Panel Online: Psihologia frumosului
Frumusețea este un subiect care ne preocupă și ne produce atât bucurii, cât și momente de nesiguranță și incertitudine. Indiferent de vârstă sau de nivelul educației, oamenii caută să exprime și să se bucure de frumos. Este adevărat că în psihologie multă vreme s-a considerat că frumusețea trebuie să izvorască din interior sau că ea se află în ochii privitorului, dar, oare, doar atât știm despre frumusețe?
Frumuseţea depinde de gusturi, dar este ea vreodată obiectivă? Putem să justificăm logic dacă ceva sau cineva este frumos sau nu?
Despre psihologia frumuseții, beneficiile și complexele oamenilor frumoși, frumusețea care pornește de la interior către exterior și despre cum ne percep ceilalți, am invitat mai mulți psihologi să discute cu noi.
Oricine are abilitatea de a vedea frumusețea nu va îmbătrâni niciodată – Franz Kafka
1. Ce diferențe psihologice putem observa între oamenii frumoși sau atrăgători și cei mai puțin atrăgători din punct de vedere fizic?
Alexandra Huh: Studiile de specialitate ne arată faptul că percepem o persoană ca fiind atrăgătoare fizic, dacă are trăsături faciale simetrice și bine armonizate, dacă emoțiile pe care le transmite sunt pozitive, dacă este deschisă și dacă are încredere în sine.
Mihaela Svet: A fi atrăgător nu-ți garantează o imagine pozitivă despre sine și nu este un semn al valorii tale ca persoană. În consecință, oamenii frumoși pot fi adesea suspicioși, mult prea centrați pe sine, uneori se pot izola social, pot suferi de tulburări alimentare. Cei de la polul opus, adică persoanele mai puțin atrăgătoare, pot trăi sentimente de lipsă de valoare, de inadecvare, de rușine, de gelozie față de cei mai atrăgători, având o nevoie crescută de a fi aprobați și văzuți.
Zenobia Niculiță: S-ar crede că oamenii frumoși sunt mai mulțumiți de ei înșiși, mai încrezători și mai fericiți. În realitate, există o mare varietate a trăsăturilor de personalitate între oameni, indiferent de aspectul lor exterior. Ca tendință, se pare că persoanele atractive sunt mai concentrate pe conformism și pe autopromovare.
Raluca Anton: Frumusețea este o trăsătură cu foarte mare impact social. Dar pot spune încă de la început că frumusețea stă în ochii privitorului sau că ceea ce e frumos pentru cineva poate să nu fie evaluat la fel de altcineva. Iar studiile foarte vechi din psihologie ne arată faptul că acest stereotip (al frumuseții care are mai mult de câștigat în diverse contexte) nu se confirmă statistic, dar are o serie de mediatori demni de menționat – care, dacă i se adaugă frumuseții, cresc șansele de succes: flexibilitatea, abilitatea de adaptare la contexte noi și, desigur, abilitățile cognitive.
Irina Calomir: Cred că diferențele sunt legate mai degrabă de atitudinea pe care oamenii o au față de frumusețe și de cum interiorizează presiunea normelor sociale legate de frumusețe și atractivitate, decât de diferențele fizice efective raportate la standard. Dacă interiorizăm complet standardul și nu corespundem acestuia, atunci pot apărea sentimente de inferioritate, de neintegrare sau neapartenență, ba chiar și retragerea socială – ca efect comportamental.
2. Care este percepția societății asupra frumuseții fizice? Este adevărat că cei care par a ilustra „arta divină a Lui Dumnezeu“ au mai multe beneficii sociale, relaționale, financiare și profesionale?
Irina Calomir: Atât studiile, cât și observațiile empirice susțin această idee: oamenii frumoși, după standardele actuale ale societății, tind să fie favorizați – dacă vorbim atât de relațiile copii-părinți, cât și de relațiile din mediul școlar și academic, iar mai apoi de relațiile de muncă sau cele romantice. Pe de altă parte, există și studii care susțin că atitudinea este cea care potențează modul în care suntem percepuți: nu contează cât de frumoși suntem, ci cât de frumoși credem că suntem, cum ne percepem, acest lucru traducându-se în încrederea și emoțiile pozitive pe care le simțim și le transmitem celor din jur.
Zenobia Niculiță: Este adevărat că oamenii atractivi sunt avantajați din punct de vedere social. Elevii frumoși sunt tratați mai blând decât ceilalți de către profesori, clienții frumoși primesc mai ușor unele mici avantaje (reduceri, oferte), angajații atractivi sunt primii luați în calcul ca să reprezinte firma etc. Sunt studii științifice care arată că oamenii petrec mai mult timp observându-i pe cei pe care îi consideră frumoși și, astfel, le descoperă mai multe trăsături psihologice, ceea ce face ca persoanele frumoase să fie percepute într-o lumină pozitivă. Există și reversul medaliei. Oamenii frumoși sunt și invidiați, succesul lor este uneori atribuit pe nedrept exclusiv imaginii pe care o au, pot fi discriminați din aceleași cauze care stau la baza admirației celorlalți.
Raluca Anton: Se pare că o persoană evaluată ca fiind atrăgătoare fizic obține mai multe beneficii din partea celorlalți – de la lucruri mici (care țin de interacțiunile pe stradă sau în restaurante) și până la salarii mai mari, un avantaj la interviuri sau avansarea în carieră. Desigur, privit și din perspectivă evoluționistă, are șanse mai mari de a începe o relație (aș vrea să subliniez „a începe“, fiindcă trăsăturile fizice nu mai au același impact după ce relația se stabilizează).
Mihaela Svet: Frumusețea fizică a unei persoane este greu de ignorat, atât în mediul social, cât și în cel profesional. În plus, tindem ca, atunci când vedem o persoană frumoasă, să îi atribuim și alte calități, care nu țin de aspectul fizic. Așadar, îi va fi mai ușor să se angajeze, să câștige mai mulți bani, să fie considerată mai descurcăreață, mai interesantă, mai îndreptățită, mai sociabilă. La polul opus, unei persoane mai puțin atrăgătoare îi atribuim mai multe defecte.
Alexandra Huh: Chiar dacă mass-media încearcă să promoveze anumite imagini ca standarde de frumusețe, odată ajuns la maturitate, fiecare dintre noi are propria definiție a frumuseții. Literatura de specialitate ne arată că, într-adevăr, persoanele percepute ca fiind frumoase de către prieteni sau angajatori au mai multe beneficii sociale și financiare.
3. Ce dificultăți relaționale pot întâmpina persoanele excesiv de frumoase?
Raluca Anton: Cred că depinde foarte mult din perspectiva cui privim aceste dificultăți relaționale. O persoană care se evaluează pe ea însăși ca fiind frumoasă mai are nevoie și de alte elemente pentru a putea să se simtă așa, dar și pentru a se distinge de cineva care nu este evaluat la fel. Deci, dificultățile relaționale pe care cineva atrăgător le are în relații nu țin de aspectul fizic, ci de un mix de elemente.
Irina Calomir: Am auzit adesea femei frumoase spunând că își doresc ca cei din jur să vadă la ele mai mult decât aspectul fizic și să le trateze diferit. Și desigur că experiențele în care simți (poate) superficialitatea celorlalți și evaluarea lor în funcție de un singur aspect, cel fizic, nu sunt plăcute, dar nici nu pot fi controlate. Aș recomanda folosirea acestor situații ca motive de autoevaluare a modului în care ele însele se percep. Adesea, cei din jur ne oglindesc temerile sau fricile. Toate aceste emoții sunt semnale care le pot ghida atenția către relația cu ele însele, către modul în care se percep, se apreciază și primesc aprecierea celor din jur, precum și către modul în care se lasă văzute de cei din jur, dincolo de aspectele fizice.
Mihaela Svet: Așteptările de la o persoană frumoasă, legat de felul în care ar trebui să se comporte, să interacționeze pot fi uneori foarte mari și presiunea de a se ridica la anumite standarde tinde să fie uneori copleșitoare pentru aceste persoane. În același timp, sunt mulți oameni care, din teamă de ridicol sau de frica respingerii, nu abordează persoanele frumoase sau, atunci când o fac, nu se comportă întotdeauna autentic. Frumusețea intimidează!
Alexandra Huh: Persoanelor excesiv de frumoase le poate fi dificil să-și găsească prieteni sau parteneri care să fie cu adevărat atrași de personalitatea lor și nu doar de aspectul lor fizic. De asemenea, cred că le poate fi dificil să dezvolte relații sociale, dacă sunt înconjurate de persoane care percep această frumusețe ca pe o amenințare și devin invidioase, geloase sau posesive.
Zenobia Niculiță: Pentru că atracția pornește de la simțuri, de la imagine, persoanele frumoase sunt căutate. De aceea, au rareori exercițiul de a depune efort pentru a iniția sau menține o relație. Fiind conștiente de atuurile lor, persoanele atractive au convingerea că întotdeauna există alternative, că-și vor putea găsi un alt partener, ceea ce le scade investiția în relația prezentă. La acestea se adaugă lupta cu gelozia partenerului (partenerei), lipsa de încredere, îngrijorarea că sunt apreciate exclusiv pentru frumusețea exterioară. Lista poate fi lungă.
4. Un studiu științific recent dovedește că majoritatea oamenilor etichetează un chip drept frumos sau mai puțin frumos în aproximativ 13 milisecunde. Cum ne putem crește capacitatea de a vedea frumusețea și dincolo de formele fizice?
Zenobia Niculiță: E o problemă de exercițiu. A te lăsa fascinat(ă) de ceilalți, a căuta în mod conștient și intenționat ceea ce e frumos, demn de valorizat la cei pe care îi întâlnești devine un obicei sănătos, atunci când realizezi că ceea ce cauți să vezi în ceilalți te transformă. Suntem mai fericiți, atunci când ne concentrăm pe frumusețea celor pe care avem șansa să îi întâlnim.
Mihaela Svet: De cele mai multe ori, ne judecăm pe noi și pe ceilalți în funcție de „lentilele pe care le purtăm“. Este important să conștientizăm că, într-o fază inițială, e posibil să punem etichete fără ca măcar să ne dăm seama de acest lucru și să acționăm inconștient față de acele persoane, în funcție de etichete. Provocarea este să nu lăsăm ca primele impresii să ne influențeze atitudinea față de o persoană și să avem suficientă deschidere și curiozitate astfel încât să privim acea persoană dincolo de aspectul fizic.
Alexandra Huh: Frumusețea percepută de noi nu este dată doar de aspectul fizic, ci și de personalitatea unui individ (de exemplu, deschidere, încredere în sine). Curiozitatea față de o altă persoană, față de ideile, visurile, provocările, hobby-urile ei ne poate ajuta să vedem frumusețea și dincolo de formele fizice.
Raluca Anton: Cred că scopul nu este să creștem durata în milisecunde, ci să reușim să nu etichetăm atât de ușor, după ce creierul realizează acest proces într-un timp atât de scurt. Capacitatea de a vedea frumusețea vine din flexibilitatea celui care privește și din abilitatea lui de a asculta, și nu numai de a vedea.
Irina Calomir: Dacă ne gândim la modul în care funcționează creierul și la faptul că vedem lucrurile influențați de propriile percepții și interpretări ale realității, este firesc ca prima interpretare sau evaluare să fie legată de ceea ce percepem în primă instanță: aspectul fizic. Dar nu evaluarea inițială este neapărat cea mai importantă, ci mai degrabă ce facem cu ea și cum ne influențează modul în care ne raportăm la persoana din fața noastră. Dacă tindem să rămânem blocați în evaluare, ne e de ajutor să acceptăm asta și, în același timp, să amânăm comportamentele asociate evaluării (fie negative, fie pozitive), așa încât timpul respectiv să curgă sub umbrela curiozității. Să ne dăm o șansă ca să descoperim ce se află dincolo de ceea ce percepem inițial. Căci, dacă ne gândim, aspectul fizic este, de fapt, doar partea vizibilă a unui iceberg; partea cea mai „bogată“ este ascunsă privirii.
5. Oamenii frumoși se percep cu 20% mai puțin atrăgători decât îi percep alții. De ce ne vedem noi pe noi într-o lumină mai puțin pozitivă?
Alexandra Huh: Cred că ne vedem într-o lumină mai puțin pozitivă pentru că ne comparăm cu o imagine ideală din mintea noastră, în timp ce alții ne compară mai degrabă cu o imagine mai obiectivă, bazată pe ce au întâlnit ei până atunci. De asemenea, noi avem tendința de a ne privi pe bucățele, în timp ce alții ne văd ca pe un întreg compus din fizic plus personalitate.
Mihaela Svet: Percepția despre cum arătăm nu reprezintă neapărat adevărul despre noi înșine. Uneori suntem atât de obișnuiți cu propriul aspect fizic, încât nu mai reușim să ne autoevaluăm corespunzător, mai ales ținând cont că imaginea de sine se împletește cu idealurile culturale, experiențele de viață și părerile celorlalți, rezultatul fiind, în mod inevitabil, o denaturare a realității.
Irina Calomir: Aș spune că percepem diferit frumusețea proprie și frumusețea celor din jur, fiindcă asta are legătură cu modul în care știm sau credem că ne influențează. Mai exact, credem că viața noastră va fi serios influențată de modul în care suntem percepuți social. Astfel apare, inconștient, tendința de a ne analiza mai critic pe noi înșine. Sigur că, de multe ori, din păcate, apare și comparația socială, care este foarte dăunătoare și de care avem nevoie să fim conștienți (și, pe cât posibil, să o stopăm).
Raluca Anton: Creierul nostru are tendința să evalueze elementele negative mai degrabă decât pe cele pozitive, cu scopul de a ne feri de pericol. Când vine vorba de aspectul fizic, cred că o bună parte dintre cei considerați atrăgători au crezut că e nevoie să compenseze mult în alte direcții, pentru a fi văzuți și dintr-un alt unghi, nu numai din perspectiva aspectului fizic. Asta cere, cu siguranță, un efort mai mare.
Zenobia Niculiță: Într-unul dintre cele mai vizualizate discursuri TED, Cameron Russell, model de talie internațională, demontează câteva prejudecăți cu privire la persoanele frumoase: „În caz că te întrebi «Dacă voi avea coapse mai subțiri și păr mai strălucitor, voi fi mai fericită?»,ar trebui să întâlnești niște modele. Ele au coapsele cele mai subțiri și părul cel mai strălucitor și cele mai frumoase haine și sunt, probabil, cele mai nesigure persoane de pe planetă, cu privire la felul în care arată.“ Tendința de a ne vedea într-o lumină mai puțin pozitivă este cauzată și de ceea ce considerăm a fi defectele noastre. Este o tendință naturală, aceea de a ne concentra pe ceea ce nu e bun sau nu funcționează și a neglija părțile pozitive – ca atunci când ne doare un deget și uităm că toate celelalte părți ale corpului se simt bine.
6. Cum ne putem crește copiii, în așa fel încât să aprecieze frumusețea sufletului și caracterul oamenilor, nu neapărat fizicul acestora?
Mihaela Svet: E foarte important să cultivăm și să încurajăm acceptarea celorlalți, să le vorbim despre diferențele dintre oameni și să fim un model pentru ei, în abordarea acestor diferențe. Să-i învățăm să fie empatici, adică să fie atenți la ce simte cel de alături; să-i învățăm că aspectul fizic ne ajută să fim diferiți între noi, dar în același timp unici.
Raluca Anton: Trebuie să le arătăm, constant, că există foarte multe aspecte ale unui individ care merită a fi explorate. Să-i învățăm flexibilitatea și adaptabilitatea, dar mai ales acceptarea necondiționată. (Știu! E atât de greu de făcut asta!) Și cred cu tărie că abilitatea de a-i asculta pe ceilalți, de a înțelege ce se află dincolo de cuvintele lor, de a rămâne alături de ei (și nu doar cu propriile gânduri), atunci când ne spun ceva, ar putea aduce schimbări majore în ceea ce-i privește pe cei care practică ascultarea activă, dar și în ceea ce-i privește pe cei din jurul lor. Și răbdarea! Se schimbă atât de multe lucruri în jurul nostru, încât avem nevoie de o constantă, iar relațiile cu ceilalți ar putea reprezenta această constantă. Așa, cred că viitoarele generații vor putea să aprecieze mai mult ceea ce este un om, dincolo de aspectul lui fizic.
Zenobia Niculiță: E adevărat că suntem cu toții condiționați să apreciem frumusețea fizică. Studii realizate pe bebeluși demonstrează că, la numai câteva zile de la naștere, ei se arată fascinați de fețele frumoase și petrec mai mult timp privindu-le pe cele atractive decât pe cele mai puțin frumoase. Dar, pe măsură ce cresc, copiii asimilează modelul parental. Apreciind cât mai adesea trăsăturile de caracter ale celorlalți, alegând cu grijă trăsăturile prin care îi descriem pe ceilalți, povestindu-le sau citindu-le povești despre eroi generoși, blânzi, înțelepți, le deschidem mintea spre alte dimensiuni ale frumuseții.
Irina Calomir: Nu putem schimba modul în care societatea funcționează și nici presiunea la care copiii sunt expuși. În schimb, putem crea relații bune cu ei și, astfel, îi putem ghida și învăța, în primul rând prin propriul exemplu; prin atenția pe care noi o acordăm frumuseții sufletului, prin relația noastră cu noi înșine, prin valorile după care ne ghidăm și modul în care ne alegem oamenii alături de care stăm. Apoi, în afara de propriul exemplu, ne ajută și modul în care relaționăm cu copilul, dar și aspectele pe care le apreciem la el, ce încercăm să potențăm și să creștem și cum îl învățăm să accepte ceea ce este dat.
Alexandra Huh: Cred în primul rând că ar trebui să ajutăm copiii să aibă o definiție sănătoasă și reală a frumosului fizic. Apoi, îi putem încuraja să își facă prieteni, analizând împreună motivele pentru care ei aleg să fie aproape de o persoană și nu de alta. De multe ori, aceste motive nu vor ține de frumusețea fizică, ci de caracterul oamenilor și de frumusețea sufletului.
Repondenții acestui panel sunt:
Raluca Anton – doctor în psihologie și formator în cadrul AMPP.
Mihaela Svet – psiholog și psihoterapeut relațional.
Alexandra Huh – psiholog și doctorand în psihologie.
Zenobia Niculiță – doctor în psihologie și psihoterapeut relațional.
Irina Calomir – psiholog clinician și psihoterapeut relațional.
