Luna aceasta, la Pagina de Psihologie, am publicat o carte esențială din perspectiva psihologiei relaționale. Infidelitatea nu este doar o carte despre aventurile extraconjugale, ci despre variatele acte de trădare pe care partenerii le pot manifesta în cuplu. Chiar dacă titlul este despre trădare, cartea ne învață cum anume să redobândim încrederea și să fim din nou fideli. Dar până să ajungeți la lecturarea cărții, i-am invitat pe cinci dintre terapeuții de cuplu colaboratori ai Paginii de Psihologie să facă parte din panelul online al lunii octombrie.
Repondenții acestui panel sunt: • Raluca Anton (doctor în psihologie și psihoterapeut relațional Imago) • Gáspár György (psihoterapeut relațional și președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie) • Simona Herb (doctor în psihologie și reprezentanta Terapiei de Cuplu Centrate pe Emoții – EFT – România) • Cristina Petrescu-Ghenea (psihiatru și psihoterapeut relațional, gazda podcastului Reconectat) • Lavinia Tăutu (psiholog și psihoterapeut relațional Imago).
Ce înseamnă încrederea în relații?
Raluca Anton: Încrederea este, dincolo de o serie de atitudini și comportamente, o stare mentală care generează un sentiment de liniște și relaxare în spațiul relațional.
Simona Herb: Siguranță și flexibilitate. Atunci când partenerii au încredere unul în celălalt, sistemul nervos e relaxat, nu scanează tot în jur pentru căutarea unor posibile pericole. Acest mod de a fi oferă curiozitate autentică legat de ce nu înțeleg la partener (neîncrederea duce la presupuneri negative de genul „nu vrea“, „nu mă iubește“, „o face intenționat“), flexibilitate și autonomie (cei doi pot avea o relație relaxată și când nu sunt împreună fizic).
Cristina Petrescu-Ghenea: Încrederea este reprezentată de credința conform căreia partenerul de relație va lua o serie de decizii care vor avea consecințe pozitive pentru mine sau care măcar nu vor avea consecințe negative. Cred că noțiunea de încredere este instabilă și greu de definit deoarece s-a transformat în ultimele decenii și poate fi foarte diferită de la o cultură la alta și chiar de la o persoană la alta.
Lavinia Tăutu: Dacă am întreba persoanele din jur cum definesc încrederea, sigur am primi răspunsuri foarte diferite care mai degrabă descriu stări sau comportamente și mai puțin noțiuni, tocmai pentru că aceasta este un concept atât de general. Consider că încrederea este atât alegerea, cât și asumarea dezvăluirii unui aspect important pentru mine și, drept urmare, vulnerabilizarea în fața acțiunilor unei alte persoane.
Gáspár György: În psihologia relațiilor de cuplu vorbim despre „încrederea acordată“ și „încrederea meritată“. Încrederea din prima categorie ne arată cât de uniți sunt partenerii și cât de mult se protejează unul pe celălalt, în timp ce „încrederea meritată“ se referă la disponibilitatea partenerilor de a se sacrifica pentru relație, de a-și pune deoparte (pentru o vreme) propriile nevoi, considerând că nevoile partenerului contează mai mult. Sigur că, în cuplurile funcționale, cele două tipuri de încredere merg mână-n mână – partenerul care are încredere este și demn de încredere. Când încrederea este prezentă, partenerii își transmit, sub diverse forme, că relația lor contează, că este unică și nu poate fi substituită. Opusul încrederii este trădarea și lipsa de loialitate. În cartea Infidelitatea, scrisă de dr. John Gottman, găsim un chestionar care ne ajută să evaluăm nivelul nostru de încredere.
Ce comportamente pot reprezenta acte de trădare?
Simona Herb: Trădarea se referă la comportamente prin care se încalcă brutal sentimentul de siguranță și încredere al partenerului. Ceea ce experimentează persoana trădată într-un moment de nevoie emoțională (boală, pierdere, maternitate etc.) sau de încredere totală este faptul că partenerul nu i-a fost alături sau i-a provocat un rău neașteptat. Se formează aceleași trăiri ca în cazul unei traume, iar un asemenea eveniment va marca întreaga relație. Până când cei doi nu vor avea o discuție de reparare, încrederea nu se va putea restaura.
Lavinia Tăutu: Orice comportament care violează spațiul de siguranță al cuplului prin încălcarea limitelor agreate de comun acord. Adesea, când ne gândim la trădare, o asociem automat cu infidelitatea. Însă trădarea poate fi reprezentată și prin promisiunile încălcate în repetate rânduri, ignorarea partenerului când acesta este vizibil frământat de gânduri, timpul petrecut cu alte persoane în detrimentul partenerului, refuzul oferirii ajutorului când partenerul îl solicită, minciunile repetate. Sumarizând toate aceste comportamente, trădarea ar putea fi definită prin refuzul conectării emoționale, atunci când oportunitatea există.
Raluca Anton: Generic, un act de trădare înseamnă orice are drept comportament păstrarea unui secret. Pe de altă parte, fiecare dintre noi, pe baza poveștii de viață, a principiilor și valorilor noastre (fără să le catalogăm în bune sau rele, ci doar diferite) ne raportăm altfel la semnificația trădării.
Cristina Petrescu-Ghenea: Așa cum spuneam, cred că trădarea, la fel ca încrederea, poate fi definită foarte diferit de către fiecare dintre noi. Unele persoane se pot simți trădate în urma dezvăluirii unor detalii intime, personale față de o terță persoană din afara relației – ceea ce numim infidelitate emoțională –, pe când pentru alții nu este vorba de trădare dacă nu a existat o infidelitate fizică sau sexuală.
Gáspár György: Sunt nenumărate formele de trădare în cuplu. De la implicarea exagerată în muncă, până la ignorarea promisiunilor. De la aventura extraconjugală, la infidelitatea emoțională. De la minciună, la lipsă de respect. De la coaliția împotriva partenerului, la bârfirea acestuia. De la nedreptate, la egoism. De la răceala emoțională, la respingerea sexuală. Și inclusiv devotamentul condiționat – sunt aici pentru tine… până când îmi voi găsi sufletul pereche.
Putem reconstrui încrederea după infidelitate?
Lavinia Tăutu: Îmi place să cred că încrederea nu este un dat, precum nu este nici un dar. Ea se câștigă și se recâștigă în timp, fiind un proces de lungă durată ce implică mai degrabă comportamente și mai puțin re-asigurări verbale. Dar da, cu siguranță se poate reconstrui încrederea după infidelitate, printr-un efort comun al celor doi parteneri de cuplu.
Raluca Anton: Încrederea poate fi reconstruită, însă este nevoie să pornim de la premisa că fiecare are un ritm diferit și nevoi diferite într-un context de suferință emoțională ca cel care derivă dintr-o trădare (de orice fel ar fi aceasta).
℗PUBLICITATE
Cristina Petrescu-Ghenea: Da, este posibil, dar cred că este nevoie de multă muncă, răbdare, curaj și asumare pentru ca un cuplu să se vindece după infidelitate. În secolul vitezei, în care cu toții căutăm soluții rapide, majoritatea oamenilor vor prefera să meargă către relația următoare în loc să muncească la vindecarea relației din prezent. Interesant este că fug de relație, dar iau problemele cu ei!
Simona Herb: Da. Așa cum spuneam mai sus, este dificil, dar nu imposibil. Cei doi, fie singuri, fie sprijiniți de un terapeut de cuplu, pot să navigheze unul spre celălalt. Încrederea se poate pierde într-un minut, dar ea se recapătă greu și e nevoie de răbdare și bunăvoință din partea ambilor parteneri.
Gáspár György: Cercetările clinice și experiența din cabinet îmi dovedesc că da, dacă sunt respectate anumite condiții. Iar aici, în funcție de gravitatea situației, putem avea nevoie de intervenția unui psihoterapeut – altfel, s-ar putea să pară că facem o intervenție chirurgicală cu trusa de cusut pe care o avem în debara. Reconstruirea încrederii necesită un angajament asumat, efort susținut și infinite conversații purtate de la suflet la suflet.
Care sunt pașii ce pot duce la redobândirea încrederii?
Cristina Petrescu-Ghenea: Cred că este esențial ca partenerul care a trădat să își asume responsabilitatea pentru felul în care l-a rănit pe celălalt, să nu îl grăbească „să treacă peste“, să îi permită și chiar să aibă grijă, în mod activ, ca partenerul rănit să își proceseze durerea, ca mai apoi acesta să poată decide dacă se poate întoarce sau nu cu inima deschisă în relație.
Lavinia Tăutu: Deși nu există o rețetă sigură pentru redobândirea încrederii, este important, în primă fază, să facem distincția dintre ce a însemnat comportamentul pentru cel care a trădat și care sunt consecințele comportamentului pentru cel trădat. Încrederea are nevoie de validare emoțională și de asumarea vulnerabilităților. De comportamente pe care te poți baza (faci ceea ce spui că faci), de asumarea comportamentului de trădare, de coștientizarea consecințelor, de foarte multă curiozitate și deschidere. Este nevoie de restabilirea limitelor și respectarea lor.
Simona Herb: Repararea constă într-o discuție sinceră și conectată despre ce s-a întâmplat, cum de s-a putut întâmpla așa ceva și exprimarea sinceră a părerii de rău din partea celui care a provocat rana. „Îmi pare rău, asta e, hai să trecem mai departe“ nu e de ajuns. Neîncrederea presupune o stare continuă de alertă a creierului celui care a fost rănit, o stare de așteptare să se întâmple din nou. Tocmai de aceea, cel care a creat rana de atașament trebuie să arate empatie, să primească și să simtă durerea și frica partenerului și să își exprime părerea de rău, astfel încât partenerul rănit să înceapă să simtă starea de siguranță.
Raluca Anton: Pentru a putea reconstrui încrederea avem nevoie să înțelegem ce ni s-a întâmplat în acel context (atât nouă, individul, cât și nouă, cuplul), să învățăm să acceptăm și să producem iertare, iar toate acestea se pot obține prin comunicarea constantă, până când simțim că rana emoțională s-a cicatrizat, nu că ne-am obișnuit cu ea sau că tot încercăm să o pansăm fără să o vindecăm. Trebuie să trecem prin același proces fie că rămânem, fie că nu rămânem în relație cu persoana care a produs ruptura încrederii.
Gáspár György: Arta conversațiilor de suflet are puterea, alături de alte tehnici, de a curăța mizeria psihologică creată de trădare. În practica mea terapeutică, cuplurile învață să implementeze patru pași: (1) transpunerea emoțiilor în cuvinte – caut mereu să-i ajut în recunoașterea emoțiilor pitite în spatele comportamentelor și să-i încurajez să vorbească despre acestea; (2) curiozitatea față de partener exprimată în adresarea de întrebări deschise (nouă, oamenilor, ne place nespus de mult când cineva este curios într-un mod empatic, iar dacă acea persoană este partenerul, ne bucurăm și mai tare); (3) exprimarea cuvintelor menite să apropie (cred mult în faptul că „vorba dulce, mult aduce“); aici, oglindirea spuselor partenerului și cuvintele de apreciere și admirație sunt secretul; (4) acțiunea definită de empatie și compasiune – fii mereu de partea jumătății tale (mai ales atunci când este supărată); sunt mult momente în care partea rațională doar încurcă, de aceea, uneori este bine să ne inhibăm pornirea de a veni cu păreri sau sugestii contrare.
Cum putem cultiva încrederea și evita trădarea?
Raluca Anton: Cunoașterea propriei persoane este primul pas. Să știu cine sunt eu și care sunt nevoile mele în relațiile cu cei apropiați și, mai apoi, să comunic aceste nevoi, toate acestea pot reduce o bună parte din comportamentele care generează, pe termen lung, o ruptură emoțională – calea bătătorită către detașarea emoțională în cadrul relației și care poate duce, apoi, la un comportament de trădare. După ce am trecut peste acest pas este necesar să ajungem la cunoașterea și înțelegerea partenerului de cuplu. Cunoașterea este putere, iar puterea ne oferă siguranță. Dacă ar fi să pornim de la această afirmație, atunci am produce următoarea analogie: cunoașterea în cuplu nu face decât să ne dea un puternic sentiment de siguranță.
Cristina Petrescu-Ghenea: Nu cred că există o rețetă pe care să o putem urma pentru a evita trădarea, ar fi prea simplu. Suntem oameni, iar oamenii sunt complecși, imperfecți și greșesc. Recomand însă tuturor cuplurilor să aibă curajul de a discuta deschis despre subiectul încrederii și trădării, despre cum vede fiecare aceste concepte, chiar înainte ca trădarea să apară în relație și plecând de la ideea că felul în care definim aceste noțiuni poate să difere semnificativ și nu există corect sau greșit.
Lavinia Tăutu: Conștientizarea faptului că încrederea nu se obține în urma actelor grandioase, ci din contră, în doze și pași mici, zilnic. Fiecare interacțiune cu partenerul nostru oferă posibilitatea de a ne conecta cu el. Dar la fel de bine oferă și reversul. Depinde de noi ce alegem: să ne gândim doar la noi și nevoile noastre, sau să ne îndreptăm atenția și spre partener și să fim acolo pentru el, să ne conectăm.
Simona Herb: Ne întoarcem la comunicare, la capacitatea de a discuta despre orice. Asta înseamnă siguranță și conectare și reprezintă un factor protectiv pentru trădări. Încălcarea încrederii intervine în spațiile goale dintre parteneri: ce nu pot spune, ce spun dar e primit cu critică sau judecare, ce pare rușinos, ce pare de nespus. E bine să ne amintim că nu greșelile sunt importante – toți greșim –, ci cum reușim să vorbim despre ele și să le reparăm împreună.
Gáspár György: Prin acțiunile noastre, mai mici sau mai mari, exprimate zi de zi. Vorbind, dar mai mult ascultând. Făcând ceea ce ni se cere. Recurgând la surprize. Implicându-ne în treburile casei. Ținându-ne de promisiuni. Fiind tandri în gesturi. Făcând din relația de cuplu o prioritate și prețuind cu adevărat existența partenerului nostru. Încrederea se cultivă când, la nevoie, suntem alături de celălalt și se consolidează prin recunoștință, respect și o atitudine pro-relațională.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
