fbpx
skip to Main Content
Panel Online: Inteligența Parentală

Panel online: Inteligența parentală

Pe 29 octombrie, a avut loc în București cel mai important eveniment de parenting organizat anul acesta în România: conferința intitulată „Cultivarea inteligenței parentale, prin curaj, compasiune și conectare“, susținută de Urania Cremene, Diana Stănculeanu (de la Salvați Copii România) și Gáspár György. I-am invitat pe cei trei vorbitori și pe moderatoarea evenimentului, Paula Herlo, să ne răspundă pe scurt la câteva întrebări esențiale pentru sănătatea psihologică și emoțională a familiilor.

Din cauza multor deplasări prin țară, Urania nu a putut să fie alături de noi, pentru a ne răspunde. Mai jos puteți găsi răspunsurile date de Diana, Paula și Gáspár.

Vă invităm și pe voi, cititorii Paginii de Psihologie, să ne trimiteți răspunsurile voastre la acele întrebări care v-au amintit de provocările întâlnite în viața personală.

Ce înseamnă pentru voi iubirea necondiționată în relația părinte-copil?

Diana Stănculeanu: Iubire necondiționată înseamnă ca eu, părintele, să fiu alături de copilul meu mai ales când ceea ce face sau spune mă dezamăgește, irită, înfurie, doare cel mai tare. Iubire necondiționată este atunci când stau și repar, deși îmi vine să plec.

Paula Herlo: Înseamnă acceptare și învățare. Să știu să-mi accept mie emoțiile, pentru ca mai apoi să le înțeleg pe cele ale copiilor mei.

Gáspár György: Deși în practica clinică am fost martorul multor manifestări de iubire necondiționată, care mai de care mai diferită de altele, cred că încă voi medita ceva ani la acest concept. Dar aș defini această categorie foarte specială de iubire, pe scurt, ca însemnând acceptarea și validarea tuturor emoțiilor, nevoilor și (poate) a gândurilor, atât ale copilului, cât și ale părintelui – iar aici mă refer la autoacceptare din partea părintelui.

Chiar avem nevoie de parenting? Sau este o născocire a societății, pentru a manipula părinții, ca indivizi?

Diana Stănculeanu: „Bătaia este ruptă din rai“, „Copilul trebuie pupat doar în somn“ și „Unde dă mama crește“ reprezintă un model de parenting. Un parenting străvechi, tradițional și la îndemână. Între timp, avem legi, Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și foarte multă știință bazată pe dovezi – adică contextul optim pentru a restructura parentingul și a-i pune în centru „copilul“.

Paula Herlo: Nu știu alții cum sunt, dar eu am nevoie de instrumente ca să înțeleg reacțiile și trăirile copiilor mei. Am învățat să traduc reacțiile lor (care la prima vedere par alint) în nevoi reale. De cele mai multe ori, au nevoie de atenție.

Gáspár György: Este ca și cum ne-ar întreba cineva dacă avem nevoie de autostrăzi. Sau de ce să folosim autostrăzi, dacă oricum avem drumurile rurale? Eu cred mult în evoluție și în revoluție, și, de asemenea, cred în oamenii pasionați care-și dedică viața cercetării relațiilor interpersonale. Acum, dacă știm că există autostrăzi, dar și drumuri rurale – și ambele ne pot ajuta să ajungem la destinație (inima și mintea copilului) – ghidați de propria înțelepciune, putem alege.

Voi știți infinit de multe lucruri despre stilurile parentale. Care dintre acestea este cel mai bun? Și de ce?

Diana Stănculeanu: Căldură și structură. Sunt atitudinile-cheie ale unui parenting sănătos, deoarece îi arată copilului că este iubit în fiecare moment (căldura) și protejat mai ales atunci când încă nu se poate proteja singur (structura).

Paula Herlo: Eu nu știu sau, mai bine zis, nu știam foarte multă teorie despre parenting, dar am aflat la conferință nenumărate informații, din care am învățat să fiu un părinte mai bun.

℗PUBLICITATE


Gáspár György: Voi rămâne la metafora cu autostrada – sau cu destinația. Eu cred că fiecare conducător auto, chiar dacă merge pe un drum modern sau pe unul tradițional, are libertatea de a-și dezvolta propriul stil. Unii preferă viteza, alții, precauția, în timp ce mulți refuză să conducă – prin urmare, eu cred în parentingul flexibil și personalizat.

Știm deja că unul dintre atelierele conferinței a fost despre inteligența emoțională. Ne puteți descrie un scurt exemplu personal în care v-ați folosit acest tip de inteligență?

Diana Stănculeanu: Mă străduiesc să-mi folosesc inteligența emoțională de fiecare dată când analizez în ce măsură atitudinea și comportamentul pe care le am într-o situație sau alta sunt despre mine sau despre celălalt. Uneori nu-mi iese .

Paula Herlo: Chiar înainte de conferință, citeam despre inteligența emoțională, pentru că lucram la un reportaj pentru emisiunea „România, te iubesc!” în care le spuneam părinților cât de important e să se așeze față în față cu copiii lor și să-și exprime emoțiile. Am descoperit și un joc, care mă ajuta pe mine și pe copiii mei să facem cunoștință cu emoțiile noastre ascunse.

Gáspár György: Da. De exemplu, acum – în timp ce răspundeam la aceste întrebări și veneau peste mine îndoielile („Oare, are sens ceea ce spui?“ sau „Tu chiar crezi că sunt corecte aceste răspunsuri?“). Automat, asta mi-a activat frica și neîncrederea. Cu ani în urmă, sigur aș fi cedat sub presiunea acestor gânduri. Însă acum, am reușit să-mi validez frica și neîncrederea (să le recunosc și să le etichetez) și să-mi spun că este firesc să apară atât îndoielile, cât și emoțiile. (Și apoi, cu cât ai mai multe perspective, cu atât apar mai multe întrebări.) Prezența lor nu înseamnă că trebuie să încetez a mai căuta soluții.

O altă temă discutată la evenimentul din 29 octombrie a fost sănătatea sexuală. La ce riscuri ne expunem copiii, dacă nu ne adunăm curajul și inteligența de-a le asigura o minimă educație sexuală?

Diana Stănculeanu: Plec de la premisa că educația sexuală are ca obiective reducerea riscurilor pentru sănătate, construirea stimei de sine și a confortului cu propriul corp, prevenirea abuzului sexual, promovarea respectului față de celălalt, stimularea competențelor asertive și decizionale. Scoatem educația sexuală din relația părinte-copil și toate cele menționate anterior vor fi tare greu de atins.

Paula Herlo: E, aici m-ați scos la tablă și era cât pe ce să fiu cu lecția neînvățată. Dar acum, după conferință, am înțeles și de ce e obligatoriu să le vorbim copiilor despre asta – pe limba lor și cu încredere în faptul că este spre bine lor și al generațiilor viitoare.

Gáspár György: Eu cred că iubirea înseamnă și cunoaștere, așa cum și cunoașterea ne poate duce spre iubire. Iar prețul cel mai mare pe care-l plătim pentru lipsa de educație este pseudo-iubirea, pseudo-cunoașterea și, în final, pseudo-existența. Sigur că este alegerea fiecărui adult ce face cu propria sexualitate, dar este responsabilitatea fiecărei familii să-l ajute pe adultul în devenire să-și descoperirea personalitatea. Iar sexualitatea este o latură – în unele cazuri mai importantă, în altele mai puțin importantă – a personalității umane.

De ce ați ales să faceți parte din acest proiect intitulat „Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare“?

Diana Stănculeanu: Pentru că doar cu aceste valori în minte și în suflet – curaj, compasiune și conectare – putem crește pentru a deveni părinții de care copiii noștri au nevoie.

Paula Herlo: Cred că orice eveniment care ne ajută pe noi, părinții, să fim mai buni e aproape obligatoriu de trecut în programul nostru. Am acceptat să fiu moderator și pentru că această conferință mi-a dat ocazia sa-i cunosc pe cei trei oameni minunați care mi-au făcut de multe ori viața mai ușoară, atunci când rolul de părinte mă depășea atât de tare, încât îmi venea să mă dau cu capul de pereți. De toți pereții.

Gáspár György: Pentru că noi toți suntem parte din #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia!

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută