Intersecționalitatea este un concept care analizează cum diverse aspecte ale identității umane, precum rasa, genul, clasa socială, orientarea sexuală, dizabilitatea și alte forme de identitate, se intersectează și influențează experiențele de discriminare, opresiune sau privilegiu ale unei persoane. Din păcate, în România vorbim mult prea puțin despre intersecționalitate și avem nevoie de mai multă conștientizare în această direcție. Partea bună este că, în această toamnă, s-a publicat studiul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) – Intersecționalitatea între concept și practică: cum este înțeles și implementat conceptul de intersecționalitate în rândul organizațiilor neguvernamentale românești, ca parte a programului În Stare de Bine, susținut de Kaufland.
Repondenții acestui panel sunt: Cristina Petrescu-Ghenea (psihoterapeută, coordonatoare de programe de formare la Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie – AMPP – și gazda podcastului Reconectat) ● Emanuela Ignățoiu-Sora, lector asociat la Universitatea din București, Facultatea de Științe Politice, unde predă un curs despre intersecționalitate și politici sociale europene) ● Gáspár György (psihoterapeut, președinte AMPP și co-fondator Pagina de Psihologie).
Ce este intersecționalitatea și de ce este important să avem o definiție a acestui concept, atunci când vine vorba despre lentila mentală prin care ne orientăm în lume?
Cristina Petrescu-Ghenea: Intersecționalitatea este un mod de a privi relațiile dintre oameni sau dintre oameni și instituții, ținând cont atât de toate identitățile unei persoane, cât și de felul în care acestea duc la prejudecățile, discriminarea și marginalizarea cu care persoana în cauză se confruntă. Este important să cunoaștem și să ținem cont de faptul că, deși umanitatea noastră comună presupune un număr mare de similarități între persoane, există și multe aspecte care ne fac să trăim experiențe de viață foarte diferite.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Emanuela Ignățoiu-Sora: Așa cum am arătat în raportul apărut de curând, intersecționalitatea se definește ca situația în care „diferitele identități personale, sociale și politice se întrepătrund, ducând astfel fie la o vulnerabilitate crescută, fie la privilegierea unei persoane“. E un concept teoretic, dar cu aplicabilitate în modul în care politicile publice și instituțiile interacționează cu noi, cetățenii, și ne înțeleg realitatea. Ca să dau un singur exemplu, când o mamă fără venituri, din mediul rural, victimă a violenței domestice, cere divorțul, oare polițistul și judecătorul cu care ea va interacționa pentru divorț, ba chiar și asistenții sociali din localitate, îi vor înțelege cu adevărat situația și nevoile pe care le are ea și copilul/copiii? Intersecționalitatea încearcă să ofere această lentilă de înțelegere a complexității în care se pot regăsi anumite victime, pentru a găsi cele mai bune remedii.
Gáspár György: Este un concept de care mintea umană are mare nevoie. În lipsa acestui concept, ratăm oportunitatea de a face din această lume un loc mai bun pentru toată lumea, nu doar pentru cei privilegiați. În esență, intersecționalitatea este o abordare care recunoaște că fiecare individ poate experimenta diferite forme de inegalitate simultan, iar pentru a înțelege pe deplin aceste experiențe, este necesară o analiză a tuturor factorilor de identitate care contribuie la poziționarea socială a unei persoane. Într-o descriere și mai succintă, presupune să facem invizibilul vizibil, pentru a acționa în mod conștient.
Când v-ați întâlnit pentru prima dată cu acest concept și ce v-a ajutat să-l înțelegeți cel mai bine?
Emanuela Ignățoiu-Sora: Eu m-am întâlnit cu acest concept prin studiile de doctorat de la European University Institute, ca modalitate de a înțelege și de a aplica și mai bine instrumentele de anti-discriminare. De altfel, se discută de mai multă vreme despre discriminare intersecțională și chiar și CEDO a menționat pentru prima dată conceptul în cauza Garib vs. Olanda, în care era vorba despre o doamnă fără prea multe venituri, căreia municipalitatea din Rotterdam nu-i mai permitea să-și închirieze o locuință într-un anumit cartier, deși locuia acolo de mai multă vreme. În speță, autoritățile olandeze au încercat să favorizeze rezidenții cu venituri mari, fără să țină cont de cei care locuiau deja de mai multă vreme în zonă, doar pentru că se confruntau cu probleme de sărăcie.
Gáspár György: Dacă-mi amintesc bine, am dat din întâmplare peste acest concept, ascultând TED-ul susținut de activista Kimberlé Crenshaw. Este vorba despre o înregistrare din 2016, la care m-am oprit pentru că mi s-a părut interesant modul de prezentare al femeii afro-americane. Spre deosebire de alți vorbitori TED, Kimberlé a interacționat din primele secunde cu sala și a stârnit valuri de emoții. Recunosc că am ascultat prelegerea ei de mai multe ori, pentru a mă asigura că am prins ideea. Atât de străin era acest concept de mintea mea.
Cristina Petrescu-Ghenea: Când am început podcastul Reconectat, unde analizăm relația pe care oamenii o au cu corpurile lor și cu ale celor din jur, vorbind cu invitatx, am descoperit că discriminarea și marginalizarea sunt cele mai frecvente probleme sistemice (deficiențe sau disfuncționalități care sunt adânc înrădăcinate în structura, procesele sau cultura unei organizații, instituții sau sisteme sociale) și mare parte din sistemele de opresiune – misoginia și sexismul, rasismul, transfobia etc. – pleacă de la trăsături ale corpului, ca mai apoi să revină tot la corpuri, pentru a le judeca, îngrădi și lipsi de libertate în diverse moduri. Ulterior, am descoperit că ceea ce observam noi fusese conceptualizat în urmă cu mai bine de trei decenii de către feminista afro-americană expertă în drept, Kimberlé Crenshaw.
Care este legătura dintre vulnerabilitate, empatie, privilegii și intersecționalitate?
Gáspár György: În viziunea mea, intersecționalitatea face lumină și ne ajută să deslușim ițele ascunse ale unui sistem relațional în care vulnerabilitatea, empatia și privilegiile merită regândite și poate și mai bine adaptate. Este nevoie să înțelegem cum se intersectează identitățile unei persoane, pentru a-i înțelege vulnerabilitățile sau privilegiile, pentru a ne exprima cât mai bine empatia. În mod clar, în lumea în care trăim, noi toți avem un grad de vulnerabilitate. Și cu toate acestea, există atât de multe diferențe și, pe alocuri, de insuficiențe, care solicită în mod clar mai multă empatie și bunăvoință.
℗PUBLICITATE
Cristina Petrescu-Ghenea: Legătura pe care o văd eu, și o idee la care mă gândesc de ceva timp, mai ales referitor la munca mea de psihoterapeută, este că putem avea cele mai bune intenții și putem da dovadă de cât se poate de multă empatie și compasiune, dar în absența conștientizării felului în care diverse sisteme de opresiune se intersectează pentru a privilegia pe unii și pentru a-i marginaliza pe alții, putem continua să facem foarte mult rău unor persoane deja vulnerabile. Empatia este minunată, dar – mai mult de atât – avem nevoie de educație despre intersecționalitate pentru a crea solidaritate.
Emanuela Ignățoiu-Sora: Intersecționalitatea e ca o lupă prin care putem vedea mai bine complexitatea situației fiecărei persoane, ajutându-ne astfel să-i înțelegem mai bine gradul de vulnerabilitate și cum putem sprijini ca societate.
La ce ne ajută intersecționalitatea aplicată, transpusă în practică?
Cristina Petrescu-Ghenea: Ca psihoterapeută, și nu numai, conceptul de intersecționalitate mă ajută să înțeleg că, de exemplu, toate clientele mele se confruntă cu misoginia și sexismul în societatea actuală și să fiu atentă când problemele cu care se prezintă în cabinet au legătură și cu asta. Mai mult de atât, intersecționalitatea mă ajută să înțeleg că o clientă, care este femeie trans, de etnie romă, lucrătoare sexuală și care trăiește în precaritate materială, se confruntă cu mult mai multe piedici și are mult mai puține șanse față de o clientă cisgender albă, care este directoare de bancă. Deși pe amândouă le afectează sexismul și misoginia, cea dintâi are semnificativ mai puține resurse la îndemână și mai mulți stresori rezultați din multiplele sisteme de opresiune la intersecția cărora se află. Fiind conștientă de asta, pot să-i ofer fiecăreia dintre ele sprijinul de care are nevoie, evidențiindu-i cum sistemele de opresiune contribuie în moduri diferite la dificultățile sale, fără a o manipula să creadă că de vină este doar modul distorsionat în care privește realitatea și că puterea de a-și schimba viața este doar la ea.
Emanuela Ignățoiu-Sora: Așa cum spuneam mai sus, politicile publice intersecționale vor ține cont de multitudinea de factori care influențează situația unei persoane, respectiv a unor categorii întregi de persoane. Dacă decidenții vor avea o înțelegere intersecțională, vor realiza că, dacă mulți dintre elevii din mediul rural se regăsesc printre tinerii NEETs (care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare), e și pentru că sunt nevoiți să facă naveta pentru a avea acces la școală, că nu sunt locuri de muncă pentru părinții lor în zonele în care locuiesc etc. O astfel de privire intersecțională oferă o înțelegere structurală asupra unei situații și va duce, sper eu, la măsuri structurale, care să remedieze cu adevărat problemele din societate.
Gáspár György: De exemplu, o persoană gay sau lesbiană poate experimenta provocări specifice legate de identitatea sa sexuală, provocări pe care persoanele heterosexuale nu le întâmpină. Sau un elev, care este cel mai scund dintre băieții din clasă, care provine dintr-o familie disfuncțională, care s-a născut cu un nivel ridicat de inhibiție comportamentală și care are o predispoziție biologică mai mare către anxietate, va necesita un tip de susținere diferit față de un coleg atletic, provenit dintr-o familie stabilă, fără antecedente semnificative în domeniul sănătății emoționale. În discuțiile despre sănătatea mintală și relațională – în cabinet, la cursuri sau conferințe și chiar în online – este esențial să includem povești despre inegalitate, discriminare, invizibilitate și violență, toate acestea afectând profund starea mintală a persoanelor marginalizate. Cu toate acestea, problema nu se află în identitățile noastre, ci în sistemele care creează și perpetuează discriminarea și opresiunea. Aceste structuri pot afecta profund sănătatea noastră mintală, iar responsabilitatea de a le influența pozitiv revine fiecăruia dintre noi.
Cum stă România când vine vorba despre practica intersecționalității?
Emanuela Ignățoiu-Sora: Intersecționalitatea este un concept destul de nou, din anii 1980, care e pus în practică fragmentar chiar și în Statele Unite, unde a fost lansat pentru prima dată. Ce mi se pare important e că se discută tot mai mult despre concept în România și că învățăm să-l folosim adaptat la nevoile din societatea noastră.
Cristina Petrescu-Ghenea: Aș zice că nu stă. În afară de câteva ONG-uri, precum E-Romnja, Centrul Filia, CRJ, Iele-Sânziene, Pe stop și Sexul vs. barza (sunt sigură că mai sunt și altele pe care nu mi le-am amintit sau despre care nu știu), nu multă lume are habar despre intersecționalitate. Sper însă ca, în anii următori, cât mai multe persoane să fie deschise să afle mai multe despre intersecționalitate și cum contribuie aceasta la viețile și relațiile noastre.
Gáspár György: Cei mai mulți dintre noi suntem străini până și de conceptul teoretic al intersecționalității, drept urmare, cu excepția unor ONG-uri, cred că avem nenumărate zone de creștere când vine vorba despre practică. Studiul lansat de FDSC cred că va rămâne în istorie și ar putea reprezenta un punct important de start spre evoluție.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
