Skip to content

Richard C. Schwartz este unul dintre cei mai vizibili psihoterapeuți ai zilelor noastre, dezvoltând și construind o metodă de intervenție numită Terapia Sistemelor Familiale Interne (SFI). Metoda se bucură atât de o bază științifică, cât și de multă popularitate la nivel internațional. Unul dintre principiile de bază ale teoriei este și acela potrivit căruia în interiorul nostru nu există părți rele. La ce se referă acest principiu și despre cum funcționează metoda lui dr. Schwartz în practică este subiectul panelului online din luna mai.

Repondentele acestui panel sunt: Oana Calnegru (psihoterapeută de familie, supervizoare și formatoare a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie) ● Mona Ciurezu (psihoterapeută de familie și terapeută certificată internațional în SFI) ● Oana Mărcuș (psihoterapeută și doctor în psihologie, gazda rubricii lunare #ȘtiințaRelațiilor). 

Ce se întâmplă în psihicul uman atunci când respingem anumite părți din noi?

Mona Ciurezu: Atunci când respingem anumite părți din noi, conform teoriei Sistemelor Familiale Interne (SFI), aceste părți devin mai accentuate și mai dificil de gestionat în psihicul nostru. Acest proces poate duce la conflicte interne intense și la perturbarea echilibrului emoțional. SFI ne învață că fiecare parte a noastră are o intenție pozitivă și, uneori, poartă aceste poveri, fiecare parte fiind diferită de greutatea pe care o cară și de rolul asumat în sistem. Odată ce despovărăm o parte de ceea ce poartă, ea își poate alege alt rol și se va integra mai armonios în sistem.

Oana Calnegru: Când ajungem să ignorăm sau să respingem părți din ființa noastră, ca urmare a unor experiențe traumatice, aceste părți nu dispar, ci doar se transformă în umbra ființei noastre. Aceste părți se încarcă cu poveri – emoții sau credințe, precum neputința, lipsa de valoare, starea de inadecvare, sentimentul de inutilitate, suferința sau teroarea. Reprimăm puternic, în adâncul ființei noastre, aceste părți inconfortabile și compensăm prin a dezvolta alte părți cu rol protector, care să țină sub control aceste părți exilate. Însă părțile noastre rănite și reprimate își manifestă energia, adesea tulburătoare, cerându-și drepturile de a fi recunoscute, văzute, cu scopul de a fi vindecate și reintegrate în sistemul psihicului nostru.

Oana Mărcuș: Atunci când noi respingem anumite părți ale personalității noastre, acestea vor fi în continuare în noi și ne vor influența viața – doar că nu vom fi conștienți de asta. Acele părți pe care noi le respingem la noi le vom respinge și la oamenii cu care interacționăm. Lumea noastră interioară va fi reflectată în lumea noastră exterioară.  

Ce presupune să acceptăm faptul că fiecare om are „personalități multiple“? 

Oana Calnegru: Teoria Sistemelor Familiale Interne postulează că personalitatea umană este pluralistă. Încă de la debutul vieții noastre, suntem alcătuiți din mai multe părți, numite și „subpersonalități“, ele toate reprezentând resurse valoroase care ne ajută pe tot parcursul vieții, având roluri esențiale pentru supraviețuirea noastră. Când una sau mai multe dintre aceste părți preiau controlul și ajung să ne domine existența, modul de funcționare a ființei umane poate deveni problematic. Prin abordarea terapeutică a Sistemelor Familiale Interne, reușim să identificăm aceste părți și să creăm un spațiu interior, în care să existe relații mai armonioase între toate părțile noastre.

Oana Mărcuș: A accepta faptul că fiecare om are „personalități multiple“ presupune a schimba paradigma sau lentilele prin care ne uităm la propria persoană și la ceilalți. În paradigma SFI, acceptăm că noi, oamenii, suntem formați din părți care au un rol în viața noastră de care adesea nu suntem conștienți. În momentele în care aceste părți ale noastre „preiau controlul“, noi nu ne dăm seama și ne contopim cu ele. E important să manifestăm curiozitate față de aceste părți ale noastre, să le cunoaștem, aflându-le povestea și rolul jucat în viața noastră până în prezent. Apoi, le putem elibera de acest rol și le putem transforma într-o resursă în momentul prezent.

Mona Ciurezu: În cadrul modelului SFI, acceptarea faptului că fiecare om are „personalități multiple“ înseamnă recunoașterea Sinele-ului nostru, care nu poate fi distrus sau alterat, împreună cu diferite părți interioare sau „subpersonalități“. Fiecare parte are anumite daruri și calități care contribuie la formarea personalității noastre și care, la un moment dat, pot juca roluri importante pentru a proteja sistemul intern, cum ar fi rolul de exilat, manager sau pompier.

Dacă ființa umană are o bunătate înnăscută, de ce ne implicăm în comportamente distructive?

Oana Mărcuș: Unele părți se pot angaja în comportamente distructive, care vizează propria persoană (autovătămare, tentative suicidare, consum de alcool sau droguri) sau alte persoane (diferite forme de abuz, violență și agresivitate), fiind menite în esență să ne protejeze – să ne apere de durere și suferință sau să ne ajute să supraviețuim. De cele mai multe ori, sunt modalități prin care ne protejăm pe noi înșine de suferință, de o durere insuportabilă pentru sistemul nostru nervos. Ele în sine nu sunt rele sau distructive, ci au scopul de a ne ajuta pe noi să nu suferim și ne protejează. Când aceste părți ale noastre sunt despovărate de aceste funcții sau poveri pe care le au, ele pot lua alte roluri, susținându-ne astfel în a deveni cea mai bună versiune a noastră.

Mona Ciurezu: Noi ne naștem cu Sinele și cu diferite părți interioare, iar la început sistemul nostru este condus de acest Sine, caracterizat de bunătate, compasiune, iubire necondiționată, acceptare, creativitate etc. Însă, în copilărie, sistemul nostru poate fi copleșit și unele părți interioare preiau roluri de protecție. Aceste comportamente distructive sunt, de fapt, moduri de protecție ale acestor părți blocate în anumite roluri, fără a fi conștiente de efectul lor distructiv.

℗PUBLICITATE



Oana Calnegru: În urma unor experiențe traumatice din parcursul vieții noastre, a rănilor de atașament, unele părți din sistemul nostru de funcționare intern ajung să-și piardă starea lor natural valoroasă, plină de bunătate și preiau roluri (auto)distructive, roluri pe care chiar aceste părți le urăsc uneori, dar pe care le consideră necesare pentru a proteja ființa umană. Aceste roluri au servit ființei umane pentru a supraviețui, pentru a se adapta, pentru a face față unor (micro)agresiuni pe care le-a trăit fie în experiența personală, fie prin moștenirea pe care a primit-o din familie, din grupul etnic sau cel cultural. Dar în timp aceste roluri, exprimate uneori prin comportamente distructive, nu mai servesc persoanei pentru a o proteja, ci devin anacronice cu manifestarea armonioasă a persoanei.

Cum ați descrie Terapia Sistemelor Familiale Interne (SFI) în câteva cuvinte?

Mona Ciurezu: Terapia Sistemelor Familiale Interne (SFI) este o abordare terapeutică inovatoare care se concentrează pe sistemul intern al individului, recunoscând prezența unui Sine caracterizat de compasiune, înțelepciune și echilibru, alături de diferitele părți sau „subpersonalități“. Sinele poate dezvolta o relație cu celelalte părți interioare, recunoscând motivația pozitivă a fiecărei părți și eliminând ideea de „părți rele“, facilitând astfel vindecarea și transformarea personală.

Oana Calnegru: Terapia Sistemelor Familiale Interne ne ajută să avem o perspectivă comprehensivă asupra părților care ne compun, ne ghidează să putem purta un dialog cu acestea, pentru a le cunoaște și pentru a înțelege rolul pe care îl au în funcționarea noastră ca persoane. Astfel, învățăm să ajutăm acele părți din noi care se simt împovărate de experiențele dificile trăite sau moștenite, să le eliberăm de poverile pe care le cară de mult timp și să le restaurăm starea lor benefic naturală. Reducând starea de tensiune sau conflict interior, reușim să reechilibrăm funcționarea internă, conducând spre o stare de armonie în viața persoanei, resimțită și la exterior, în activitățile și relațiile pe care le are.

Oana Mărcuș: Terapia Sistemelor Familiale Interne îmi place foarte mult, pentru că are la bază ideea că nu există oameni răi sau părți rele ale personalității umane. Sunt în mod profund de acord cu asta. Este o abordare prin intermediul căreia oamenii fac cunoștință cu părțile lor pentru prima dată și ajung în acest proces să le iubească și să le ofere compasiune – exact cum ar oferi un părinte blând și iubitor. Astfel, învață să se conecteze cu sinele care este prezent în noi toți. Conectarea cu sinele îi aduce mai aproape de esența lor, simțind „cei opt C“: claritate, curiozitate, creativitate, curaj, conexiune, compasiune, calm și convingere.

Care este cel mai accesibil exercițiu din Terapia Sistemelor Familiale Interne pe care-l putem aplica pentru starea noastră de bine?

Oana Calnegru: Unul dintre exercițiile care-mi plac cel mai mult din SFI este atunci când invităm la o conversație deschisă anumite părți din noi, oferindu-le ascultare, înțelegere și validare, pentru efortul lor de a ne proteja, chiar și acelor părți care, în prezent, au manifestări distructive, pentru că așa au învățat să se adapteze atunci când au fost rănite, rămânând blocate în trecut. Având curiozitate, răbdare, compasiune și blândețe față de acești protectori, reușim să restabilim în interiorul ființei mai mult calm, o stare de „așezare“ și de congruență.

Oana Mărcuș: Unul dintre exercițiile pe care-l putem aplica este meditația care se axează pe corp și leagă anumite senzații din corp de anumite părți ale noastre. În acest exercițiu, ne conectăm cu o boală pe care o avem în prezent (dacă e cazul) sau cu anumite locuri din corp care se simt ca și cum nu ne-ar aparține. Concentrându-ne pe aceste zone ale corpului – un prim pas e să întrebăm ce anume dorește acea zonă a corpului să ne transmită. Dacă primești un răspuns, poți continua cu următoarea întrebare: „Ce te temi că s-ar întâmpla dacă n-ai face asta corpului meu?“. Dacă nu primești un răspuns, atunci poți adresa următoarea întrebare: „De ce simți nevoia să te folosești de corpul meu?“. Iar o altă întrebare ar putea fi: „De ce ai avea nevoie din partea mea ca să nu-i mai faci asta corpului meu?“. E important să mulțumești părții respective pentru rolul pe care l-a avut până în prezent de a te proteja și de a te menține în siguranță.

Mona Ciurezu: Un exercițiu accesibil din Terapia Sistemelor Familiale Interne pentru starea de bine este „Cunoașterea unui protector“. Acest exercițiu implică identificarea unei părți interioare și stabilirea unei conexiuni empatice, plină de curiozitate, cu aceasta pentru a înțelege motivațiile și scopurile sale, de a o cunoaște mai bine. Prin dialog conștient, curios și plin de compasiune, putem începe procesul de creare a unei relații între Sine și parte, facilitând începutul vindecării și integrării acestei părți în sistemul nostru intern.

Mai multe informații sunt disponibile în cartea Nu există părți rele, considerată una dintre cele mai importante scrieri de până acum ale lui Richard Schwartz.


Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0