fbpx
skip to Main Content

Educația sexuală a fost și încă mai este un subiect tabu în România. Mulți adulți din generația noastră au deslușit tainele acesteia fie la școală, alături de colegi, fie de la prieteni, puțini având norocul de a purta un dialog deschis acasă, cu părinții lor. Însă cei mai mulți părinți amână o discuție autentică cu copiii lor în privința acestui subiect, considerând că nu este momentul adecvat sau pasând leapșa în grădina celuilalt părinte.

Specialiștii însă ne îndeamnă să discutăm cu copiii încă de când încep să aibă discernământ, iar o astfel de discuție nu înseamnă că le va deschide apetitul pentru sexualitate, ci că în va ajuta să conștientizeze că sexul este ceva normal în viețile noastre. Totodată, mulți dintre părinți cataloghează această instruire ca fiind de datoria cadrelor didactice, mai ales în preadolescență, când în orele de biologie (anatomie umană) încep să fie explicate caracteristicile corpului uman, precum și ale aparatului reproducător (contracepție, prevenție, protecție etc.).

Uneori, însă, acest lucru poate fi tardiv, mai ales că cei mici nu fac distincția între realitate și imaginație, și astfel caută răspunsuri la întrebările firești pe care le au fie în rândul prietenilor, fie pe internet. Însă în acest punct este crucial ghidajul parental, care (dincolo de rușinea ce poate fi prezentă de ambele părți) poate crea și o legătură specială între generații, prin blândețe și fără să minimalizeze ori anuleze trăirile copilului. Mai ales că, la o astfel de vârstă, legăturile sunt destul de fragile cu adulții de acasă, aceștia din urmă fiind considerați depășiți, demodați și critici, deopotrivă.

Potrivit publicației La Stampa, în aeronava în care Papa Francisc se întorcea din Panama, călătorind înapoi la Roma (unde fusese prezent cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului), subiectul educației sexuale a fost unul dintre cele abordate de către Sfântul Părinte. Astfel, printre întrebările adresate acestuia de jurnaliști, una s-a referit la problema sarcinilor timpurii, prezente într-un număr crescut atât în America Centrală, în Panama, cât și în toată America Latină.

Mai precis, întrebarea viza părerea Suveranului Pontif asupra faptului că „opozanții Bisericii Catolice dau vina pe Biserică, întrucât s-a poziționat împotriva educației sexuale în școli“. Răspunsul Papei Francisc a fost marcat de umanitate și seriozitate, el menționând că „sexul nu este un monstru“ și că, mai presus de toate, „sexul este un dar de la Dumnezeu, atunci când iubești“, făcând însă distincția între „puritate“ și „exploatare“.

℗PUBLICITATE


În completare, acesta subliniază importanța existenței educației sexuale în școli. Însă, prin această educație, Suveranul Pontif subliniază sensul de facto al cuvântului „educație“ – care, în limba latină, înseamnă „a scoate tot ce este mai bun dintr-o persoană și a o ghida pe tot acest parcurs“. Astfel că, potrivit acestuia, este extrem de important sistemul educațional, prin oamenii aleși să fie mentori. Aceștia nu ar trebui să fie nici rigizi și nici închistați ideologic sau generatori de tabuuri. De asemenea, manualele ar fi indicat să fie create din aceeași perspectivă.

Papa Francisc este de părere că această educație ar fi ideală, dacă ar fi începută acasă. Însă, în egală măsură, apreciază problematica existenței acesteia, acolo unde situația familială este una complexă. Astfel, școala devine responsabilă de predarea lecțiilor necesare fiecărui tânăr. În lipsa acesteia, adolescenții și preadolescenții ajung să-și însușească informații nebazate temeinic pe ceva palpabil, fără a avea capacitatea de a face diferența între ceea ce este bine sau periculos, cu urmări ce le pot reconfigura traseul vieții, transformându-l într-unul nedorit.

Desigur, fiecare părinte se gândește cu înfrigurare la perioada adolescenței, întrucât pubertatea vine la pachet atât cu schimbări hormonale, cât și comportamentale. Totuși, este necesar ca în tot acest interval să ne înarmăm cu multă răbdare, dar și cu deschidere și interes față de emoțiile și gândurile copiilor noștri, oferindu-le încredere și spațiul necesar – lipsit de critică și abundent în explicații, atunci când ne sunt cerute.

Este important să facem apel la memorie și să ne reamintim că și noi am trecut prin aceleași sentimente. Dacă am acționa întocmai așa cum ne-am fi dorit în propria adolescență să fim noi tratați de cineva apropiat, căruia să ne putem destăinui, altfel am aprecia aceste momente. Totodată, în acest mod ne putem suda relațiile cu copiii noștri – legături ce se creează și se mențin prin încredere, răbdare și multă iubire. Și, în ultimă instanță, putem apela oricând la un specialist care, prin blândețe și compasiune, să ne ghideze în tot acest demers anevoios, dar foarte frumos, numit parentaj. De asemenea, să nu uităm nici de cărțile care ne pot deschide mințile și ne pot răspunde la întrebările pe care nu îndrăznim să le adresăm cu voce tare.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută