Februarie este luna în care iubirea își face loc în inimile noastre mai intens decât oricând. Ne gândim la parteneri, familie, prieteni și chiar la noi înșine, căutând să exprimăm și să primim afecțiune. Dar ce înseamnă cu adevărat iubirea? Are ea limite? Este condiționată de timp, distanță sau circumstanțe? Acest panel online este o invitație la o reflecție profundă despre natura iubirii – despre cum o trăim, cum o cultivăm și cum putem învăța să o oferim, fără rețineri. Dincolo de convenții și așteptări, iubirea autentică este un act de curaj, de acceptare și de conexiune sinceră. În această lună dedicată iubirii, te provocăm să explorezi o perspectivă nouă, în care iubirea nu este doar un sentiment efemer, ci o forță care transcende limitele impuse de societate, frici sau experiențe trecute. Pentru că iubirea adevărată nu are granițe.
Repondentele acestui panel online sunt: Zeineb Dakhel (psihiatră, psihoterapeută de familie) ● Loredana Ifrim (specializată în consiliere parentală și în terapia imago) ● Nadia Cupșa (psihologă, psihoterapeută și terapeut imago) ● Diana Lupu (psihologă, psihoterapeută de familie și terapeut avansat imago) ● Cristina Petresu-Ghenea (psihiatră, psihoterapeută de familie și gazda podcastului Reconectat).
Ce este iubirea și de ce contează?
Cristina Petrescu-Ghenea: Cred că, în zilele noastre, iubirea este un act radical, care presupune nu doar sentimente și trăiri intense, așa cum era portretizată ea odinioară în literatură și în restul artei, ci și conectare, respect și atenție conștientă la nevoile și dorințele specifice ale persoanelor către care ne îndreptăm iubirea.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Diana Lupu: Ca terapeut imago, m-a ajutat să înțeleg faptul că iubirea nu este doar un sentiment, ci și felul în care avem grijă de dinamica și spațiul relațional. Acel angajament și efort pe care-l depunem în relații. Cred că iubirea este un proces complex și dinamic, care ne oferă oportunitatea de a ne vindeca, de a crește și de a ne conecta cu ceilalți la un nivel profund.
Zeineb Dakhel: O s-o citez pe bell hooks, care spune că iubirea adevărată îmbină mai multe ingrediente: grijă, afecțiune, recunoaștere, respect, angajament și încredere, sinceritate și comunicare deschisă. O altă idee cu care rezonez, preluată de la Erich Fromm, este cea de iubire văzută mai degrabă ca acțiune, decizie, responsabilitate, decât ca sentiment. Mi se pare o perspectivă sănătoasă și normalizatoare, care ne poate ajuta să rămânem în relații, când dăm de greu, și să muncim pentru ele.
Loredana Ifrim: Studiile arată că iubirea este emoția noastră supremă. Este efemeră, dar, mai ales, regenerabilă. Iubirea este conexiunea dintre cel puțin două sisteme nervoase care se întâlnesc prin rezonanță, se privesc, sunt și se simt cu toată ființa lor în siguranță. Iubirea nu este o comoară pe care o deținem singuri, ci un dar care înflorește și se înmulțește în conexiunile noastre cu ceilalți. Iubirea este, poate, cea mai importantă experiență la nivelul senzațiilor, în corpul nostru, pentru a prospera și pentru a beneficia de o viață trăită în și cu vitalitate, și se simte unic la fiecare dintre noi. Indiferent dacă este vorba de iubirea romantică, iubirea familială, iubirea prietenilor dragi sau chiar de iubirea de sine, aceste legături sunt vitale, pentru a trăi o viață împlinită și satisfăcătoare, este baza pe care ne construim viețile și este în inima experienței umane.
Nadia Cupșa: Iubirea este cea mai înălțătoare trăire umană, care dă un sens mai profund vieții, prin conexiunile pe care le creează și care ne ajută să privim dincolo de propria persoană. Este o eternă invitație la viață, la dezvoltare personală și, îndrăznesc să spun, este chiar esența acesteia.
Se vorbește mult despre iubirea în cuplu. Ce facem în luna iubirii cu persoanele care nu sunt într-un cuplu?
Diana Lupu: Cred că este important să ne amintim că dragostea nu se limitează doar la relațiile romantice și că există o complexitate a acestora. Putem sărbători dragostea pentru familie, prieteni și pentru noi înșine. Luna iubirii poate fi un moment bun pentru a ne îndrepta energia spre aceste relații, arătându-le celor dragi cât de mult îi apreciem.
Cristina Petrescu-Ghenea: Încurajez pe toată lumea să sărbătorească iubirea de toate felurile în toate relațiile: poate vrei să te scoți pe tine însăți (însuți) în oraș sau poate, în luna februarie, îți scoți grupul de prietene la o cină sau poate nici nu trebuie să fie luna februarie ca să inițiați o ieșire sau o adunare festivă, în care să vă reconectați. Să nu uităm că sărbătorile, în general, pot fi momente dureroase, mai ales pentru cei singuri, și să nu uităm să ne îndreptăm atenția în mod conștient către aceștia, cu atât mai mult în astfel de momente.
Nadia Cupșa: Adevărul este că e imposibil să ne limităm iubirea doar la jumătatea cuplului nostru, sunt atâtea forme ale iubirii! Luna iubirii nu este doar despre iubirea în cuplu, este despre acele conexiuni semnificative care pot fi cu anumiți prieteni, ori cu membri ai familiei și, de ce nu?!, poate să fie despre iubirea de sine, mai ales pentru aceia sau acelea care au învățat să-i pună mereu pe ceilalți pe primul loc.
Zeineb Dakhel: Cred că descentralizarea relației de cuplu este ceva despre care e nevoie să vorbim mai mult în acest sens. Iubirea romantică este plasată ierarhic deasupra celorlalte tipuri de iubire, ceea ce poate pune multă presiune pe persoanele care nu au sau nu vor o relație de cuplu. Asta nu înseamnă să renunțăm la a fi în cupluri, ci doar să nu le mai plasăm mereu în centrul universului relațional. A ne îngriji de restul relațiilor – de familie, de colegialitate, de prietenie, de suroritate –, a începe să le vedem ca fiind la fel de valide și de importante cred că e parte din răspuns.
Loredana Ifrim: În luna iubirii, suflet drag, te invit să îmbrățișezi ideea că iubirea nu este limitată la o relație romantică, ci ea pulsează energie în fiecare relație importantă a vieții tale. Fie că descoperi bucuria „iubirii de sine“, prețuirea momentelor cu familia ta biologică, cu prietenii sau chiar cu colegii, fiecare formă de iubire merită să fie celebrată. Așa că răsfață-te, onorează-te pe tine și pe cei dragi printr-o băutură caldă împărtășită, printr-un mesaj plin de iubire sau, pur și simplu, prin recunoașterea prezenței lor în viața ta. Iubirea este vibrația ce pulsează între și printre oameni, ea înflorește în nenumărate forme și este în mâinile noastre să o sărbătorim în toată splendoarea ei.
Știința punctează importanța relațiilor în viața unui om. Se limitează acestea la relațiile de cuplu sau se referă la un sistem relațional mai amplu?
Zeineb Dakhel: Relațiile de cuplu nu pot fi singurele relații pe care să ne bazăm pentru a ne îndeplini nevoile. Așa cum psihoterapeuta Esther Perel spune în multe dintre conferințele și cărțile ei, relația de cuplu modernă plasează responsabilitatea îndeplinirii tuturor nevoilor pe un singur individ și pe cea a creșterii copiilor pe doi indivizi. Aceasta poate fi tare copleșitoare și nerealistă, reprezentând, în același timp, o mare sursă de presiune pentru o relație. „E nevoie de un sat ca să…“, nu de o singură persoană. Avem nevoie de comunități în jurul nostru. Lipsa unui sistem relațional amplu poate facilita dezvoltarea unor relații codependente sau abuzive.
Nadia Cupșa: Știința arată că relațiile noastre sociale și, mai ales, acele relații importante pentru noi, fie ele de cuplu, prietenie, familie, comunitate, și calitatea acestora au un impact direct asupra bunăstării vieții noastre. Creierul nostru este singurul organ care are nevoie de relații pentru a se putea regenera. Neuroștiința arată că interacțiunile sociale stimulează neuroplasticitatea creierului.
℗PUBLICITATE
Cristina Petrescu-Ghenea: În niciun caz! Ba chiar numeroși specialiști din domeniul științelor sociale au arătat, în ultimii ani, cum viziunea modernă și individualistă asupra relațiilor, în care relația romantică se află în vârful ierarhiei și este singura prioritizată, ne vulnerabilizează, prin izolare, în cadrul cuplului și al familiei nucleare. Astfel, este important să nu uităm că toate relațiile noastre sunt importante și să încercăm să nu le prioritizăm doar pe cele romantice.
Diana Lupu: Relaționarea este în natura noastră, avem nevoie de relații pentru a supraviețui. Iar asta presupune o paletă mai largă a relațiilor, nu doar cea de cuplu. Chiar dacă cea din urmă are un impact semnificativ supra vindecării și a creșterii noastre, și relația cu propria persoană, cele de prietenie, cu familia sau cu un animal de companie sunt dinamici care ne întregesc experiența vieții.
Loredana Ifrim: Noi, oamenii, suntem ființe relaționale, nu existăm în izolare, ci suntem „relații“. Fie că îmbrățișăm iubirea romantică, sau ne bucurăm de suportul prietenilor dragi, menținem și aprofundam legăturile cu familia biologică, sau colaborăm cu colegii, fiecare dintre aceste conexiuni contribuie la calitatea și bunăstarea vieții noastre. Așadar, inimile noastre nu sunt deschise doar pentru relațiile de cuplu, ci și pentru întregul sistem complex și frumos de legături umane căruia îi aparținem.
Ce ne arată știința despre iubirea de sine?
Nadia Cupșa: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți“, un faimos citat din Biblie, rezumă această idee centrală. Iubirea de sine este măsura iubirii pe care suntem capabili să o oferim și în relațiile noastre cu ceilalți.
Cristina Petrescu-Ghenea: Știința ne arată că persoanele care au un grad crescut de compasiune de sine au mai multe comportamente pozitive în relațiile lor romantice și, de asemenea, compasiunea de sine se pare că ar fi un predictor mai bun decât stima de sine sau chiar stilul de atașament pentru relațiile sănătoase.
Loredana Ifrim: La fel ca toți ceilalți oameni, meriți propria iubire! Un studiu din 2009 realizat de Kristin Neff demonstrează că iubirea de sine, bazată pe autocompasiune, îmbunătățește sănătatea emoțională. Reducând depresia, anxietatea și stresul, ea crește sentimentul de bunăstare, atât pe plan personal, cât și relațional. Iubirea de sine nu înseamnă autosuficiență, ci îmbrățișarea cu bunătate a ființei noastre, cu bune și rele. Tot studiile arată că iubirea auto-direcționată și plină de compasiune de sine poate fi mai benefică decât o stimă de sine crescută, des promovată. La nivel relațional, iubirea de sine ne amplifică capacitatea de a dărui și celorlalți iubire.
Diana Lupu: Știința ne arată că iubirea de sine este esențială pentru o bunăstare mintală și emoțională optimă. Persoanele cu o stimă de sine sănătoasă sunt mai rezistente la stres, au o perspectivă mai pozitivă asupra vieții și sunt mai capabile să facă față provocărilor. Iubirea de sine ne permite să ne acceptăm umanitatea și să ne prețuim valoarea. Atunci când ne iubim pe noi înșine, suntem mai predispuși să ne îngrijim de sănătatea noastră fizică și emoțională și să luăm decizii înțelepte pentru noi.
Zeineb Dakhel: Kristin Neff, profesor universitar în psihologie, care a studiat și a scris despre autocompasiune, vorbește în cărțile ei despre multiplele efecte benefice pe care le are practicarea iubirii de sine. Autocompasiunea ne ajută să dezvoltăm reziliență emoțională, e corelată cu riscuri mai reduse de depresie și anxietate, contribuie la o mai bună inteligență emoțională și la perspective mai nuanțate, atunci când ne confruntăm cu probleme. Se pare că autocompasiunea ar ajuta inclusiv cu ameliorarea simptomelor de PTSD (tulburarea de stres posttraumatic).
Ce carte ne recomandați despre valoarea și rolul iubirii?
Loredana Ifrim: Recomand două cărți extrem de valoroase, pe care eu le-am descoperit, pentru a înțelege valoarea și rolul iubirii: Acceptă iubirea, scrisă de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, părinții terapiei imago, o carte revelatoare despre cum să primim și să oferim iubirea, împreună cu Iubirea 2.0, scrisă de către Barbara L. Fredrickson, un adevărat ghid minte-corp, pentru a înțelege profunzimea și frumusețea iubirii.
Zeineb Dakhel: Fiind luna iubirii, voi merge pe varianta romantică. În urmă cu câțiva ani, o prietenă mi-a dăruit una dintre cărțile poetei Rupi Kaur, care scrie despre iubire, traumă și vindecare, suroritate. După câțiva ani, am primit o altă carte a ei, de la o altă prietenă. Au rămas cu mine aceste versuri: On days I could not move it was women who came to water my feet until I was strong enough to stand. It was women who nourished me back to life („În zilele în care nu mă puteam mișca, femeile au fost cele care au venit să-mi ude picioarele, până când am fost suficient de puternică să mă ridic. Femeile au fost cele care m-au hrănit și m-au adus înapoi la viață“). M-au mișcat profund aceste versuri și atunci, într-o vreme în care simțeam rușine dacă nu eram într-o relație de cuplu, dar și acum, când îmi servesc drept mantră în încercarea de a hrăni cu la fel de multă iubire toate relațiile mele semnificative, nu doar una singură.
Cristina Petrescu-Ghenea: Vreau să recomand două cărți ale autoarei bell hooks. Prima este Totul despre iubire, un volum de-a dreptul revoluționar despre iubire, dincolo de forma sa romantică, iar a doua este Dorința de schimbare, care vorbește dintr-o perspectivă plină de compasiune despre bărbați, masculinitate, vulnerabilitate și iubire. Pentru mine sunt două cărți esențiale.
Nadia Cupșa: Curajul de a fi vulnerabil, de Brené Brown, cercetătoare în domeniul vulnerabilității și nu numai. Ideea principală a cărții este vulnerabilitatea, ca fiind cea mai mare dovadă de curaj, și acceptarea imperfecțiunilor. Asumându-ne riscuri emoționale, avem posibilitatea de a co-crea relații mai autentice și mai profunde.
Diana Lupu: Sunt două cărți care-mi vin în minte legate de acest subiect: Acceptă iubirea, de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, și Psihologia iertării, de dr. Harriet Lerner.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
