Skip to content

Educația și sănătatea sexuală sunt subiecte controversate pentru o fostă republică comunistă, așa cum este România. Lipsa – timp de decenii bune – a educației în domeniul psihologiei, a sănătății mintale și a dezvoltării personale au lăsat urme adânci în mintea și sufletele noastre. Ceea ce este atât de normal și de firesc ne sperie, iar ceea ce nu punem în cuvinte poate deveni, atât de ușor, cauza principală a multor comportamente de risc și abuz sexual. Pentru a înțelege rolul și rostul educației sexuale, am invitat mai mulți psihologi, psihiatri și psihoterapeuți să ne ofere răspunsurile necesare pentru a avea grijă de sănătatea copiilor și a familiilor noastre. 

Repondenții acestui panel:

Raluca Anton – doctor în psihologie, psihoterapeut relațional Imago și formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie (AMPP)

Oana Calnegru – psiholog și psihoterapeut relațional, trainer și coordonator de programe de formare în cadrul AMPP

Zenobia Niculiță – doctor în psihologie, psihoterapeut de familie și cuplu, contributor al platformei paginadepsihologie.ro

• Zeineb Dakhel – medic specializat în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut în formare

Diana Lupu – psiholog, psihoterapeut în formare, gazda emisiunii live „Love Is Fun“

Ce înțelegem prin educație sexuală? 

Raluca Anton: Educația sexuală nu este o opțiune în țările civilizate, ci este o obligativitate a statului cu scopul protejării cetățenilor ei. Din păcate, există multe mituri cu privire la conținutul informațional care face parte din programa școlară aferentă educației sexuale, mergându-se mult în direcția educării copilului cu privire la actul sexual și, mai mult decât atât, crezându-se faptul că educația sexuală îi poate deschide acestuia opțiuni sexuale pe care altfel nu le-ar cunoaște sau pe care le-ar putea inhiba. Nimic mai eronat! Educația sexuală realizată corect se referă, în primul rând, la cunoașterea propriului corp, a propriilor organe și a funcțiilor acestora, dar mai ales se referă la cunoașterea limitelor personale și la abilitatea de a spune NU, atunci când cineva încalcă spațiul fizic și emoțional într-un mod care produce disconfort sau care este inadecvat în raport cu vârsta și rolul adulților din viața copilului sau adolescentului. 

Oana Calnegru: În primul rând, este important să înțelegem faptul că, atunci când vorbim despre educație, sexualitate și copii în aceeași propoziție, ar fi necesar să alăturăm și conceptul de sănătate. Astfel, educația sexuală își propune să îi învețe pe copii și adolescenți, prin intermediul unor mesaje adecvate vârstei lor, despre corpul lor și despre cum să facă alegeri conștiente și satisfăcătoare pentru ei, legate de relații și de sexualitate – totul din perspectiva sănătății emoționale și fizice. 

Zenobia Niculiță: Educația sexuală este o formă de educație care privește unul dintre cele mai intime aspecte ale ființei umane și care include câteva domenii:  

  • fiziologia și psihologia dezvoltării umane (alcătuirea și funcționarea aparatului reproducător, reproducerea umană, etapele de dezvoltare); 
  • psihologia relațiilor (familie, prietenie, cuplu, etapele unei relații, raporturile de putere, protecție și respect etc.); 
  • abilități și competențe relaționale (comunicare asertivă, gestionarea conflictelor, inițierea conversației, ascultare activă și înțelegere, negociere etc.); 
  • sănătate sexuală (îngrijirea și menținerea igienei, boli cu transmitere sexuală, contracepție, atitudini sănătoase față de propriul corp și față de corpul celorlalți, obiceiuri sănătoase etc.); 
  • cultură și valori (rolurile de gen, valorile care țin de identitate, sexualitate și relații, consens și consimțământ, non-discriminare, intimitate etc.).

Zeineb Dakhel: Într-o lume în care copiii încep să aibă acces din ce în ce mai devreme la conținut sexual explicit în media, educația sexuală vine ca o alternativă de a le oferi copiilor și adolescenților informații de calitate despre aparatul reproducător, despre schimbările care apar în corp la pubertate, menstruație, reproducere, contracepție, sarcină și naștere, infecții cu transmitere sexuală. Mai mult, o programă școlară care ar include educația sexuală ar deschide discuții despre consimțământ sexual și despre cum să ne protejăm de violență și abuz sexual. Ca răspuns la faptul că foarte puțini copii și adolescenți din lume primesc educație sexuală adecvată (deși numeroase studii arată că acest lucru ar avea numeroase efecte benefice asupra lor), UNESCO a dezvoltat un ghid de educație sexuală prin care analizează  87 de programe de educație sexuală din lume.  Aici îl puteți găsi și afla mai multe informații despre cuprinsul unui astfel de curs și despre avantajele pe care le aduce.         

Diana Lupu: Această formulare ne poate îmbujora obrajii sau ne poate trezi o reacție de indignare. Însă termenul de „sexualitate“ nu se referă doar la actul sexual sau la tehnici și strategii pe care să le punem în practică în viața intimă. Educația sexuală cuprinde aspecte extrem de importante pentru sănătatea mintală și pentru dezvoltarea unui tânăr care se pregătește să devină un adult responsabil. Astfel, educația sexuală ne vorbește despre limite și consimțământ, despre imaginea corporală, despre felul în care percepem și ne raportăm la relații, despre siguranță și situații de risc, despre dezvoltarea creierului și a corpului și, nu în ultimul rând, despre atașament. O astfel de educație ne învață că actul sexual este unul dintre ultimele „etape“ ale sexualității și că, până să ajungem acolo într-un mod sănătos, sunt atât de multe alte aspecte direct legate care sunt de luat în calcul. 

De ce este importantă educația și sănătatea sexuală?

Oana Calnegru: Benefic ar fi ca educația pentru sănătate sexuală să înceapă în copilăria mică și să se continue în adolescență. Realizată corect, această educație presupune ca, în mod gradat, aceste informații să fie structurate în mesaje specifice vârstei, pentru a susține dezvoltarea sexuală a ființei umane, echipând astfel copiii și tinerii cu informații și cu un set de valori pozitive, care să îi ajute să își înțeleagă cât mai bine propria sexualitate, dezvoltându-și astfel în siguranță niște relații sănătoase.

Zeineb Dakhel: Cred că răspunsurile sunt numeroase. Mă voi concentra pe unul dintre aspecte. Anul trecut am văzut filmul „Mo“ – un film construit după o poveste reală, despre două studente care se duc acasă la profesorul lor cu scopul de a obține o reevaluare. Se ajunge la gătit, la discuții despre muzică și pahare de vin. Se poate spune că, până la un punct, linia dintre flirt asumat și abuz este fină. De ce este important să discutăm despre asta? Cu cât lăsăm mai mult loc de zone gri, de astfel de limite fine, cu atât rămâne mai mult spațiu pentru abuz și hărțuire. Și cu cât vorbim mai puțin despre consimțământ sexual și despre respect față de propriul corp, cu atât vom avea mai multe zone gri. Când lucrurile nu sunt clare nici pentru victimă, nici pentru abuzator și nici pentru cei care ar trebui să facă dreptate, avem de suportat consecințe precum faptul că 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanțele românești ca fiind acte consimțite.

Diana Lupu: Din punctul meu de vedere, educația sexuală este importantă pentru că se centrează pe adolescent și pe dezvoltarea acestuia, în comparație cu materiile pe care deja le studiază la școală. Cred că este important ca, printre toate abilitățile și informațiile pe care le dobândesc la școală, să facem loc și să vorbim și despre ei, despre ce se petrece din punct de vedere al dezvoltării cu corpul și creierul lor. Mai mult decât atât, este importantă deoarece le dă ocazia să pună întrebări și să afle informații sigure și adaptate vârstei la care se află, evitând astfel dezinformarea sau curiozitatea care poate să îi pună în fața unor situații de risc. De asemenea, este importantă pentru că ajută la formarea unei gândiri critice, care vine în sprijinul unui mod de viață și al unor alegeri mai sănătoase în numeroase arii ale vieții. 

Zenobia Niculiță: Așa cum educația pentru o alimentație sănătoasă ne ajută să depășim mâncatul ca instinct și să avem atitudini și obiceiuri alimentare sănătoase, tot astfel educația sexuală ne ajută să integrăm acest domeniu al vieții noastre într-un cadru mai larg, să înțelegem ce impact au obiceiurile și atitudinile noastre asupra corpului, relațiilor și sănătății noastre emoționale. Putem mânca fără să știm cum funcționează digestia și cât de sănătoase sunt alimentele pe care le ingerăm. În același fel, ne putem reproduce fără educație sexuală. Dar această lipsă ne privează de cunoștințele, abilitățile și atitudinile care ne ajută să trăim cu sens, în relații sănătoase și împlinite.

Raluca Anton: Educația sexuală este, în primul rând, importantă pentru că oferă cea mai bună protecție cu privire la abuzurile sexuale și la sarcinile apărute la vârste foarte fragede. Să nu uităm că suntem țara europeană cu cel mai mare număr de adolescente care nasc sub vârsta de 15 ani. Deci suntem țara care are cei mai mulți copii cu copii. Apoi, educația sexuală ne ajută în relațiile noastre la vârstă adultă. Marea majoritate suntem analfabeți funcționali, când vine vorba de interacțiunile noastre în intimitate. Pentru marea majoritate a femeilor, sexualitatea este asociată cu rușinea și frica, iar pentru bărbați, este asociată cu puterea și masculinitatea. Niciuna dintre aceste perspective nu ne ajută în a putea să ne simțim în siguranță în relațiile noastre de cuplu de la vârsta adultă. Marea majoritate nu știm să purtăm un dialog cu privire la intimitatea noastră. Sexul, de cele mai multe ori, se întâmplă și, uneori, are ca rezultat un copil, când, de fapt, intimitatea reprezintă cea mai puternică conexiune într-una dintre cele mai puternice vulnerabilități.

De ce resping unii dintre români educația sexuală?

℗PUBLICITATE



Zenobia Niculiță: Există mai multe motive pentru care educația sexuală este privită de unii români ca fiind periculoasă. Din punct de vedere social, orice schimbare este dificilă și va întâmpina o rezistență. Mai mult decât atât, această formă de educație riscă să modifice raporturi și relații pe care le-am moștenit cultural și pe care le considerăm valori în sine. La nivel individual, probabil că una dintre piedici este denumirea în sine. E greu pentru părinți să alăture termenul de „sexualitate“ imaginii copiilor lor. Și asta, pentru că definiția sexualității (pentru cei mai mulți dintre noi) este una care se limitează exclusiv la actul sexual în sine. Dacă așa stau lucrurile, este de înțeles de ce unii părinți vor respinge din start ideea. Educația sexuală face parte din educația pentru relații și din cea pentru sănătate. Probabil că ar fi util dacă am putea găsi o altă denumire mai adecvată pentru o formă de educație atât de complexă. Deocamdată, însă, e nevoie de informarea pertinentă, corectă și deschisă a părinților. O altă piedică este legată de lipsa de încredere în organizațiile, profesorii și educatorii care s-ar putea ocupa de educația sexuală. Având în vedere că învățăm în relație cu cei care ne învață, e de înțeles reticența părinților care nu știu cine și cum se va ocupa de o formă de educație care are un așa de mare impact asupra vieții personale a copiilor lor. De aceea ar fi bine-venite proiecte care să le permită profesorilor și părinților să coopereze și să învețe împreună cum pot educa mai eficient și mai corect copiii, în ceea ce privește sănătatea sexuală și relațională.

Raluca Anton: Mereu vom respinge ceea ce nu cunoaștem, ceea ce nu înțelegem și ceea ce vine, pentru mulți dintre noi, în antiteză cu niște valori care țin de o serie de principii de viață (spiritualitatea; copiii nu trebuie să știe chiar toate lucrurile; ce nu știi nu te afectează etc.). Când, de fapt, educația sexuală nu vine să combată nimic din toate aceste valori, ci se adaugă cunoștințelor despre propria persoană și, mai ales, despre limitele pe care este atât de important să învățăm să le impunem în relațiile cu cei din jur – atât în copilărie, cât și în adolescență și în viața adultă.

Zeineb Dakhel: Din teamă că le-ar răpi copiilor inocența, din teamă că i-ar împinge pe copii să facă sex mai devreme, din teama de a vorbi despre asta. Așa cum explică Meg Hickling în ghidul său de educație sexuală pentru părinți și profesori, mulți oameni simt rușine sau jenă atunci când se vorbește despre sex – și are sens să fie așa, pentru că și pe parcursul dezvoltării lor subiectul acesta a fost tratat ca fiind tabu sau poate chiar murdar și obscen. Cu toate astea, deoarece intenția noastră este să le oferim copiilor ce e mai bun, avem nevoie să chestionăm credințele cu care am crescut, să ne maturizăm și să permitem discuțiilor sănătoase să aibă loc.

Diana Lupu: Educația sexuală este de multe ori văzută de societatea noastră drept omul negru care trebuie păstrat în întuneric sau drept un adevăr pe care, dacă îl descoperi înainte de maturitate, îți răpește inocența și copilăria. Această concepție eronată este de schimbat, însă nu de condamnat, deoarece generațiile ce resping acest tip de educație nu au beneficiat în copilăria și adolescența lor de astfel de informații și de mesaje legate de sexualitate și de domeniul relațional. Astfel, se creează o discrepanță între generații: pentru părinții și adulții societății noastre, sexualitatea înseamnă rușine, teamă, tabu, interdicții, iar pentru generațiile din ziua de azi se traduce prin explorare, dezinvoltură și nevoie de cunoaștere. Aceste diferențe vin și din perioada în care au crescut adulții zilelor noastre și din învățăturile cu care au rămas. Astfel, respingerea nu este de condamnat, ci de investigat și de informat.

Oana Calnegru: Cei mai mulți dintre românii ce resping acest tip de educație o fac, cel mai probabil, dintr-o lipsă de informare corectă referitoare la ceea ce presupune acest tip de educație. Iar acest lucru le generează acestor persoane o serie de temeri. Felul în care se manifestă mulți dintre noi în fața fricii este prin respingerea factorului care le declanșează emoția. 

Care sunt riscurile lipsei de educație sexuală?

Diana Lupu: Așa cum beneficiile sunt multe, și riscurile sunt pe măsură! În primul rând, există riscurile ce țin de siguranța și sănătatea fizică, iar de aici se declanșează un întreg lanț de posibilități. În lipsa educației sexuale, nu învățăm cum să ne raportăm la propriul corp, cum să avem grijă de el și cum să respectăm intimitatea și corpul persoanelor din jurul nostru. Educația sexuală și relațională se construiește și se face în timp, nu doar într-o anumită etapă a vârstei. Însă, din punctul meu de vedere, perioada adolescenței are cea mai mare nevoie de acest tip de educație. Riscăm, ca adolescenți, să nu știm cum să ne gestionăm emoțiile, cum să facem față evenimentelor neprevăzute, cum să evităm situații de risc și, cel mai important, cum să ne construim imaginea de sine și cum să răspundem la întrebări precum: Cine sunt eu? Ce îmi place și ce nu îmi place? Cu ce sunt sau nu sunt de acord? Lipsa educației sexuale ne expune riscului de a nu ne crea o bază pe care să construim la vârsta adultă – și asta destabilizează atât universul interior, cât și calitatea vieții.

Zeineb Dakhel: Informația înseamnă protecție. O statistică ce a circulat mult în online zilele astea este cea care ne arată că, din UE, România are cel mai mare procent de nașteri în rândul femeilor sub 20 de ani. Sarcina la persoane sub 19 ani are riscuri mari, atât pentru sănătate, cât și sub aspect social. Țările în care se face educație sexuală au un număr mai mic de adolescente însărcinate și un număr mai mic de avorturi. În plus, copiii care primesc educație despre sănătatea sexuală, care au un vocabular adecvat și dezvoltat pe acest subiect sunt mai puțin predispuși exploatării și abuzurilor. Persoanele care abuzează copii nu vor alege o victimă care folosește termeni corecți cu privire la sexualitate, pentru că un astfel de copil probabil că a învățat acești termeni de la un adult care îi e alături și care e deschis să-l protejeze. Prin urmare, probabil că acel copil se va simți suficient de în siguranță încât să meargă să discute cu acest adult, la cel mai mic semn de abuz. 

Raluca Anton: În primul rând, studiile fac o legătură directă între lipsa educației sexuale și numărul ridicat de sarcini nedorite și abuzuri sau hărțuiri apărute la vârste foarte fragede (asta implicând avorturi și nașteri la vârste mici). Apoi, studiile ne arată că lipsa educației sexuale duce la începerea vieții sexuale la vârste mult mai fragede. O explicație pentru care se întâmplă asta ar fi cea menționată anterior – care ține de dificultatea de a stabili limite, dar și faptul că, de multe ori, lipsa comportamentului sexual este asociată cu pierderea afecțiunii sau a atașamentului. Motiv pentru care există numeroase situații în care această constrângere le face pe multe tinere să își încalce anumite limite, de frica pierderii iubirii. Rată sinuciderilor și a bolilor cu transmitere sexuală este mai mică în cazul tinerilor care beneficiază de o educație sexuală sănătoasă.

Zenobia Niculiță: Efectele lipsei de educație sexuală sunt vizibile în România la nivel social și cultural. Suntem triști „campioni“ în Europa la numărul de mame sub 14 ani, la atitudinile care promovează abuzul sexual asupra femeii, la numărul de violuri soluționate în instanță în favoarea violatorilor. Acesta este doar vârful vizibil al aisbergului. Sub el, masa de tineri care nu au primit o educație sexuală corespunzătoare suferă în urma deciziilor nesănătoase, a relațiilor abuzive, a incapacității de a pune limite sănătoase sau de a cere ceea ce au dreptul să primească în termeni de protecție, respect, îngrijire. Riscurile lipsei de educație sexuală se întind dincolo de sarcinile nedorite, bolile cu transmitere sexuală și abuz. Femeile care sunt obligate să asculte „glumele“ șefului, băieții care sunt umiliți de colegi, fetele care sunt expuse la cyberbullying chiar de prietenele lor, soțiile care nu știu că e dreptul lor să spună „nu“ soților, femeile care suferă ani de zile de pe urma unor boli despre care le e rușine să vorbească, adulții care nu pot vorbi despre propriile dorințe, nu își pot accepta propriul corp și care ajung însingurați în relațiile de la care au așteptat apropiere și înțelegere sunt doar câteva dintre exemplele de suferință care ar putea fi prevenită sau ameliorată printr-o educație temeinică. 

Ce diferențe există între copiii care beneficiază și cei care nu beneficiază de educație sexuală?

Oana Calnegru: Copiii care au beneficiat de educație pentru sănătatea sexuală dețin informații corecte în legătură cu ceea ce este permis și ceea ce nu este permis legat de atingeri, de limbaj sau de atitudini în ceea ce privește propriul corp sau în relațiile cu ceilalți. De asemenea, ei sunt familiarizați cu concepte precum consimțământul sexual, sunt mai bine pregătiți să identifice diverse elemente ale abuzului sexual, cunosc metode de prevenție și protejare în fața sarcinilor nedorite sau a bolilor cu transmitere sexuală. 

Raluca Anton: Dincolo de opusul elementelor menționate la punctul anterior, mai știm și că rata sinuciderilor și a bolilor cu transmitere sexuală este mai mică în cazul tinerilor care beneficiază de o educație sexuală sănătoasă. Iar apoi, adulții care au beneficiat de o educație sexuală realizată eficient se pot bucura de o asumare, când vine vorba de această experiență centrală a felului în care funcționează propria noastră existență. Și, în plus, învață că nu este nimic greșit în a simți libertate și plăcere când vine vorba de propriul corp și că intimitatea are la bază reciprocitate și comunicare.

Zenobia Niculiță: Există la ora actuală o multitudine de studii științifice publicate, care arată că educația sexuală comprehensivă – care se ocupă de aspectele cognitive, emoționale, fizice, sociale și culturale ale sexualității – are multiple beneficii pentru copii, adolescenți și tineri. Aceștia sunt mai capabili să ia decizii informate cu privire la propriul corp, se expun într-o măsură mai mică la comportamente de risc (acte sexuale neprotejate), sunt mai puțin vulnerabili la abuz sexual și au atitudini mai sănătoase față de propriul corp și față de ceilalți. Diferențele dintre copiii care beneficiază de educație sexuală și cei care nu au acces la astfel de instruire pot fi frapante. Asistenții sociali care lucrează cu mame care au 2-3 copii, dar încă nu știu care perioadă a ciclului menstrual este fertilă, ce înseamnă ovulația sau care este diferența dintre vagin și vulvă, nu au nicio îndoială cu privire la beneficiile educației sexuale. Există, însă, și diferențe mai subtile. Copiii care beneficiază de educație sexuală nu mai privesc acest domeniu ca pe un secret înconjurat de multă rușine, ci ca pe o parte intimă a propriei ființe, care trebuie protejată și tratată cu respect. Această atitudine contribuie la o viziune mai sănătoasă asupra propriei persoane și asupra relațiilor cu ceilalți. 

Diana Lupu: Discuția pe acest subiect este foarte complexă, însă am să mă rezum și am să răspund la această întrebare printr-un mit legat de educația sexuală, care spune că, dacă le vorbești copiilor și tinerilor despre sexualitate, înseamnă că: a) le vorbești doar despre actul sexual; b) informațiile pe care le află o să-i îndemne și mai mult spre explorarea vieții sexuale. Așa cum am răspuns și în întrebările de mai sus, educația sexuală nu se rezumă doar la „cum facem sex“. Însă, pentru a ajunge la această concluzie, avem nevoie de informare. Astfel, un copil care nu beneficiază de o educație sexuală, rămâne cu cunoștințe limitate legate de acest subiect și de propriul univers emoțional, riscând să se expună situațiilor de risc fizic și unor răni emoționale care să-i afecteze calitatea vieții de adult. Cât despre tinerii care beneficiază de acest tip de educație, aceștia sunt mult mai precauți, mai corect informați și mai predispuși să amâne începerea vieții sexuale, deoarece acel mister foarte bine ascuns le-a fost dezvăluit, explicat și atent ghidat. Simplul fapt că am dobândit anumite informații reduce din mister și intrigă.

Zeineb Dakhel: Studiile ne arată că, atunci când primim educație sexuală, beneficiile sunt numeroase: comportamente sexuale riscante mai scăzute; debut sexual mai tardiv; mai puțini parteneri sexuali; o utilizare mai frecventă a prezervativelor; mai puține avorturi; mai puține abuzuri. Încă un aspect esențial este că educația ne deschide ușa către autocunoaștere și respect – pentru corpurile noastre și pentru cei cu care intrăm în relație. În autobiografia ei intitulată Unorthodox, Deborah Feldman relatează povestea plecării sale din comunitatea de evrei ultraortodocși în care s-a născut. Ea povestește despre șocul pe care l-a avut la prima menstruație, când credea că urmează să moară, și la prima discuție despre anatomia unei femei, purtată cu o săptămână înaintea nunții. Aflăm și despre cât de traumatic este atunci când comunitatea așteaptă de la tine să faci tranziția, în noaptea nunții, de la copilul căruia nu i-a fost permis să se gândească ori să vorbească despre sexualitate, la o parteneră adultă, echipată sexual și pregătită să rămână însărcinată cât mai repede. Deborah s-a luptat timp de un an cu vaginismul și povestește că aceasta este o problemă mult mai des întâlnită în comunitățile represive – deoarece, oricât ne-am strădui să ne ștergem din minte ceea ce am învățat, intenția nu e suficientă (din cauză că și corpul, dar și mușchii au o memorie proprie).  

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0