fbpx
skip to Main Content
Panel Online: Despre Credință și Spiritualitate

Panel online: Despre credință și spiritualitate

Mulți oameni sunt de părere că între rațiune și credință este o distanță uriașă. De-a lungul istoriei, este adevărat că cele două elemente au fost îndreptate una împotriva celeilalte în lupta pentru dreptate. Dar, în secolul XXI, mai mult ca oricând avem nevoie simultan de credință și de rațiune pentru a putea face față provocărilor vieții. De aceea, am invitat câțiva specialiști în psihologie și psihoterapie să ne răspundă cu precădere la care este locul și rostul credinței în zilele noastre:

• Mihaela Blaga – psiholog și psihoterapeut relațional, contributor la paginadepsihologie.ro.
• Gáspár György – psiholog clinician, psihoterapeut relațional, autor. Este președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
• Cornelia Paraipan – medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de familie și cuplu, coordonator programme de formare în cadrul AMPP.
• Sabina Strugariu – psiholog și psihoterapeut integrativ, contributor la paginadepsihologie.ro.
• Mihaela Svet – psiholog și psihoterapeut relațional, contributor la paginadepsihologie.ro.

Ce rol are credința în Divinitate în viața omului modern?

Cornelia Paraipan: Cred că aceasta poate fi o energie constructivă, pozitivă în societate, dacă nu ne raportăm la ea doar din perspectiva practicii religioase. Poate avea rol pro-social și activ când acționează precum un compas de conduită morală, de toleranță și de acceptare necondiționată a diversității noastre individuale.

Sabina Strugariu: Credințele noastre stau la baza realității noastre, indiferent ce credem despre asta sau dacă ne place acest lucru sau nu. Oamenii se raportează diferit la Divinitate, în funcție de o multitudine de factori – locul în care s-au născut, educația primită, comunitatea în care trăiesc, experiențele pe care le-au avut, cultura și valorile la care aderă etc. În lumea modernă, credința a rămas, în continuare, temelia pe care oamenii își construiesc și trăiesc viața, diferă doar formele de exprimare și raportare la ei înșiși, la lume și la ceilalți. Pentru cei mai mulți dintre noi, Divinitatea rămâne la granița a tot ceea ce nu putem înțelege, explica, dovedi, pune în cuvinte, categorisi și eticheta, măsura, cântări, certifica ș.a.m.d. Inclusiv raportarea la lipsa existenței Divinității este o formă de exercitare a unei credințe.

Mihaela Svet: Într-o lume în care informația este la un click distanță este foarte greu să mai crezi în ceva ce nu poate fi dovedit. Poate că tocmai de aici se trage și farmecul și fascinația credinței! Cu toate acestea, avem nevoie de lucruri în care să credem, fie ele demonstrabile sau nu, care să ne facă să fim mai buni și mai frumoși, să ne dea un sens și o direcție, să ne aducă speranță, chiar și atunci când lucrurile par fără scăpare.

Mihaela Blaga: Cu atât mai mult, pentru omul modern, credința în Divinitate ne permite să ne întoarcem spre simplitate și modestie, spre a accepta sau măcar spre a da o șansă existenței a Ceva în afara controlului nostru, spre a da o pauză „rațiunii“ și o șansă în plus „simțirii“.

Gáspár György: În secolul XXI a avea încredere în Divinitate este o dovadă supremă de curaj. Să îți păstrezi credința chiar și atunci când nu ai dovezi concrete pentru mintea ta – este ceva cu adevărat demn de apreciat.

Ce ne arată știință despre acei oameni care au o legătură spirituală cu Divinitatea?

Sabina Strugariu: „Ar fi posibil să descrii totul științific, dar nu ar avea vreun sens; ar fi fără înțeles, ca și cum ai descrie o simfonie a lui Beethoven ca și variația presiunii unei unde“, spunea Albert Einstein. Oamenii de știință încearcă, de altfel, să dovedească validitatea unor credințe exprimate sub forma unor teorii sau ipoteze, astfel că, în funcție de propriile credințe putem găsi dovezi care să susțină atât aspecte pozitive, cât și negative ale legăturii spirituale cu Divinitatea. Pentru foarte mulți oameni această legătură este o resursă, un sens în confruntarea cu suferința, incertitudinea, complexitatea și mortalitatea inerente vieții, însă poate fi și un factor de izolare, rigidizare, reprimare sau gândire magică disfuncțională.

Mihaela Blaga: Există studii care ne arată că ne ajută să ne definim un sens al existenței, să avem o structură sau un cadru (care crește sentimentul de siguranță) și implicit stresul și incertitudinea devin mai ușor de tolerat. Mai concret, avem dovezi în direcția unui impact pozitiv asupra stării de sănătate mentală (scade rata suicidului, a consumului de substanțe, a anxietății, a depresiei) și chiar a afecțiunilor somatice relaționate. Totuși o precizare importantă de reflectat asupra ei – orientarea intrinsecă a credinței sau spiritualității are aceste benficii.

Mihaela Svet: Sunt studii care arată că există o „bază neurobiologică“ pentru spiritualitate. Atunci când simțim o legătură cu ceva mai mare decât noi (comuniunea cu Dumnezeu, natura sau umanitatea), o anumită parte a creierului nostru se activează. Prin cultivarea experiențelor spirituale, pe lângă consolidarea experiențelor intelectuale, oamenii pot duce vieți mai bogate emoțional și pot avea „minți mai deschise“.

Cornelia Paraipan: Spiritualitatea este o valoare universală, iar studiile arată că oamenii ce își cultivă relația cu Divinitatea în mod activ sunt mai fericiți și mai implicați în comunitatea din care fac parte și au o percepție mai bună  despre propria stare de sănătate fizică și mentală de-a lungul timpului.

Gáspár György: Unele studii ne arată că acei oameni care au o legătură autentică cu Divinitatea sunt mai încrezători în ei înșiși și în faptul că lucruri bune li se pot întâmpla; aceștia sunt, adesea, mai plini de compasiune față de sine și față de cei care-i înconjoară. Ceea ce apreciez eu la oamenii care au o credință autentică sunt modestia și bunul simț.

Le vorbim sau nu copiilor despre Divinitate? Dacă da, începând de la ce vârstă?

Mihaela Svet: Cred că este important ca această decizie să fie luată de fiecare familie în parte, în funcție de credințele și valorile acesteia. Foarte important este însă ca ceea ce le explicăm copiilor să punem în practică noi ca adulți (activități de voluntariat, gesturi de altruism, modestie, empatie, iertare etc). Studiile arată că pentru persoanele expuse în copilărie la diferite practici și comportamente religioase, crește probabilitatea să fie mai credincioase la vârsta adultă.

Cornelia Paraipan: Ca și în discuția despre educația sexuală, ar fi bine să le putem oferi copiilor un răspuns la întrebările lor despre Divinitate, pe limba lor și nivelul lor de înțelegere, mai ales când aceștia sunt curioși sau dacă ea reprezintă una dintre valorile familiei. Aș îndruma însă discuția și spre reamintirea diversității semnificației divinului pentru fiecare dintre noi și cât de importantă este respectarea credințelor celor din jur.

Mihaela Blaga: Cel mai bun moment să începem să vorbim despre Divinitate este din copilăria mică și din punctul meu de vedere cu cât mai devreme cu atât mai… fascinant; modul lor de a privi și simți credința devine de cele mai multe ori un motiv de reflecție pentru adulți. Pentru Divinitate (într-o primă etapă) nevoia de înțelegere e mai mică decât nevoia de simțire, iar copiii au acest avantaj.

Sabina Strugariu: Este important să le vorbim copiilor despre tot ce ține de viața lor și de realitatea în care trăiesc – raportarea la Divinitate există, într-o formă sau alta, în fiecare familie. Cred că este sănătos să le vorbim copiilor despre valorile, credințele și principiile la care aderăm ca familie, pentru că aceștia vor fi expuși la credințele noastre prin simplul fapt că s-au născut în familia noastră, trăiesc cu noi și primesc o anumită educație. Putem să le vorbim copiilor la orice vârstă despre orice subiect cu relevanță pentru nevoile de explorare și curiozitate cu privire la lumea lor, găsind modalități de exprimare potrivite gradului lor de înțelegere la un anumit moment, atât timp cât o facem conștient și asumat cu privire la ce anume ne dorim să ajungă la ei și cum anume îi poate ajuta să dea sens lucrurilor din jurul lor.

Gáspár György: Depinde mult de valorile familiei în care trăiește acest copil. Personal, cunosc părinți care spun că Divinitatea este Dumnezeu, alții care sunt de părere că Divinitatea este Energia Cosmică sau Mama Natură, dar mai sunt și alții care aleg să creadă în Divinitatea proprie. Prin urmare cred că este aproape imposibil să nu-i vorbim copilului despre Divinitate. În familia noastră s-a vorbit despre Divinitate de când eram foarte, foarte mici și pentru omul Gáspár asta este normalitatea; în timp ce psihoterapeutul Gáspár poate accepta cu ușurință alte dovezi de normalitate.

℗PUBLICITATE


Ce înseamnă să credem în Divinitate?

Sabina Strugariu: Nu consider că este o exagerare să spunem că raportarea la orice formă de Divinitate sau spiritualitate a fost, este și probabil va rămâne una dintre cele mai vaste și complexe dintre căutările omenirii. Credința în existența sau non-existența unei Divinități, entități, forțe etc. este modul nostru de a căuta să dăm sens propriei noastre existențe. Presupune aderarea la un anumit cod moral, la anumite valori și principii, anumite comportamente și tipare de gândire și simțire, în funcție de care alegem să trăim și să acționăm în lume.

Cornelia Paraipan: Divinitatea poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferiți. Pentru unii poate fi iubire necondiționată și speranță, pentru alții poate fi comunitate sau sentimentul că nu ești singur și că cineva te susține sau, poate fi vorba despre încredere și exersarea recunoștinței. Pentru mine personal este despre toleranță și compasiune, despre a fi bun cu tine și cu cei din jurul tău.

Mihaela Blaga: Cred că aici răspunsul devine foarte personal. Și în ultimul timp am întâlnit abordări și răspunsuri tot mai flexibile, parcă născute din nevoia fiecăruia de a găsi un sens în și prin credință, dincolo de teamă, vină sau „ritualuri“ greu de înțeles.

Mihaela Svet: Credință în Divinitate este o alegere pe care o facem în mod conștient, ca multe alte alegeri în viață. Crezi în ceva ce consideri că trebuie să fie adevărat și are sens pentru tine. Pentru fiecare dintre noi, Divinitatea poate rezona cu altceva: cunoaștere, speranță, bucurie, iubire, umanitate, moralitate, armonie, compasiune, generozitate etc.

Gáspár György: „Credința este un spațiu al misterului în care ne putem (re)găsi curajul de a crede în ceea ce nu putem vedea și tăria de a ne elibera de teama noastră în fața incertitudinii.“ – spune Brené Brown. Astfel, putem înțelege mai bine de ce este credința definitorie pentru omul modern. Credința este esențială când luăm decizia de a trăi din plin și de a iubi din toată inima într-o lume în care predomină dorința pentru certitudine, în care fugim de riscuri și denigrăm vulnerabilitatea. Credința înseamnă a crede fără a vedea, ceea ce este echivalent cu a trăi cu toate imperfecțiunile noastre.

Care este legătura dintre psihologie și spiritualitate?

Mihaela Blaga: Una absolut necesară, de integrare reciprocă; nu le pot vedea separat, chiar îmi permit să cred că se va inventa curând un concept nou care să le pună împreună; ambele au ca obiectiv central să susțină creșterea personală, să ajute ființa umană să-și găsească echilibrul de funcționare cu toate planurile integrate (ceea ce facem și ceea ce suntem „doing & being“); poate e mai simplu de înțeles dacă dau ca exemplu tehnicile de prezență conștientă care până nu demult erau considerate practici spirituale și care acum aparțin în egală măsură psihologiei.

Cornelia Paraipan: Din perspectiva sănătății mintale – prezența spiritualității și credinței a fost corelată cu valori reduse ale suicidului și consumului de substanțe, cu reducerea anxietății și depresiei.

Mihaela Svet: Spiritualitatea este văzută și recunoscută ca fiind un factor ce contribuie la sănătatea fizică și psihică, această idee fiind din ce în ce mai răspândită printre Asociațiile Medicale din întreaga lume. Spiritualitatea are la bază experiențe care duc la autocunoaștere, la dezvoltare personală, care ne ajută să fim în acord cu dimensiunea noastă interioară. În momente dificile, cu o mare încărcătură emoțională sau durere fizică, omul caută alinare, răspunsuri și sens în diferite teorii, în artă, muzică, sport, religie, natură etc. Spiritualitatea oferă resurse interioare de neprețuit în procesul terapeutic și în menținerea sănătății mentale, mai ales atunci când vorbim despre a face față unor provocări cum sunt: boli grave, pierderi majore, dependențe etc.

Sabina Strugariu: Psihologia include tot ce ține de psihismul uman – spiritualitate, știință, filosofie etc. În mare parte, psihologia se ocupă de credințele oamenilor – cum apar, ce semnifică, cum se schimbă, ce se întâmplă atunci când credințele sunt disfuncționale, care sunt credințele resursă, care sunt factorii psihologici și biologici ai credințelor, cum putem integra, normaliza, funcționaliza o credință etc.

Gáspár György: Pentru mine spiritualitatea implică recunoașterea și aprecierea legăturilor sufletești dintre oameni; fenomen care este posibil datorită unei forțe mai presus de noi toți. Iar această conectare interpersonală se clădește prin iubire și compasiune. Cu alte cuvinte, ce este spiritualitatea dacă nu psihologie pură?

Luna aceasta, Papa Francisc vine în România; ce înseamnă asta pentru poporul român?

Sabina Strugariu: Papa Francisc este un papă apreciat, dar și criticat pentru modernitatea mesajelor sale și pentru curajul de a aborda teme adesea tabu sau foarte controversate. Este imaginea unui model de deschidere și asumare, empatie și acceptare și sper ca vizita sa în România să fie marcată de deschidere și acceptare față de complexitatea, diversitatea, unicitatea, dar și universalitatea credințelor și modurilor noastre de a le exprima.

Cornelia Paraipan: Că facem parte dintr-o comunitate mai mare a oamenilor cu interes către diversitate și dialog între multiplele aspecte ale spiritualității și că promovăm valori universal valabile, printre care și credința.

Mihaela Svet: Vizita Papei este un moment extrem de important nu numai pentru biserica catolică, ci pentru toți românii, mai ales că Papa Francisc este văzut ca o inspirație și model de mulți dintre români, atât pentru calitățile sale umane dar, în principal, pentru conduita sa ca reprezentant al Bisericii. În opinia mea, Papa Francisc a reușit să fie contemporan cu vremurile, să depășească discursul dogmatic și să se implice în mod real în problemele oamenilor. A reușit să trezească emoții pe care unii dintre noi credeam că le-am uitat, sau poate erau doar amorțite.

Mihaela Blaga: Sună simplist dacă spun doar că suntem un popor de creștini? Și că această vizită este o formă reciprocă de onorare, de susținere și încurajare a credinței, a tot ceea ce înseamnă virtuți umane? Personal, mă impresionează și aștept cu nerăbdare să văd cum se simte acel moment.

Gáspár György: Avem o nevoie disperată de lideri adevărați, de oameni care sunt angajați gesturilor curajoase, care trăiesc din plin și care sunt suficient de îndrăzneți încât să se adreseze oamenilor cu iubire și compasiune. Iar pentru mine, Papa Francisc este un astfel de lider. Este omul de la care noi românii putem învăța multe… dacă vom îndrăzni să ne gestionăm frica, anxietatea și neîncrederea în ceilalți. Papa Francisc caută potențialul în oameni, așa cum puțini alții îndrăznesc să o facă, iar asta-l face în ochii mei un lider adevărat.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută