Skip to content

„Trebuie să aibă o proastă stimă de sine“, „E momentul să-ți îndrepți gândurile înspre o altă direcție“, „Încearcă să gândești mai pozitiv“, „De ce te pedepsești?“, „Nu ai dreptul să simți gelozie“, „Ar trebui să ai încredere în ea (el)“ – sunt doar câteva dintre bunele intenții transpuse în cuvinte pe care le auzim de la cei din jurul nostru, atunci când suntem copleșiți de gelozie. Deoarece știm că adesea există diferențe între psihologia simțului comun și psihologia științifică și fiindcă gelozia este o emoție pasionantă, compusă de multe alte meta-emoții, am invitat câțiva dintre experții Paginii de Psihologie să ne ajute în a înțelege mai bine întregul subiect.

Repondenții acestui panel sunt:

Raluca Anton – doctor în psihologie, psihoterapeut relațional Imago și formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Adela Moldovan – doctor în psihologie, psihoterapeut relațional Imago și formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Cristina Trepcea – psiholog și psihoterapeut integrativ, om de radio și televiziune.
Gáspár György – psiholog, psihoterapeut relațional Imago și președinte al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Cum ați defini, din punct de vedere psihologic, gelozia?

Raluca Anton: Gelozia este un sentiment complex, care subsumează emoții precum frica de abandon, furia, umilința. De asemenea, ca orice emoție, atrage după sine o serie de comportamente ce au ca scop reducerea ei în intensitate sau dispariția, toate aceste comportamente stând sub cupola „căutării adevărului“.

Adela Moldovan: Gelozia este expresia emoțională a lipsei de siguranță într-o relație – lipsa de siguranță proiectată către o altă persoană, în acest caz către partener.

Cristina Trepcea: Gelozia este o emoție sau o stare afectivă în care cel ce o experimentează este chinuit de convingerea profundă că nu merită să fie iubit, nu este destul de bun să fie „primul“ în inima celuilalt, trăind sentimente de mânie, revoltă și neîncredere în propria persoană. Tendințele posesive apar din nevoia de a evita suferința care simte el că îi paște.

Gáspár György: Gelozia este o emoție complexă – uneori chiar tragică – deoarece se naște dintr-o combinație de iubire și teamă intensă. Iar acțiunile ghidate de gelozie (și lipsite de control) pot să distrugă relația pe care, în fapt, am vrea să o protejăm. Adesea, gândurile, trăirile și comportamentele ce derivă din gelozie sunt acompaniate de rușine și vinovăție. De multe ori, persoanele care se luptă cu gelozia ajung să-și pună la îndoială luciditatea și drepturile cu privire la emoții.

Prin ce diferă gelozia de invidie?

Raluca Anton: De-a lungul timpului, s-au studiat diferențele dintre cele două concepte, ele având și caracteristici similare. Ce știm despre aceste aspecte este că – dacă, în cazul geloziei, tema centrală este frica de pierdere a unei persoane iubite sau de pierdere a afecțiunii sale în beneficiul altcuiva – în cazul invidiei, tematica centrală este nedreptatea, faptul că nu e corect cum se întâmplă lucrurile. În plus, gelozia implică cel puțin o a treia persoană, invidia nu neapărat. Însă tot din literatură știm că, în cazul geloziei patologice, persoana ce resimte aceste emoții intense e afectată de un mix format din gelozie și invidie. Practic, vrea mai mult și nu vrea nici să piardă ce are.

Adela Moldovan: În gelozie, îmi este teamă de intruziunea unei terțe persoane în relația dintre mine și partener. În invidie „tânjesc“ după relația sau calitățile unei alte persoane. Gelozia scoate la iveală ceva ce percepem ca fiind amenințător, invidia scoate la iveală ceva ce ne dorim, de fapt, pentru noi.

Cristina Trepcea: Acolo unde invidia te face să vezi (cu dureroasă apreciere) reușita și calitățile altuia (pe care le râvnești), gelozia te blochează cu fața spre defectele și neputințele tale (despre care crezi că te împiedică să ai iubirea, preferința și fidelitatea celui iubit). Gelozia include, în amestec, rușine, vinovăție și frică.

Gáspár György: Gelozia apare atunci când deasupra cuiva drag nouă planează amenințarea pierderii. Invidia se naște atunci când râvnim la ceva sau cineva drag altcuiva. Desigur că gelozie putem trăi și față de actualul partener al fostei noastre partenere sau față de ceva ce cândva era în „posesia“ noastră; dar și în relațiile cu rudele noastre de sânge sau cu oamenii cu care ne vedem zi de zi la muncă.

Cum se explică faptul că unele persoane sunt copleșite de gelozie, în timp ce altele spun că nu simt niciun dram de gelozie?

Raluca Anton: Un lucru pe care îl știm tot din practica clinică este că, în cazul persoanelor cu gelozie patologică, există – așa cum spuneam și mai sus – un mix între gelozie și invidie și că, de cele mai multe ori, acestea au la bază frica de abandon, acesta din urmă fiind văzut ca ceva extrem de periculos pentru propria viață. Chiar dacă o persoană este conștientă că nu i se va întâmpla o pierdere atât de gravă, în momentul în care gelozia este intensă, nu mai reușește să facă diferența între realitate și ceea ce mintea ei produce pentru a se conserva. Cât despre a nu simți deloc gelozie…ei bine, și acesta poate fi un mecanism de coping: decât să sufăr, mai bine să nu simt nimic în legătură cu asta. Sunt șanse, destul de mari aș zice eu, ca ambele să fie mecanisme de apărare care vin din aceeași frică: aceea de pierdere.

℗PUBLICITATE



Adela Moldovan: Intensitatea geloziei are de-a face cu încrederea în sine și cu gradul de siguranță din relația de cuplu. Doar variabilitatea acestor doi indicatori (fără să intrăm și în alte nuanțe) poate explica variabilitatea reacțiilor de gelozie.

Cristina Trepcea: O persoană care s-a simțit iubită în copilărie, care nu a experimentat comparații și nedreptăți, preferințe (în defavoarea ei) în relația cu frații sau cu alți apropiați, va trăi ca adult trădarea, infidelitatea cu o tristețe sănătoasă, fără să adauge interpretări luxuriante ale nemulțumirii de sine – gelozia. Aceasta îi otrăvește pe cei care au din copilărie convingerea că trebuie să lupte pentru primul loc în inima cuiva și că pericolul de a-l pierde pândește în fiecare clipă. Că trebuie să lupți, să seduci, să performezi pentru a avea și a-ți păstra locul în inima celui iubit.

Gáspár György: Îmi place un citat (nu mai știu de cine a fost scris), care spune că „gelozia este umbra iubirii“. Cu alte cuvinte, dacă ești în contact cu emoțiile tale – sau mai bine spus cu propria persoană – invariabil, vei simți și gelozie. Văd gelozia ca fiind o emoție universală și cred că singurii care nu o trăiesc sunt sociopații și cei care s-au obișnuit să-și reprime emoțiile. Iar noi, bărbații, la acest capitol (al negării emoțiilor) suntem olimpici – de aceea avem falsa idee că femeile ar fi mai geloase în comparație cu bărbații. Cu alte cuvinte, există și persoane al căror termostat emoțional s-a defectat, iar acestea ajung fie să simtă prea intens emoția de gelozie, fie să o respingă fără ca măcar să mai fie conștienți de ceea ce fac.

Ce implică psihoterapia geloziei?

Raluca Anton: La fel ca în cazul oricărei emoții care duce la deteriorarea stării de bine, pașii, în mare, ar fi: recunoașterea emoției, acceptarea ei ca parte a existenței persoanei, investigarea acesteia, descoperirea funcțiilor ei și atribuirea de noi reacții (care să aibă același scop, dar care să nu pericliteze relația de cuplu sau prietenia). Desigur, toate acestea au ca focus istoria personală a clientului și rescrierea mecanismelor sale cognitive – sub cupola unei relații terapeutice sănătoase, de încredere, prin intermediul căreia se poate da un sens emoției și comportamentelor asociate ei.

Adela Moldovan: Gestionarea reacțiilor atunci când simți gelozie, explorarea și creșterea încrederii în sine, dinamica relației de cuplu, alte experiențe trecute de pierdere, abandon și trădare, stilul de atașament, amprenta copilăriei asupra relațiilor din prezent… toate acestea, și nu numai, sunt domenii asupra cărora lucrăm, atunci când vrem să ne înțelegem și să ne controlăm gelozia.

Cristina Trepcea: Psihoterapia geloziei presupune identificarea convingerilor secrete și profunde de neadecvare ale copilului interior și crearea unei imagini de sine sănătoase. Persoanele chinuite de gelozie se eliberează când, în mediul securizant al psihoterapiei, sunt retrăite și recontextualizate amintirile dureroase care le-au creat convingerea că nu sunt destul de bune încât să fie iubite.

Gáspár György: Multă validare emoțională într-o primă fază, atunci când emoțiile ne copleșesc și avem nevoie să ne liniștim afectiv. Iar când vine vorba despre gelozie, vorbim despre un cocktail emoțional format din multe alte meta-emoții – furie, anxietate, neajutorare, lipsă de speranță – așa că avem de validat și astfel de trăiri. Iar această parte se încheie prin dezvoltarea abilităților de a observa și accepta emoția de gelozie. În calitate de psihoterapeut, nu cred în controlul emoțiilor; mai degrabă consider că ne putem împrieteni cu acestea și putem ajunge mai apoi să ne controlăm comportamentele care derivă din gelozie. Este nevoie să îi facem loc emoției de gelozie în mintea și inima noastră, pentru ca ulterior aceasta să ne lase să trăim în pace. Iar practica mindfulness este o alegere înțeleaptă și în acest sens.

Când putem spune că o persoană are o relație sănătoasă cu emoția de gelozie?

Raluca Anton: Cred că atunci când reușește să vadă gelozia ca pe un semnal de alarmă în legătură cu ceva ce pune în pericol bunăstarea relației și investește resurse în a descoperi ce se poate face pentru a recupera ceea ce s-a pierdut sau pentru a aduce beneficii relației – cu scopul de a fi, din nou, o relație de siguranță.

Adela Moldovan: Gelozia ne poate semnala uneori o îndepărtare a partenerului de noi și poate fi o emoție funcțională, care este adesea injust „condamnată“. Cred că este important să ne dăm voie să simțim gelozie, să putem sta cu ea și să înțelegem apoi unde avem de lucrat: la noi, la relație etc.

Cristina Trepcea: Când ești în pace cu tine, când știi cine ești și nu ascunzi convingeri precum aceea că nu ești destul de bun, dacă se întâmplă să surprinzi un gest de infidelitate, simți – natural și sănătos – trădare, tristețe, pierdere. Nu gelozie. Iar mușcătura geloziei, dacă se întâmplă, e benignă și nu te pune la pământ.

Gáspár György: Atunci când persoana nu se mai critică și biciuiește pe sine fiindcă simte gelozie, ci alege să o pună în cuvinte scrise sau vorbite – fără a-i judeca ori dezumaniza nici pe cei în relația cu care se naște această emoție. Gelozia poate fi și o emoție constructivă, care ne indică faptul că relația noastră necesită limite mai ferme, anumite ajustări sau, poate, chiar și o mai profundă igienizare psihologică. Cu alte cuvinte, practica iubirii de sine – în paralel cu dezvoltarea inteligenței emoționale și relaționale – ne poate ajuta să ne menținem o conexiune sănătoasă cu gelozia.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0