Skip to content

Suntem, probabil, în cea mai frumoasă și agitată lună din an. Decembrie vine cu multe activități plăcute – zile libere, cadouri oferite și primite – dar până să ajungem la momentele mult visate avem de făcut față multor episoade de stres și multor provocări care așteaptă de la noi soluții. De aceea, ne-am gândit să-i întrebăm pe câțiva prieteni ai platformei paginadepsihologie.ro cum fac față ei lunii decembrie și cum se pregătesc pentru cea mai frumoasă și mai așteptată perioadă din an.

Repondenții acestui panel:

• Monica Bîrlădeanu – absolventă a Facultății de Drept, actriță, prezentatoare TV, om pasionat de umanitate și frumos. Din 2014, se ocupă de linia de bijuterii hand made Mooncast.
• Monica Dascălu – absolventă a Facultății de Sociologie și Asistență Socială, cu specializări în psihologia copilului și a familiei, prezentatoare la PRO TV.
• Iuliana Alexa – absolventă a Facultății de Litere, coach, redactor-șef Revista Psychologies.
• Mihaela Gaspar – absolventă a Facultății de Business, cu specializări în administrarea afacerilor hoteliere, make-up artist.
• Adrian Teleșpan –a studiat jurnalism, drept și actorie, e autor și fost producător TV. Este unul dintre cei mai apreciați autori contemporani ai României, volumul său, Cimitirul, fiind votată în 2013 drept Cartea Anului Hyperliteratura.
• Florin Grozea – artist, compozitor, antreprenor. A lansat, prin agenția sa Hit Yourself, mocapp.ro.

Care este cel mai mare stres pentru voi, în aceste săptămâni? Ce strategii de auto-liniștire sau management al stresului folosiți în aceste zile agitate?

Monica Bîrlădeanu: Deadline-urile de tot felul. Toată lumea se grăbește să-și bifeze pe lista de responsabilități cât mai multe „căsuțe“, iar această grabă duce inevitabil la erori. Erorile înseamnă, de obicei, revizuiri și, uite așa, decembrie înseamnă adesea muncă sisifică pentru toată lumea. În tot acest tumult, mi-am propus ca măcar duminica să nu lucrez absolut deloc, la absolut nimic și să mă decompresez gătind (pentru că asta se întâmplă foarte rar în restul timpului).

Iuliana Alexa: Sincer, nu cred că sunt un respondent bun pentru acest panel, deoarece eu nu mă stresez deloc și nu aștept Crăciunul. Pentru mine sunt zile ca celelalte, fără nimic special, poate doar ceva mai multă liniște, căci lumea e în vacanță și nu mă solicită nimeni. Deci pot să stau să citesc, lucrul pe care îl fac cel mai bine.

Adrian Teleșpan: Nu aș putea spune că este chiar un stres, dar sunt câteva lucruri care nu îmi plac deloc în această perioadă. Aglomerația și agitația, în primul rând, pentru că toată lumea intră într-o vrie din asta foarte incontrolabilă, devenită cumva cutumiară, din păcate. Nu îmi place întrebarea de acum clasică „Ce faci de Revelion?“, pentru că nu mi se pare un eveniment atât de important, iar eu, cel puțin, fac ce fac și în restul anului, adică stau cu prietenii. Unde stau cu prietenii, e mai puțin important. Și nu îmi plac deloc troienele de zăpadă care apar uneori în preajma sărbătorilor în București, pentru că nu am pe unde să îmi plimb câinele. Prin urmare, nu am nevoie de cine știe ce strategii de auto-liniștire, ci, pur și simplu, încerc să ies cât mai puțin din casă.

Mihaela Elena Gáspár: Cel mai mare stres este locul de muncă – lucrând în vânzări, luna decembrie e o alergătură în toată regula. Atunci când simt că nu mai pot, mă retrag într-un loc mai liniștit, închid ochii pentru câteva minute și inspir adânc de mai multe ori, încercând să-mi îmblânzesc mintea. Seara, după ce ajung, în sfârșit, acasă, îmi place să aprind o lumânare, să ascult muzica preferată pe fundal, să-mi pun o pijama caldă și să mă răsfăț cu un ceai; este momentul meu de relaxare și bunătate față de sine.

Florin Grozea: Traficul aglomerat din București este cel mai mare stres. Mereu este greu, dar, parcă, în perioada asta ploioasă se stă și mai mult în trafic. Noi locuim în Corbeanca, așa că avem un drive-time de peste 2 ore pe zi, în zilele săptămânii. Muzica este singura mea strategie.

Monica Dascălu: În aceste săptămâni care preced sărbătoarea de Crăciun, oamenii transmit în primul rând dorința de a împărtăși stări interioare, stări ce își au rădăcina în cea mai importantă perioadă a noastră, copilăria, locul în care am trăit magia în cea mai pură formă a ei. Agitația de acum, pe care o vedem pe străzi, în magazine, în trafic, este determinată de dorința de a ajunge cât mai repede la instrumentele care ne apropie de acele stări, de sărbători. Agitația se transformă în stres și, recunosc, evit cât pot de mult locurile aglomerate sau orele de vârf, în care se circulă haotic.

Pentru cine este cel mai greu de găsit cadoul potrivit?

Adrian Teleșpan: Pentru oamenii cu foarte mulți bani, cei care au de toate. Atunci trebuie găsit ceva cu mai mare însemnătate decât valoarea materială, ceva cu esență.

Mihaela Elena Gáspár: Pentru cei doi bărbați din viața mea, fratele și iubitul meu.  Dacă pentru femei găsești mai ușor și mai repede ceva, pentru bărbați îmi pare mai complicat, ei nefolosind machiaj (cadouri la care mă pricep cel mai bine). Prefer să caut cadourile pe care cei dragi și le doresc. Pentru fratele meu, ar fi ușor să îi cumpăr o carte, însă a citit atât de multe încât am pierdut șirul, iar pentru iubitul meu, care este pasionat de ceasuri, ar fi ușor să îi fac cadou unul, dar și aici este greu de mulțumit un colecționar de obiecte ticăitoare.

Monica Dascălu: Ofer cu multă bucurie daruri, și atunci când cunosc cu adevărat persoana, nu este dificil, deoarece mă gândesc cu atenție la pasiuni și bucurii ce-i aduc un zâmbet. Pentru mine, cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodată a fost timpul petrecut cu cei dragi și experiențele în care am împărtășit bucurii, o masă, o ieșire în natură.

Florin Grozea: Pentru mine. Cadouri potrivite pentru alții am mereu.

Iuliana Alexa: Pentru cineva care își permite orice cadou, nu crezi? Adică trebuie să pui la bătaie un efort suplimentar de voință ca să-i oferi ceva original. Dar cred că mereu vor avea valoare experiențele. Deci, de ce să oferi cuiva un pix, șosete, ciocolată, bijuterii, etc., când poți oferi o excursie surpriză într-un loc necunoscut de lângă București ori un picnic original pe acoperișul unui bloc cu vedere la tot orașul? Surpriza respectivă denotă efort, voința de a crea ceva original pentru persoana care primește cadoul.

Monica Bîrlădeanu: Pentru oamenii pe care îi cunoști puțin. Ești tentat să alegi ce ți-ar plăcea ție să primești și, ca să eviți asta, alegi de obicei un cadou „neutru”, care nu-l va satisface, probabil, nici pe cel care-l primește, nici pe cel care-l dăruiește.

Care este cea mai plăcută amintire de Crăciun care vă vine acum în minte?

Monica Dascălu: Una dintre cele mai frumoase amintiri este legată de sărbătoarea de Crăciun din copilăria mea, împreună cu întreaga familie, la bunici, la Bistrița, locul în care tradiția populară se respectă cu multă bucurie. Nu am cum să uit momentele în care noi, copiii de pe uliță, ne pregăteam să mergem la colindat și repetam zile la rând colinde noi, apoi încrezători colindam tot satul și ne întorceam spre dimineață acasă – și abia așteptam să numărăm darurile primite și să le împărțim între noi. E un sentiment de apartenență la ceva simplu și magic.

Florin Grozea: Nu știu care este cea mai plăcută, dar una dintre primele amintiri despre Crăciun se leagă de primul meu cadou, cumpărat din banii puși deoparte și așezat sub brad, în sufragerie. Era „de la Moș Crăciun pentru mama“.

Monica Bîrlădeanu: Cea în care am descoperit că Moș Crăciun-ul pe care mama îl chema la noi acasă și care ne asculta poeziile bâlbâite era, de fapt… tata.

Iuliana Alexa: Turte pe plită cu magiun, miros de șorici, agitația de la bunicii mei de la țară, din Moldova. Nu îmi vine ceva anume în minte, doar o pleiadă de senzații.

Mihaela Elena Gáspár: Crăciunul petrecut la Sibiu, acum 3 ani, alături de întreaga familie. Fiecare sărbătoare este mai frumoasă, atunci când o petreci cu cei dragi. În copilărie, abia așteptam să intrăm în vacantă și să mergem la bunica, la țară – aceasta era tradiția.

Adrian Teleșpan: Anul în care am descoperit că nu există Moș Crăciun. Avem vreo 6 sau 7 ani, fix în anul de dinainte de a merge la școală. Ca toți copiii, cotrobăiam prin lucrurile părinților când aceștia nu erau acasă și, la un moment dat, cu vreo săptămână înainte de Crăciun, am găsit, într-un dulap, în spatele unor cutii cu pantofi, într-o pungă de plastic, o păpușă și o carte cu texte și niște ilustrații absolut senzaționale: Haiavatha, căpetenia pieilor roșii. În plus, hârtie de împachetat cadouri. Același tip de hârtie de împachetat ca și anul trecut. M-am prins că părinții sunt Moș Crăciun, dar asta nu a avut un impact la fel de mare cum a avut cartea. Am început să o citesc, dar, după vreo cinci minute, am auzit că au ajuns ai mei acasă. Le-am pus repede la loc, cu un regret imens că nu pot citi în continuare. Apoi ai mei au intrat în concediu și n-am mai avut cum să ajung la carte până de Crăciun. A fost foarte dificil, cred că de atunci stau prost cu răbdarea. Apoi a venit Moșul, a venit și cartea și am devorat-o. Acela a fost cadoul de care m-am bucurat cel mai mult, pentru că știam exact la ce să mă aștept și că îmi place foarte mult. A fost ca așteptarea zilei în care plecam în vacanță. A, păpușa era pentru soră-mea.

Mai credeți în Moș Crăciun? Dacă da, sub ce formă? Dacă nu, de ce nu?

Mihaela Elena Gáspár: Da, Moș Crăciun poate fi orice persoană care îți dăruiește un cadou, indiferent că este un coleg, un prieten, un vecin sau un client de la muncă. Eu vrea să cred că Moș Crăciun trăiește în fiecare dintre noi, în oricine face un cadou sau o faptă bună.

Monica Bîrlădeanu: Cred în ce reprezintă Moș Crăciun – senzația că e cineva acolo sus care ne veghează și care, prin ceilalți din jurul nostru, ne oferă bucurie, emoție, dar mai ales fericirea că cineva s-a gândit la tine…

Adrian Teleșpan: Da, cred. Cred că eu sunt Moș Crăciunul perfect pentru mine însumi tot timpul anului, nu doar în noaptea de 24 spre 25 decembrie.

℗PUBLICITATE



Monica Dascălu: Cred că, atunci când nu mai crezi în MOȘ CRĂCIUN, pierzi o parte din copilul din tine – și, cu asta, dispar visuri care ne definesc de când eram mici. Păstrez cu multă duioșie copilul din mine și odată cu el emoții simple, ca din copilărie, precum mirarea, încântarea și surprinderea.

Florin Grozea: Sunt agnostic cu privire la Moș Crăciun. Uneori, am impresia că există. Alteori, simt că ne-a uitat.

Iuliana Alexa: Nu am crezut niciodată, dar asta nu a fost un motiv de nefericire. Așa sunt eu, mai realistă. Moș Crăciun poate fi oricine, în orice zi a anului, atunci când face ceva bun și util pentru altcineva. Prefer să văd lucrurile astfel.

Care este cadoul pentru voi înșivă, de Crăciun?

Adrian Teleșpan: Produse Apple, pentru că am un nivel destul de decent de snobism, sau mâncare de calitate, pentru că sunt gurmand.

Monica Dascălu: Anul acesta a fost unul destul de dificil pentru mine și tot ce-mi doresc este să am parte de liniște sufletească, să pot așeza lucrurile ce mi s-au întâmplat, ca apoi acestea să îmi permită să merg mai departe cu speranța în suflet.

Iuliana Alexa: Cărți, multe cărți pe care mi le comand de pe Amazon și pe care abia aștept să le citesc, înfofolită în pătură și cu un ceai alături.

Mihaela Elena Gáspár: Câteva zile de vacanță, în care intenționez să-mi pun ordine în viață, să îmi imaginez ce vreau de la viitor. Cred că viața profesională merită combinată cu plăcerile și pasiunile noastre; de aceea, mă gândesc să-mi fac un cadou cât pentru un an întreg. Și, desigur, mă voi îmbucura și cu câteva produse cosmetice – care niciodată nu sunt prea multe.

Florin Grozea: Liniștea.

Monica Bîrlădeanu: Încă nu m-am gândit la asta. Mă „premiez” destul de des în timpul anului, totuși, Crăciunul e, poate, momentul să-i bucur și pe alții.

Trei lucruri, situații, experiențe pentru care sunteți extrem de recunoscători…

Florin Grozea: Râsul copiilor mei. Este unul dintre momentele simple în care realizez cât de norocos sunt și în care mă simt recunoscător.

Monica Dascălu: Sănătate, cei dragi și experiențele care mă ajută să cresc.

Adrian Teleșpan: Prietenii, sunt sănătos, am simțul umorului și iert foarte repede. Am pus patru, pentru că toate cele de mai sus meritau menționate.

Monica Bîrlădeanu: Pentru prietenii mei dragi de pe ambele continente, care mă iubesc, ascultă și sprijină necondiționat, pentru familia mea, care mi-a înțeles și acceptat mereu alegerile, și pentru cele câteva întâlniri cu oameni remarcabili care mi-au schimbat viața.

Mihaela Elena Gáspár: Pentru familia mea, în special pentru fratele meu. Cred că fără el nu aș fi aici și nu aș fi avut experiențele de până acum, nu aș fi urmat cursuri profesionale de machiaj (un vis mai vechi al meu) și nici nu mi-aș fi făcut blogul. Sunt recunoscătoare pentru fiecare șansă și oportunitate primite de la viață, pentru fiecare zi în care mă trezesc sănătoasă și simt că am putere de muncă. Pentru Clujul pe care-l ador – acest oraș minunat de care m-am îndrăgostit la prima vedere; din primul moment am știu că aici va fi casa mea și că aici îmi doresc să trăiesc și să continui să cresc, ca adult.

Iuliana Alexa: Pentru prieteni, pentru că sunt sănătoasă (eu și ai mei), pentru că am un job care îmi place și de care sunt mândră, pentru că am timp să citesc. Toate astea fac o viață destul de bună.

Urarea voastră pentru cei care ne citesc este…

Monica Dascălu: Le doresc tuturor cititorilor să aibă un sfârșit de an bogat în experiențe reale, să împartă cu cei dragi sărbătorile, să nu înceteze să viseze și, nu în ultimul rând, să fie blânzi cu ei înșiși!

Iuliana Alexa: Le urez cititorilor site-ului să fie senini și limpezi, să nu pice în capcana unui marketing agresiv și să își găsească echilibrul, dar, mai ales, să se regăsească pe ei înșiși, în vacanța de Crăciun.

Mihaela Elena Gáspár: Să aveți parte de oameni dragi alături de voi, atât de sărbători, cât și de fiecare dată când vă este greu. Să îndrăzniți să visați măreț și să nu uitați că viața poate fi cel mai ușor colorată cu câteva cosmetice.

Florin Grozea: Vă urez nopți liniștite și calme. Cu zăpadă!

Adrian Teleșpan: Sănătate, decență și bun simț, la mulți sau puțini ani, după cum ne-o fi dat!

Monica Bîrlădeanu: Să fie buni cu ei înșiși, să accepte că sunt imperfecți și să se ierte, pentru că doar așa vor fi toleranți și vor înțelege și greșelile celor din jurul lor. Și asta nu doar acum, că se apropie Crăciun-ul…, ci în fiecare zi.

Vă dorim un sfârșit de an cu mult bine, momente pline de recunoștință și să ne reamintim mereu că: Sărbători Fericite = Relații Fericite!

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0