Skip to content

Neuropsihiatrul Daniel J. Siegel, unul dintre cei mai apreciați experți la nivel global în domeniul neuroștiinței interpersonale și al dezvoltării emoționale, aduce în prim-plan Harta magică a sinelui, pentru copii, o carte inovatoare pentru cei mici, menită să faciliteze înțelegerea conceptelor esențiale despre emoții, conștiința de sine și funcționarea minții. Printr-o poveste captivantă și accesibilă, dr. Siegel oferă un instrument valoros atât pentru cei mici, cât și pentru adulții care îi ghidează, sprijinindu-i să navigheze mai ușor prin lumea interioară și să-și construiască o bază solidă pentru dezvoltarea socio-emoțională. Acest panel online este despre abordarea doctorului Siegel și despre utilitatea mindsight în ceea ce privește cunoașterea de sine a copiilor.

Repondentele acestui panel: Nora Neghină (psihologă, psihoterapeută și președinta Mindsight România) ● Simona Hațieganu (consilier parental și colaboratoare a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie – AMPP) ● Loredana Ifrim (consilier parental și terapeut imago în supervizare) ● Andreea Mihai (psihologă și consilier parental).

Ce înseamnă mindsight și cum ne ajută teoria lui Daniel Siegel în procesul de autocunoaștere?

Nora Neghină: Mintea mea asociază acest cuvânt „camerei de luat vederi“ fixată pe un trepied. Ea include toate elementele importante din această abordare – lentila minții, camera obscură (sau, cu alte cuvinte, creierul încorporat) și fiecare din elementele care stabilizează procesele psiho-fiziologice: observarea, obiectivitatea și receptivitatea. Fiecare din noi are o lentilă mai clară sau mai blurată, în funcție de cât de egale sunt picioarele trepiedului. Autocunoașterea (adică claritatea imaginii) sau abilitate pe care o avem cu toții de a ne vedea și simți pe noi înșine și unii pe ceilalți va fi rezultatul integrării tuturor acestor elemente.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Simona Hațieganu: Mindsight înseamnă „observarea minții“ și este o abilitate pe care ne-o putem cultiva pentru a putea dobândi o mai bună cunoaștere a lumii noastre interioare. Cu ajutorul mindsight putem să privim înăuntrul nostru și să căpătăm o mai bună înțelegere de sine, care ne poate ajuta să ne creștem nivelul de bunăstare emoțională. Cu cât înțelegem mai bine ce se întâmplă în mintea noastră, cu atât avem șanse să luăm decizii mai bune pe toate palierele vieții noastre.

Loredana Ifrim: Mindsight este o practică de cultivare cu blândețe a rezilienței emoționale, prin conștientizarea legăturii minte-corp. Prin mindsight, ne putem conecta la lumea noastră interioară, la gândurile, emoțiile și senzațiile noastre, pentru a fi mai prezenți și conectați cu noi înșine. Această călătorie de autocunoaștere ne va conduce spre o prezență mai conștientă în universul exterior, ne va îmbogăți relațiile cu cei din jur și ne va deschide calea spre conexiuni mai autentice cu relațiile ce ne înconjoară.

Andreea Mihai: Atunci când le explic noțiunea de mindsight părinților cu care lucrez, le explic că este ca o super-putere, o lentilă prin care văd dincolo de comportament, de cuvintele copilului, văd ce simte el și ce a condus (ca întâmplări) la aceste simțiri. Mindsight conduce la dialog reflectiv cu copilul, adică vorbim despre gânduri, emoții și sentimente, contribuind atât la dezvoltarea înțelegerii de sine, cât și a abilităților interpersonale.

De ce este util pentru copii să-și dezvolte abilitățile de conștientizare de sine și să fie atenți la „spațiul interior“?

Simona Hațieganu: Orientarea atenției către „spațiul interior“ îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile socio-emoționale, să devină mai rezilienți și adaptabili. Pe termen lung, aceste abilități îi ajută să aibă parte de mai multă bunăstare emoțională în viața lor și de relații armonioase.

Loredana Ifrim: Autocunoașterea îi poate ajuta pe copii să-și înțeleagă propria lume interioară, să-și reducă din anxietate, să-și dezvolte empatia și să-și creeze strategii de adaptare mai sănătoase la situații stresante. Prin practica mindsight, ei pot avea acces la „spațiul lor interior“, învățând să-și observe gândurile și emoțiile și, în timp, prin co-reglare, copiii își pot cultiva auto-cunoașterea, creând astfel un spațiu sau o pauză, pentru a alege răspunsuri mai sănătoase pentru provocările emoționale pe care le trăiesc. Aceste abilități sunt esențiale pentru a dezvolta reziliența emoțională și pentru a avea relații interpersonale sănătoase.

Nora Neghină: Copiii sunt mai în contact cu sinele lor decât suntem noi, adulții, și – din acest punct de vedere – mai maleabili. Este mult mai ușor să-i ajutăm să-și crească această abilitate treptat, adăugând strategii adaptative pe etapele de vârstă aferente, decât – odată ajunși adulți – să-i dezvățăm să se debaraseze de ce nu le este util și să rescriem tiparele.

Andreea Mihai: Atunci când sunt conștient de sine, învăț cine sunt: ce-mi place (la început, prin referire la senzații plăcut-neplăcut și, ulterior, identificând și emoția aferentă), ce set de valori îmi definesc (traduse la început prin limite și „nu“) și încerc să văd cum e să trăiesc în acord cu ele. În „spațiul interior“ disting între plăcut și neplăcut în diverse situații, pot alege să ies din anumite contexte și să aleg în acord cu valorile mele. Aceștia sunt, am putea spune, pașii premergători pentru mindsight – ca să pot ajunge să văd prin lentila aceea, am nevoie să mă cunosc pe mine.

℗PUBLICITATE



Ce dificultăți poate întâmpina un copil care nu are abilitățile socio-emoționale dezvoltate?

Andreea Mihai: Un copil care nu are abilitățile socio-emoționale dezvoltate nu va ști cum să interpreteze semnele din mediul social, îi va fi greu să se oprească când ceilalți vor pune o limită, devenind agasant în relațiile sociale, sau va deveni un clovn, pentru a-și face prieteni și a impresiona. Pentru că nevoia de apartenență la grup va fi atât de mare, va înceta să mai fie atent la „spațiul său interior“ și va face aproape orice să fie plăcut, chiar dacă asta se poate traduce în comportamente nepotrivite.

Simona Hațieganu: Atunci când abilitățile socio-emoționale sunt insuficient dezvoltate, copiii suferă și au dificultăți pe mai multe planuri. Dificultățile pot lua forme diferite: incapacitatea de a iniția și dezvolta relații cu semenii, anxietate, dificultăți de autoreglare, incapacitatea de a-și recunoaște și înțelege emoțiile etc.

Loredana Ifrim: Toți copiii au dreptul la un mediu de dezvoltare, unde să primească co-reglare de la adultul care îi îngrijește, unde să li se permită să exploreze, în ritmul lor, propriul „spațiu interior“, un mediu unde există cel puțin un părinte suficient de bun în a-i oferi înțelegere și susținere emoțională. Dacă un copil crește într-un mediu lipsit de aceste condiții, el ar putea întâmpina numeroase dificultăți, cum ar fi incapacitatea de a-și gestiona trăirile, provocări în a-și crea relații stabile și de lungă durată sau se pot instala probleme mai serioase de sănătate mintală pe termen lung, cum ar fi depresia, anxietatea și altele. Este vital să ne asigurăm că oferim copiilor noștri un mediu în care regăsesc iubire, compasiune și susținere, pentru a-i ajuta să crească și să se dezvolte așa cum au nevoie.

Nora Neghină: Lipsa alfabetizării emoționale diminuează recunoașterea propriilor trăiri și gestionarea acestora, ducând la impulsivitate crescută sau copleșire (nu doar a copilului, ci și a părintelui). De asemenea, unui astfel de copil îi va fi mai greu să fie empatic cu ceilalți și va avea dificultăți în a lega prietenii sau în a se simți conectat cu cei din jurul său. De multe ori, copiii cărora nu le sunt cultivate abilitățile socio-emoționale au tendința de a nu privi situațiile din perspective multiple, văd lucrurile în alb și negru, ceea ce, în timp, le reduce succesul academic.

Cât de importante sunt poveștile de autocunoaștere pe care părinții și îngrijitorii le pot citi copiilor acasă și la grădiniță?

Loredana Ifrim: Citirea poveștilor – alături de îngrijitori, educatori sau învățători – constituie o oportunitate minunată de conectare și intimitate emoțională. Noi avem un astfel de moment în fiecare seară, la ora de culcare, împreună cu copiii noștri. Pe lângă cele pe care le regăsim în cărți, ce am observat în relația cu copiii mei este că sunt fascinați atunci când le povestesc despre propriile experiențe, cum am reușit să gestionez un moment dificil și care au fost soluțiile pe care le-am găsit, inclusiv atunci când am greșit și cum am reușit să repar. Prin povești, copiii pot învăța strategii de rezolvare a conflictelor, de gestionare a emoțiilor și de luare a deciziilor. Copiii pot descoperi că emoțiile sunt normale și că fiecare persoană are puterea de a le gestiona. Astfel spus, poveștile reprezintă un mijloc puternic prin care copiii încep să se cunoască pe ei înșiși și să se raporteze la lumea din jur.

Simona Hațieganu: Poveștile de autocunoaștere, fie că sunt povești scrise de autori sau povești pe care noi le inventăm pentru a le face mai accesibile anumite informații sau concepte, îi ajută pe copii să învețe diferite tehnici de auto-reglare emoțională, le cultivă empatia, le oferă validare, putând fi un punct de pornire a unor discuții despre diferite subiecte mai greu de abordat.

Nora Neghină: Cele mai importante! Dincolo de beneficiile în ceea ce-i privește pe copii, aș dori să punctez aici mai degrabă beneficiile acestor povești din perspectiva adulților: nu mai trebuie să facă efortul de a „inventa“ ei astfel de pilde sau strategii; au oportunitatea de a-și crește propriile abilități socio-emoționale odată cu ale copilului; dobândesc un limbaj comun cu copilul, ceea ce le va permite să înțeleagă mai bine mesajele care vin din partea lui și sunt o modalitate de a petrece timp împreună, nu doar plăcută, ci și educativă.

Andreea Mihai: Poveștile sunt un instrument minunat, care n-ar trebui să lipsească din casa niciunui părinte și a niciunei grădinițe. Este, însă, extrem de important să modelăm aceste comportamente: copilul învață, în principiu, prin model, el identificându-se cu mama, tata sau cu un alt îngrijitor de bază. Da, ne ajutăm de povești, dar să nu ne așteptăm să facă ele toată treaba.


Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%