Cleopatra, faimoasa regină a Egiptului, a folosit parfumul ca pe un mijloc de seducție, chiar dacă formula exactă a acestuia rămâne un mister, rămas nedezlegat până în vremurile noastre.
Cleopatra, al cărei gust pentru lux era faimos, este adesea înfățișată drept femeia care se răsfăța cu ritualuri de înfrumusețare extravagante, parfumuri luxoase, haine și bijuterii opulente.
Pentru Cleopatra, parfumul a fost un simbol al seducției, o armă ce o făcea să fie de neuitat. Avea chiar propriul ei atelier de parfumerie, transformând arta parfumării într-o știință. Legenda spune că umplea camerele cu un covor gros de petale de trandafiri pentru a-și întâmpina iubitul. Iar când se despărțeau, înainte de ultimul sărut, își aplica pe buze un parfum solid pentru a-l face pe bărbat să se gândească la ea.
O istorie cu miros de parfum
Se spune că, în drum spre întâlnirea cu Marc Antoniu, Cleopatra stătea întinsă sub un baldachin cu pânze de aur, înveșmântată precum Venus, zeița iubirii. Băieți arătoși, fiecare asemenea unui Cupidon pictat, stăteau în jurul ei pentru a-i face vânt și barca era plină cu cele mai frumoase femei din regatul ei, costumate în personaje din mitologia greacă. Pânzele purpurii ale bărcii erau parfumate cu cele mai scumpe miresme, pentru a se asigura că mulțimea de oameni va fi fermecată înainte de a ajunge regina la țărm. Conform scrierilor lui Plutarh, până și vântul s-a îndrăgostit de încântătoarea regină a Egiptului și a purtat-o în siguranță la întâlnire, uimindu-l pe Antoniu prin văz, sunet și miros.
La acea vreme, parfumurile nu erau o încântare pentru toată lumea, având asocieri negative cu excesul, luxul, feminitatea (care adesea se citește ca slăbiciune în cultura greco-romană) și promiscuitatea. Cleopatra a fost acuzată că fermeca bărbații prin parfum, un bun de lux paradoxal, pe care se credea că femeile bogate îl foloseau atât pentru a-și răsfăța simțurile, cât și ca instrument de dominație sexuală.
℗PUBLICITATE
Cleopatra și parfumurile orientale
Chiar dacă formula exactă a parfumului Cleopatrei rămâne un mister, din relatările istorice putem afla că era interesată de ingrediente rare și exotice: smirna, tămâia, trandafirul, iasomia, scorțișoara sau cardamomul. Astăzi, am putea clasifica parfumurile Cleopatrei, bazate pe mirosurile de rășini și condimente, pur și simplu ca parfumuri orientale. Este de menționat că parfumurile din antichitate erau sub formă de uleiuri, balsamuri sau unguente, mai degrabă decât pe bază de alcool, precum sunt cele pe care le folosim în zilele noastre.
Chiar și după moartea ei infamă, dragostea Cleopatrei pentru parfum a fost valorificată de unii parfumieri. Un exemplu, nu tocmai fericit, este cel al ungurului László Lengyel. În 1923, inspirat de descoperirea mormântului lui Tutankhamon, acesta a creat o poțiune de dragoste despre care spunea că se bazează pe o formulă a Cleopatrei, descoperită în mormânt. Curând după lansare, Lengyel s-a îmbolnăvit, confirmând superstiția că oricine ar tulbura mormântul unui faraon va avea parte de ghinion, boală sau moarte. Totuși, după ce a retras noul parfum de pe piață, și-a recăpătat și sănătatea.
Cât este adevăr, cât este legendă… poate nici nu mai contează. Important este că povestea Cleopatrei are forța de a călători în timp, forță pe care o are și mirosul parfumului ce însoțește istoria noastră de viață.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
