Vacanța de vară este în toi, pentru unii au început și concediile, iar noi vă provocăm în această vară să vă împrieteniți cu una dintre cele mai valoroase practici pentru omul modern: starea de mindfulness (sau prezența conștientă). În acest sens, am invitat mai mulți specialiști în domeniu din țara noastră la o discuție, în cadrul celui mai recent panel online marca Pagina de Psihologie. De asemenea, dacă încă nu știți ce să citiți în această vară sau dacă intenționați să profitați de zilele de vacanță pentru a îmbina utilul cu plăcutul, vă recomandăm cea mai nouă carte a colegului nostru Gáspár György – Mindfulness Urban: Exerciții de curaj, compasiune și conectare.
Repondenții acestui panel sunt:
• Hedi Hoka – doctor în psihologie și profesor de mindfulness; a studiat mindfulness în cadrul University of Massachusetts Medical School, Center for Mindfulness in Medicine, Health Care and Society, SUA, și în cadrul Mindful International Academy; e fondatoare a școlii European Academy of Mindfulness.
• Valérie Cioloș-Villemin este trainer autorizat al programului de Reducere Stresului prin Mindfulness (MBSR®), fiind certificată de către Center for Mindfulness din cadrul University of Massachusetts Medical School, instituția unde a fost elaborată această metodă recunoscută în toată lumea şi folosită cu succes în medicină, educație sau în mediul de business.
• Nora Neghină – președinte Asociația Mindsight România, psiholog, psihoterapeut în formare, coordonator al programului educațional „Inteligența Relațională“.
• Mihaela Blaga – psiholog, psihoterapeut relațional și expert în sănătatea emoțională a familiei.
• Oana Calnegru – psiholog, psihoterapeut relațional, coordonator al programului educațional „Parenting Masterclass“.
Ce e starea de mindfulness și cum o putem explica pe înțelesul tuturor?
Hedi Hoka: Conștientizarea deplină a stării tale prezente se numește mindfulness. Mindfulness („atenția conștientă“) este un concept psihologic, o stare conștientă în care înveți cum să fii prezent.
Valérie Cioloş-Villemin: Mindfulness este aptitudinea de a fi prezenți acolo unde suntem și în ceea ce facem. Dacă mergem în vacanţă, mindfulness ar fi să ne bucurăm de ea, fără a ne gândi într-un mod compulsiv la probleme de la serviciu, de exemplu. Dacă suntem cu cineva drag, mindfulness ar fi să fim cu această persoană în totalitate, nu cu mintea în altă parte sau în multe alte diferite locuri.
Oana Calnegru: Mindfulness face referire la o capacitate pe care o avem cu toţii, aceea de a ne observa universul interior, de a fi conştienţi de starea noastră din momentul prezent, explorându-ne cu curiozitate, dar mai ales cu multă blândeţe, gândurile şi emoţiile.
Nora Neghină: Pentru mine, este acea stare în care nu las „marile așteptări“ construite de mintea mea să îmi strice experiența, procesul, ci încerc să mă deschid față de ceea ce se întâmplă moment de moment, cu bune și mai puțin bune. Pe scurt, aș zice că este viața așa cum se desfășoară ea minut de minut, în „acum“ și „aici“.
Mihaela Blaga: Acea stare simplă de „oprire“ și de „observare“. O stare în care – contrar obișnuințelor – nu avem nimic special de făcut. E ca și cum timpul s-ar opri în loc pentru câteva minute și tu „te privești“ cu multă curiozitate și acceptare.
Care sunt beneficiile stării de prezență conștientă?
Valérie Cioloş-Villemin: O capacitate mai bună de a ne bucura de ce avem, de ceea ce suntem, de ce ni se întâmplă, de oamenii din jurul nostru… în rezumat, o capacitate mai bună de a ne bucura de viaţă, cum și unde se desfășoară ea. Mindfulness ne poate aduce și o anumită formă de echilibru, o mai bună capacitate de relaționare cu cei din jur şi o mai bună concentrare faţă de ceea ce facem.
Oana Calnegru: Atunci când învăţăm să ne potolim tăvălugul gândurilor negative şi al emoţiilor copleşitoare, învăţăm să ne eliberăm de stres, să fim mai rezilienţi, să ne concentrăm și să fim mai eficienți, să ne stăpânim mai bine obiceiurile negative, să dezvoltăm o relaţie mai bună cu sine, dar şi cu ceilalţi – într-un cuvânt, să trăim o viaţă mai bună.
Mihaela Blaga: O, beneficiile sunt multiple, iar tehnica a evoluat mult ca aplicabilitate – atât preventiv, cât și curativ. Am să menționez însă un top 3 al beneficiilor personale:
1. mă ajută să-mi gestionez temerile și regretele;
2. e plasa mea de siguranță, de care mă agăț când vine vorba de vulnerabilitățile mele, ca să pot opri „căderea“ în tiparele automate atât de ușor de activat;
3. mă învață să fiu blândă cu mine și cu ceilalți.
Nora Neghină: Câteodată, am surpriza ca – trăind deplin experiența respectivă – rezultatul să depășească așteptările; alteori, nu reușesc să mă „scot“ de pe pilot automat și o dau în bară, mă înverșunez, mă enervez, „supracompensez“. Însă chiar și atunci, după fiecare astfel de episod, învăț ceva din experiența ratată și, paradoxal, asta mă duce mai aproape de starea de mindfulness.
Hedi Hoka: Foarte multe beneficii. Prezența conștientă reduce stresul. Se secretă niște inhibitori care imită efectele benzodiazepinelor și, prin urmare, devii mai calm. Îmbunătățește starea de sănătate. Normalizează tensiunea arterială. Întărește sistemul imunitar. Reduce durerea cronică. Crește vitalitatea organismului și pofta de viață. Reduce stările depresive. Scade anxietatea și, astfel, înveți să trăiești în prezent. E un tratament adjuvant în terapia adicțiilor. Și ameliorează stările obsesiv-compulsive.
Cât de potrivită este practica mindfulness pentru noi, românii?
Nora Neghină: Eu nu prea mă pot considera o româncă tipică – bunicii mei au fost… unul ungur, unul macedonean, unul neamț și unul bulgar. Deci, chiar dacă m-am născut în România, nu am făcut altceva decât să continui munca generațiilor anterioare de adaptare la mediu. Iar mindfulness a venit ca parte din „trusa de instrumente personale de autoreglare“. Din perspectiva istorică a poporului român, aș zice că suntem o națiune cu reziliență crescută, ce a făcut față evenimentelor inclusiv datorită unor practici care se înrudesc cu mindfulness.
Hedi Hoka: Pentru orice ființă umană este potrivită această practică. Mindfulness reprezintă o pauză excelentă pentru creier! Vei învăța să interpui o pauză între miile de gânduri care îți vin în minte zilnic. Vei învăța să nu judeci gândurile, adică să nu le mai treci prin filtrul rațional.
Mihaela Blaga: Eu o văd necesară înainte de toate. Cultura noastră este una greoaie, încărcată. Modul de „supraviețuire“ la noi pare să fie mereu activat. „Moștenirea“ de critică și pedeapsă face ca, de primă intenție, să se activeze acest tip de răspunsuri. Perfecționismul și eficiența ne determină să fim „grăbiți“ în tot ce facem, inclusiv în relații (cu ceilalți și cu noi înșine). Practica prezenței conștiente ne poate deveni aliat în a lua lucrurile mai ușor, mai cu bucurie și recunoștință pentru ceea ce există.
Oana Calnegru: Cred că este o practică pe care abia de câţiva ani am descoperit-o, ca naţiune, şi încă ne familiarizăm cu ea. Atâta vreme cât unii dintre noi vor resimţi beneficiile practicării mindfulness-ului, ei o vor considera potrivită. Pentru ceilalţi, va rămâne o practică de „import“, cu care nu se vor identifica şi pe care o vor respinge, asemenea sărbătorilor de peste ocean, precum Sf. Valentin sau Halloween.
Valérie Cioloş-Villemin: Această practică este potrivită pentru toată lumea. Pe noi, românii, mindfulness ne-ar putea ajuta să ne depășim sentimentul de neputință, să nu dăm vina atât de mult pe alții, să ne mobilizăm ca să facem ce putem la nivelul nostru. Ne-ar ajuta și să luăm niște decizii echilibrate într-o lume plină de atâtea tentații. Ne-ar putea ajuta să câștigăm respect faţă de noi înșine, dar și ca națiune.
℗PUBLICITATE
Cât timp v-a luat să integrați practica mindfulness în viața voastră de zi cu zi?
Mihaela Blaga: Cu sinceritate și acceptare de sine, am să vă spun că nici acum nu o consider 100% integrată. Am avut (și am) perioade… și perioade. Uneori, o practic zilnic, alteori, ca în cazul oricărui obicei sănătos, uit de el. Însă știu ce am de făcut; acum știu cât e de simplu și la îndemână – și, mai ales, am simțit în repetate rânduri că, atunci când reiau practica, nu mă mai întorc la punctul zero.
Nora Neghină: Am citit câteva cărți pe marginea subiectului și practicam de ceva vreme (circa 20-25 de minute de meditație zilnic), însă integrarea efectivă a venit pe neașteptate, în timpul unei plimbări cu bicicleta. Trebuia să merg, singură, de acasă până în Herăstrău și înapoi; erau câteva porțiuni de drum cu diverse dificultăți (trafic, urcare în pantă etc.) ce mă cam speriau, dar în loc să mă gândesc la ceea ce îmi cauza îngrijorare sau la punctul final al destinației, am ales să înaintez metru cu metru și să pedalez metru cu metru. Din acel moment, „metru cu metru“ a devenit metafora mea pentru tot ceea ce intră sub umbrela mindfulness. Și chiar dacă am o viziune globală a unui proiect sau a unui punct în care îmi doresc să ajung (pe plan profesional sau personal), mă concentrez pe fiecare pas în parte, așa cum vine el, fără să încerc să „forțez“ sau să „accelerez“ în mod artificial.
Valérie Cioloş-Villemin: E greu de spus, căci mindfulness nu este „da“ sau „ba“. Este o stare care se aprofundează cu fiecare zi care trece și poate să pară mai anemică atunci când apar mari dificultăți. Mi-a fost greu să pornesc, dar acum nu îmi pot imagina viaţa fără mindfulness!
Oana Calnegru: A durat până când am reuşit să-i ofer o disciplină minţii mele, de a o aduce încetişor şi blând spre momentul prezent.
Hedi Hoka: 3 ani.
Care este cel mai mare beneficiu al practicii mindfulness în viața voastră?
Oana Calnegru: Am învăţat să accept mai uşor experienţele prin care trec, bune şi mai puţin bune; să mă păstrez deschisă şi curioasă faţă de ceea ce viaţa îmi poate oferi; să apreciez şi să mă bucur mai mult de ceea ce contează cu adevărat.
Hedi Hoka: Am devenit foarte tare la stres.
Nora Neghină: Cred că cel mai mare beneficiu îl voi resimți spre finalul vieții, când îmi voi aminti de fiecare dintre momentele în care am reușit să fiu prezentă pe deplin și care până acum s-au consolidat în cele mai puternice amintiri. Și sper să continui să acumulez astfel de experiențe.
Valérie Cioloş-Villemin: Mindfulness mi-a adus și îmi aduce în continuare o mai mare împăcare şi acceptare de sine. Un mai ridicat nivel general de energie. Şi ceva fantastic: libertatea și îndrăzneala de a face ceea ce îmi place.
Mihaela Blaga: Am amintit deja 3 dintre ele, însă mai e unul – cel mai drag mie și cel mai personal: m-a ajutat să-mi aprofundez starea de rugăciune. Chiar dacă știm că, în mod explicit, s-a dorit detașarea acestei tehnici de orice credință religioasă (tocmai pentru a le deveni accesibilă tuturor), noi toți avem libertatea de a alege în ce scopuri o folosim.
Suntem în pregătiri pentru vacanța de vară… De ce-ar fi indicat să citim în această vară despre mindfulness?
Nora Neghină: Mai mult decât să citim despre mindfulness, cred că – pentru a fi „stăpânii deplini“ ai vacanței de vară – ar fi de preferat să practicăm și una dintre practicile care m-au inspirat și cu care intenționez să mă împrietenesc în această vară: este preluată de la Gáspár György, din cea mai recentă carte a sa, #MindfulnessUrban, și se numește Practica mindfulness pentru a crește rezistența la stres. Da, știu, stresul este ultimul lucru la care cineva s-ar gândi în vacanța de vară, însă cred că nu scăpăm de el doar pentru că refuzăm să ne gândim la el. Prin urmare, e cazul să ne împrietenim cu stresul și să învățăm să îl integrăm, iar vara mi se pare momentul ideal pentru a pune bazele sănătoase ale acestei „relații“.
Valérie Cioloş-Villemin: Exista o tonă de cărţi despre mindfulness, unele mai ştiinţifice, altele mai filozofice, altele practice, iar altele mai poetice. În limba română sau în engleză, în franceză…. Aşa că fiecare îşi poate alege ce vrea, cum vrea. Acum, plec în vacanţă cu cartea lui Eckhart Tolle, Puterea Prezentului, pe care am citit-o de mult, dar în care doresc să mă mai scufund. Am plecat şi cu câteva cărţi de Christophe André, și anume: Seninătatea. 25 de povestiri despre echilibrul interiorși încă una despre mindfulness în business.
Mihaela Blaga: Să citim și să practicăm chiar,fiindcă orice abilitate se formează mai repede în starea de relaxare, pentru ca mai apoi să o activăm și să o folosim în situații
„de criză“. Asta, deoarece vacanțele oferă contexte de liniște, în care ne putem
„juca“ cu multe variante de „observare“ a noastră sau a ceea ce există în jur.
Hedi Hoka: Tehnica mindfulness este simplă și accesibilă. Dacă citești despre mindfulness, lectura te va ajuta să te familiarizezi cu acest concept.
Oana Calnegru: O carte foarte faină este Mindfulness urban, scrisă de Gáspár György. E o lectură ce ne poate „împrieteni“ cu conceptul de mindfulness şi ne poate ghida spre cum să ne exersăm abilitatea de a fi atenţi la momentul prezent.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
