihna fizică, emoțională, socială, creativă, spirituală, mentală și senzorială. Ultimele două sunt adesea ignorate într-o societate care este mereu conectată la informația digitală.
Loredana Vârgolici: Creierul uman are nevoie de timp liber pentru a fi eficient și productiv. Un creier obosit și suprasolicitat nu se poate concentra, nu poate da dovadă de creativitate și originalitate și nu poate lua decizii cu adevărat bune. Creierul are nevoie de timp liber pentru a procesa informațiile cu care este bombardat din ce în ce mai des, pentru a se menține sănătos, atât pe el, cât și restul corpului, pentru a se regenera, dar și pentru a susține performanța. Dacă ne imaginăm creierul obosit ca pe o farfurie goală, înțelegem că, pentru a fi eficienți și pentru a da randament, este nevoie să avem măcar ceva pe farfurie, adică este nevoie să avem un creier măcar puțin odihnit. Bineînțeles că un creier cu adevărat odihnit înseamnă o farfurie plină și diversificată.
De câte zile de vacanță am avea nevoie pentru reîncărcarea bateriilor?
Anca Ciurea: Fiecare persoană este unică și, în unicitatea noastră, ne accesăm resursele în mod diferit. Perioada de care avem nevoie pentru refacere poate varia în funcție de nivelul de stres pe care-l resimțim, de starea de sănătate sau de tipul de personalitate. În general, conform studiilor, o perioadă cuprinsă între 8 și 14 zile oferă mai multe oportunități de relaxare și detensionare.
Loredana Vârgolici: Zilele de vacanță necesare pentru reîncărcarea bateriilor depind de vârstă și de nivelul de încărcare pe care-l experimentăm. Dacă ne apropiem de epuizare psihică, este important să ne luăm un concediu mai lung, de cel puțin o lună de zile. În perioada de tinerețe, poate fi suficient chiar și un număr redus de zile, de exemplu trei sau patru, atâta timp cât jobul nostru nu este epuizant sau nu se desfășoară într-un mediu critic, tensionat și invalidant. Atenție însă: dacă persoana respectivă se află deja în burnout, indiferent de vârstă, este important să-și acorde cel puțin câteva luni de repaus.
Iuliana Gheorghe: Aici aș răspunde matematic: numărul maxim de zile pe care ni-l permite situația financiară și responsabilitatea la locul de muncă (desigur, după ce am lucrat puțin cu vinovăția și am diminuat-o, vezi răspunsurile întrebării trei). În urma unui studiu, s-a constatat că la trei zile după vacanță, calitatea somnului și starea de spirit se îmbunătățesc, comparativ cu situația dinaintea pauzei. Aceste câștiguri au fost prezente chiar și la cinci săptămâni după terminarea vacanței, în special în cazul celor care au avut mai mult timp pentru sine și au avut o satisfacție ridicată generală în timpul vacanței.
Alexandra Preda: Un studiu publicat în Journal of Happiness Studies afirmă că durata optimă a unei vacanțe ar fi undeva între 8 și 11 zile. Starea de bine a celor ce pleacă în vacanță începe să se îmbunătățească în ziua a doua și crește progresiv până ajunge la un optim, în ziua a opta. Evident că nu există, totuși, nicio formulă exactă și fiecare dintre noi suntem diferiți, inclusiv în modul în care ne relaxăm. Este important să avem în vedere faptul că, dacă vacanța este prea scurtă, asta nu ne va da suficient timp să ne deconectăm, iar dacă este prea lungă, de la un moment dat, experiențele nu vor mai părea atât de noi și nu vor mai contribui suplimentar la starea noastră de bine și de relaxare.
Citește și: