Parfumul este în mod inerent fragil și evanescent. În același timp, o picătură din parfumul potrivit ne poate ajuta să ne întoarcem în timp, chiar dacă nu eram născuți în acele vremuri. Atunci când citim sau privim imagini dintr-o anumită etapă a istoriei, un parfum specific acelor timpuri este ca o metaforă ce ajută la crearea unei povești mai exacte. Aceste metafore ne ajută la traducerea răspunsurilor emoționale, cognitive și estetice pe care parfumul le poate provoca.
O privire spre trecutul recent al parfumurilor
Începând cu secolul al XX-lea, apare parfumeria modernă, creațiile marilor parfumieri și couturieri din Franța devenind râvnite în întreaga lume. Parfumurile devin adevărate opere de artă, se pune un mare accent pe prezentare, de la sticlele din cristal Baccarat sau Lalique, lucrate minuțios, și până la cutiile învelite în catifea sau mătase. Numele parfumului era la fel de important, având rolul de a crea stări și sentimente precise.
Dacă în zilele noastre parfumurile au devenit mult mai accesibile, la începutul secolului al XX-lea, un miros semnat de o casă celebră era un bun de lux, un semn de bunăstare materială și identificare socială, fiind rezervat aristocraților și burgheziei.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Totodată, pentru clasa mijlocie, o sticluță cu acele esențe prețioase era și un trofeu sau poate chiar un element iluzoriu. Având impresia că se pot apropria de marile clase sociale, aceștia erau atrași să fie clienții marilor case frecventate de către cei bogați. Poate că un parfum Schiaparelli sau Chanel putea fi accesibil pentru unii, dar hainele haute couture create de cele două creatoare erau de zeci ori mai scumpe.
Opt creații olfactive de neuitat
În continuarea articolului, am selectat câteva dintre cele mai relevante creații care au făcut istorie și au format o bază pentru parfumeria din zilele noastre. Alte creații relevante, printre care Rochas Femme, Carven Ma Griffe, Nina Ricci L’Air du Temps sau Miss Dior de la Christian Dior au fost enunțate și în articolul despre rolul psihologic al parfumului în vreme de război.
Houbigant Quelques Fleurs – În 1912, parfumierul casei Houbigant, Robert Bienaimé, a introdus Quelques Fleurs, fiind considerat primul parfum multifloral creat vreodată. Astfel, efluviul devine o inovație care a stabilit o clasificare cu totul nouă în lumea parfumeriei, influențând viitoare compoziții, de la alte case. Notele de vârf proaspete, dominate de bergamotă, galbanum și lămâie, fac loc inimii florale cu note de iasomie, tuberoză, liliac, violetă, trandafir, ylang ylang, garoafă, lăcrămioară, cu un suport de lichen de stejar, zibetă, mosc, miere, santal și tonka, în notele de bază.
Guerlain Mitsouko – Numit după un personaj din romanul Bătălia, al lui Claude Farrère, Mitsouko a fost și este un punct important în istoria parfumeriei. Efluviul ce se traduce prin „mister“, a fost creat de Jacques Guerlain și scos la iveală de Guerlain, în 1919. Cu o inimă sublimă de piersică moale și catifelată și note de scorțișoară, cuișoare și lichen de stejar, Mitsouko este ca o fantezie olfactivă franțuzească. De mulți cunoscători este considerat a fi Sfântul Graal al familiei chypre.
Chanel N°5 – Una dintre cerințele făcute parfumierului Ernest Beaux de către Coco Chanel a fost să creeze un parfum pe care niciun alt parfumier nu l-ar putea copia. Beaux s-a conformat, utilizând ingrediente atât de scumpe, încât puțini l-ar fi putut imita. Dar nu doar ingredientele scumpe au făcut ca N°5 să fie unic, ci supradoza de aldehide, substanța chimică ce conferă strălucire parfumurilor. Astfel, începând cu 1921, N°5 devine unul dintre cele mai cunoscute parfumuri realizate vreodată, creând o nouă tendință majoră și fiind primul parfum aldehidic.
Lanvin Arpège – Un alt parfum aldehidic, creat de Andre Fraysse și lansat pentru prima dată în anul 1927. Când a mirosit pentru prima dată creația finală, fiica lui Jeanne Lanvin a exclamat: „Ai crede că e un arpegiu!“, găsind în același timp și numele noului parfum. Notele de vârf aldehidice cedează la o inimă florală, compusă din trandafir, iasomie, ylang-ylang și lăcrămioară, apărând în final baza cu note de lemn de santal, vanilie, mosc și vetiver. Este vândut într-un flacon negru, în stil Art Deco, în forma unei sfere negre cu capac auriu.
Jean Patou Joy – Fiind lansat drept cel mai scump parfum din lume, Joy a venit ca o reacție la prăbușirea bursei de pe Wall Street din 1929, care a diminuat averea clientelei americane bogate. Prețiosul efluviu, creat de Henri Alméras, este compus în primul rând dintr-o combinație de iasomie și trandafir. Se spune că erau necesare 10.000 de flori de iasomie și peste 300 de trandafiri pentru a umple flaconul de 30 ml, realizat din cristal Baccarat, de aici și prețul său ridicat.
Schiaparelli Shocking – Fană a curentul suprarealist, Elsa Schiaparelli, prietenă cu marii artiști din acea perioadă, printre care și Salvador Dali, a fost cea care a făcut populară o anumită nuanță de roz, cunoscută sub numele de shocking pink. De la aroma în sine, un amestec amețitor de miere, zibetă, narcise, aldehide și mosc, și până la sticlă − corpul în formă de clepsidră al lui Mae West − Shocking (1937) a devenit un parfum extrem de râvnit. În prezent nu se mai comercializează, dar tind să cred că va fi produs din nou, pentru că relansarea casei de modă Schiaparelli a fost un adevărat succes, în ultimii doi ani.
Robert Piguet Fracas – Lansat în 1948, buchetul de flori albe al lui Germaine Cellier rămâne și astăzi un nume de referință, fiind un parfum feminin, modern și îndrăzneț. Notele de piersică și floare de portocal ies în evidență în deschidere, dar tuberoza ocupă locul suprem în inima florală a parfumului, care include și note de gardenie, iasomie, osmanthus și narcisă. Toate acestea sunt completate cu măiestrie de notele de bază, de ambră, lemn de santal și mosc.
Yves Saint Laurent Opium – Este un parfum de tip oriental, creat pentru Yves Saint Laurent de Jean Amic și Jean-Louis Sieuzac, și comercializat pentru prima dată în 1977. Cu un nume și cu o sticlă controversate, în forma unei cutii de lemn numită inro, care era folosită de samuraii japonezi pentru a păstra opiu și medicamente, Opium a atras multă atenție asupra lui. Parfumul te mângâie cu notele sale de vanilie, tămâie, cuișoare sau portocală, evocând imagini ale fumătorilor de opiu visători, înconjurați de fum de pipă.