Suntem în luna cadourilor și căutăm, în toate direcțiile, idei inedite prin care să-i surprindem pe cei pe care-i iubim, îndrăgim și față de care vrem să ne exprimăm recunoștința. Într-un mod caracteristic lumii în care trăim, suntem tentați să ne gândim, cu precădere, la bunurile materiale. Dar, psihologii și specialiștii în sănătate emoțională ne atrag atenția asupra faptului că dincolo de cadourile de pus sub brad, mai există și darurile prezenței noastre conștiente, care sunt, de asemenea, foarte importante. Sau, dacă este să ne lăsăm inspirați de cartea lui Caroline Welch, Darul Prezenței conștiente este, de fapt, darul la care tânjim cu toții. Ce înseamnă mai exact acest dar și cum îl putem oferi ‒ sunt întrebări la care am căutat răspunsuri în panelul online al lunii decembrie.
Repondenții acestui panel sunt: ● Oana Calnegru (psiholog, psihoterapeut, formator și coordonator de programe de formare în cadrul AMPP) ● Raluca Ene (psiholog, psihoterapeut în formare, instructor de yoga și contributor al platformei paginadepsihologie.ro precum și utoarea site-ului ralucaene.net) ● Alexandra Iacob (psiholog, doctorand în psihologie, psihoterapeut în formare și și contributor al platformei paginadepsihologie.ro) ● Andrada Lupșe (doctor în psihologie, psihoterapeut imago și trainer de workshop-uri imago cu certificare internațională și autoarea site-ului andradalupse.ro).
De ce este mai important să oferim, mai degrabă, darul prezenței noastre conștiente, decât exclusiv daruri materiale?
Oana Calnegru: Într-o lume în care norma este să ne dăruim obiecte, pentru a ne arăta recunoștința sau aprecierea, darul prezenței conștiente este, mai degrabă, un gest de demnitate umană. Oferindu-i celuilalt, cu generozitate și smerenie, atenția, empatia sau compasiunea noastră îi putem (re)consolida un sentiment al propriei valori și al acceptării de sine.
Andrada Lupșe: Să oferim darul prezenței noastre conștiente poate fi cel mai valoros dar pe care putem să îl oferim, oricând, de-a lungul anului. În același timp, poate fi darul care să ne trezească anumite temeri, și atunci când îl oferim, dar și atunci când îl primim. Cred că asta are de-a face cu faptul că fiecare dintre noi tânjim să fim văzuți, auziți, iubiți pentru cine suntem noi și să ne simțim conectați cu cei din jurul nostru. Cu toate acestea, de-a lungul vieții, ajungem să ne inhibăm aceste nevoi de bază, deoarece nu primim ghidajul necesar de a găsi confort în a cultiva conștient o relație cu noi înșine și cu cei de lângă noi. Astfel, ajungem să ne oferim daruri exclusiv materiale, pentru că, probabil, ne sperie să ne oferim pe noi înșine în dar. Și asta are sens. Pentru a reuși acest lucru e nevoie de exercițiu o viață întreagă.
Alexandra Iacob: Și din punctul meu de vedere, cel mai frumos dar pe care îl putem oferi cuiva sunt clipele petrecute împreună. Aceste clipe reprezintă pentru noi amintiri. Amintiri pe care le păstrăm cu drag în suflet și le ducem cu noi în fiecare zi. Pentru a putea clădi aceste amintiri și conexiunile cu alții, trebuie să fim prezenți conștient. Momentele de prezență conștientă, în care gândurile, senzațiile și emoțiile noastre sunt aici și acum, cred că sunt momentele trăite și împărtășite cu adevărat. Acest dar este mai valoros decât darurile materiale, pentru că el ne ajută să ne simțim conectați, văzuți, auziți și iubiți.
Raluca Ene: Prezența noastră conștientă este de neînlocuit. Ea aduce cu sine ceva ce darurile materiale nu pot substitui. Acea căldură și bucurie pe care conectarea autentică le aduce nu pot fi egalate de bunuri materiale, cadouri necesare sau daruri scumpe. Timpul nostru este prețios, fiind cel care ne scapă printre degete zi de zi și despre care avem atât de multe întrebări. Este normal să ne dorim și daruri fizice, materiale, însă a dărui din timpul și atenția noastră este cu mult mai valoros.
Cum se simt copiii atunci când părinții le oferă, zi de zi, darul prezenței lor conștiente? Dar atunci când părinții sunt prezenți doar fizic?
Andrada Lupșe: Un copil care crește alături de un părinte prezent conștient primește un dar tare valoros: acela de a învăța să se întoarcă înspre sine și de a se întreba: „Oare ce mi se întâmplă acum și de ce aș avea nevoie?“, știind că răspunsul îl va găsi tot în interiorul său, cel puțin, în prima etapă. Unui copil care crește alături de un părinte prezent doar fizic și nu emoțional îi va fi greu să găsească putere în propria persoană, va face lucrurile pe pilot automat, simțind în mod constant, dar neștiind cum să-și răspundă la întrebarea: „Oare ce mi se întâmplă acum și de ce aș avea nevoie?“.
Oana Calnegru: A fi părinte presupune să devii sursa principală de protecție, iubire și acceptare pentru copilul tău. Înseamnă și să poți fi o călăuză bună și, în același timp, un model demn de a fi urmat. Integrând aceste responsabilități (aproape sacre) cu o stare de prezență conștientă, zi de zi, creăm premisele unui creuzet deosebit de armonios pentru dezvoltarea și creșterea copilului. Oferirea de atenție nemijlocită, autentică și interesată față de universul reprezentat de copil îl face pe acesta să se simtă prețuit și în siguranță, conturându-i starea de apartenență la o familie în care își găsește propriul loc.
Raluca Ene: Darul prezenței conștiente dinspre adulți către copii aduce cu sine mesaje ca: „Te văd, tu contezi, tu ești important, este valoros pentru mine să fiu aici, alături de tine“. Pentru copiii, timp de multă vreme, cea mai importantă „jucărie“ rămâne părintele lor și, implicit, atenția și prezența acestuia. Chiar și atunci când dinamica relațională se modifică pe parcursul dezvoltării copilului, mai ales la trecerea spre adolescență, cu tot cu provocările acesteia, un părinte atent și cald, care este în totalitate prezent în interacțiune cu copilul său, construiește o relație sigură, autentică și deschisă. Atunci când prezența părintelui este mai degrabă doar de natură fizică, fără implicare conștientă, pe pilot-automat, și se reduce (deseori) la aspecte materiale, spațiul dintre părinte și copil se îngustează. Iar copilul învață mesaje despre valoarea personală atunci când cele mai de valoare aspecte (timpul și energia părintelui) nu sunt redirecționate și către el.
Alexandra Iacob: Copiii au nevoie de iubire, căldură, au nevoie să fie ascultați cu curiozitate și deschidere, au nevoie să simtă că emoțiile, gândurile și opiniile lor contează. Ei bine, toate aceste nevoi pot fi satisfăcute doar dacă, atunci când suntem cu ei, suntem prezenți conștient. O plimbare, momentele de joacă din parc, statul la coadă la cumpărături, toate acestea pot reprezenta oportunități în care să ne conectăm cu ei. Condiția este să fim atenți la prezent. Când părinții sunt prezenți doar fizic, copii simt de multe ori o deconectare și pot simți că emoțiile, gândurile, visele, grijile lor nu contează.
Cum afectează relația de cuplu absența stării noastre de prezență conștientă?
Alexandra Iacob: Starea de prezență conștientă este vitală pentru un cuplu, atât pentru dezvoltarea laturii relaționare, cât și a celei intime. De multe ori, problemele de intimitate ale unui cuplu pot avea la bază un nivel ridicat de stres. Prezența conștientă reprezintă întocmai lăsarea stresului și a grijilor de o parte și concentrarea pe experiența prezentă, în toate planurile ei – fizică, emoțională și cognitivă. Pentru a putea comunica eficient în cuplu, pentru a putea identifica nevoile partenerului sau ale partenerei noastre, trebuie să fim prezenți. A simți alături de celălalt înseamnă să fim prezenți conștient.
℗PUBLICITATE
Andrada Lupșe: Prezența conștientă în cuplu se antrenează, nu ne vine automat, și nu ține cont de cât de mult ne declarăm că ne iubim. Prezența conștientă în cuplu înseamnă să îl pot alege pe celălalt în fiecare zi și să mă antrenez să văd și dincolo de cine ce zice sau face. Mai degrabă, să ne putem întreba: „Oare, ce ni se întâmplă acum și cum are asta sens, dacă ne gândim la bagajele emoționale ale amândurora, din copilărie?“. În absența unei prezențe conștiente, acest cuplu se va afla mai des în lupta de putere, care contribuie la sentimentul dureros de deconectare.
Oana Calnegru: Starea de prezență conștientă este un dat necesar pentru o conectare autentică în relațiile semnificative, cum este și cea de cuplu. Beneficiul imediat al acestei manifestări, adică aceea de a fi atent la celălalt, cu deschidere și cu o curiozitate non-intruzivă, este că îl face pe celălalt să se simtă văzut și important. Pe termen lung, angajamentul conștient menține o interacțiune pozitivă, crește încrederea, iubirea și respectul reciproc al partenerilor. Lipsa acestui tip de angajament conștient în relația de cuplu va genera o stare de deconectare, manifestată prin răceală, nonimplicare și indiferentă.
Raluca Ene: Prezența noastră conștientă determină calitatea pe termen lung a actului relațional. Astfel că, atunci când nu ne aducem timpul, energia și prezența în spațiul vieții de cuplu ajungem să transmitem partenerului de cuplu mesaje ca „Tu nu contezi, am ceva mai bun de făcut cu timpul și atenția mea“. Aceste mesaje pot activa răni profunde, povești nespuse ale copilului interior, care pot, la rândul lor, să perturbe armonia cuplului sau să contamineze spațiul dintre cei doi. Complexitatea pe care viața de cuplu o aduce, toate nuanțele trăitului împreună au nevoie de energia și căldura generate de darul prezenței conștiente, aici și acum, pentru a rezista în mod sănătos și armonios pe termen lung.
Ce au în plus oamenii care sunt prezenți conștient în propria viață, față de cei care funcționează mai degrabă pe modul de pilot automat?
Raluca Ene: Oamenii prezenți conștient au acces mai ușor la resursele lor, sunt conștienți de trecerea timpului și au capacitatea de a aduce în spațiul relațional prezența lor completă și autentică. Ei conturează, astfel, un spațiu sigur și cald pentru relațiile din viața lor și se pot bucura de ele pe deplin. A fi conștient în și de propria existență înseamnă să trăiești viața voit și nu implicit, înseamnă să fii ancorat în viața de zi cu zi, mai degrabă decât a trăi după scenariul dictat de societate, comunitate și poveștile de dinaintea ta. Pentru că sunt dedicată metaforelor și exprim stări mai ușor prin ele, aș asemăna a trăi conștient cu a învăța să cârmuiești propriul tău vas/vapor, în timp ce navighezi prin viață, fie pe furtună sau cu cer senin.
Andrada Lupșe: Bună întrebare! E ceva ce încerc și eu să exersez zi de zi și, din ce îmi dau seama, esența prezenței se învârte în jurul a „mai puțin e mai mult“. Când suntem prezenți față de noi înșine, putem să ne onorăm granițele și limitele, putem să fim în slujba nevoilor noastre și să nu ne trădăm, putem să încetinim, fără să simțim alerte în corpul nostru.
Oana Calnegru: Un stil de viață în care exercițiul de conectare conștientă la sine este prezent cât mai des este, în primul rând, favorabil conturării și exprimării propriei identități. Ne ajută să putem discerne în acord cu propriile noastre nevoi și valori și să acționăm în consecință. De asemenea, acest self-check constant ne ajută să ne gestionăm stresul mai bine și să reușim să ne autoreglăm emoțiile, înainte ca acestea să ajungă să fie copleșitoare.
Alexandra Iacob: Poate părea un pic exagerat, însă cred că oamenii care sunt prezenți conștient își trăiesc cu adevărat propria viață, își dau voie să simtă. Cred că dacă nu suntem prezenți conștient, pierdem multe oportunități de a ne bucura de frumos și a ne conecta cu ceilalți. Mintea noastră, pentru a ne proteja de ce ni se poate întâmpla rău, are tendința, de foarte multe ori, să facă scenarii pentru a prezice viitorul sau pentru a răscoli iarăși și iarăși trecutul, pentru a căuta răspunsuri. Ei bine, acest lucru ne îndepărtează de prezent și ne face să trăim mai mult în trecut sau în viitor. Cred că puțini dintre noi trăim în prezent.
Prezența conștientă este echivalentă cu starea de mindfulness. Care este cel mai des utilizat exercițiu de mindfulness pe care-l practicați și recomandați?
Alexandra Iacob: De șase săptămâni m-am înscris într-un program MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction) care are loc sub îndrumarea unui trainer acreditat pentru a preda MBSR de Brown University, în București. Acest program presupune 8 întâlniri săptămânale (2.5 ore), 45 – 60 minute de practică zilnică și o zi a liniștii (practică ghidată o zi întreagă). În cadrul acestui program am învățat și exersat multe practici, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut exercițiul de scanare a corpului. În prezent, practic și meditația ghidată, însă, pentru mine, acest exercițiu este mai dificil comparativ cu scanarea corpului ‒ acest lucru poate, însă, varia de la persoană la persoană.
Raluca Ene: Pentru mine este meditația cu ajutorul ancorării prin respirație ‒ ancorarea gândurilor pe ritmul respirației mele, pe cât posibil, devreme în zi, mă ajută să mă conectez mai ușor la modurile în care operează mintea mea. Așa că mă simt pregătită pentru orice stare a sa, știind că mă pot întoarce ușor la respirație și la liniștea aceea de dimineață. Cel puțin, mă simt mai corespunzător echipată pentru când mă ia prin surprindere viața, pentru că se întâmplă. Prezența conștientă, practica mindfulness, meditația nu ne scutesc de fluctuații, de stres, de problemele de zi cu zi, ci ne ajută să le navigam cu mai multă prezență de spirit.
Oana Calnegru: Exercițiul de mindfulness pe care îl practic zi de zi, de multe ori pe zi, este o tehnică simplă, explicată prin acronimul STOP (Stai) – Take a breath (Trage adânc și conștient aer în piept) – Observe (Observă felul în care se simte corpul tău, care sunt gândurile și emoțiile tale, ce este în jurul tău) – Proceed (continuă să faci ceea ce făceai).
Andrada Lupșe: Tehnica de tapotare, folosindu-mi vârful degetelor (pentru a crea bătăi foarte ușoare pe întreg corpul) e primul exercițiu pe care îl fac dimineața și oricând simt tensiune în corp. Un alt exercițiu de conținere pe care îl practic, de câte ori simt o emoție mai puternică și copleșitoare, este să îmi repet că mă observ cu ceea ce simt, că are sens ceea ce simt, chiar dacă e neplăcut și încă nu înțeleg ce mi se întâmplă, că sunt empatică cu mine, chiar dacă resimt o emoție intensă. Apoi îmi dau voie să mă întreb, chiar dacă nu îmi răspund întotdeauna imediat: „Din ce îmi pot oferi aici și acum, ce îmi pot da, pentru a-mi aduce puțin confort?“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
