Părinți, cu joaca nu-i de joacă! Explicațiile psihologiei științifice – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Joaca este cel mai eficient motor al învățării în cazul copiilor. Se aplică și la dezvoltarea cognitivă, și la cea fizică și emoțională. De fapt, joaca este atât de esențială pentru viața unui copil sănătos, încât a fost recunoscută de Națiunile Unite ca fiind un drept al celor mici.

Cu siguranță, copiii de școală primară par să aibă mai mult timp de joacă decât colegii lor mai mari. Dar joaca a încetat să mai fie principala activitate a copilăriei de când a fost afectată de activitățile academice, extrașcolare și tehnologice. În multe școli a fost eliminată chiar și pauza. După cum a afirmat un inspector dezorientat, „Intenția noastră este să îmbunătățim performanța academică și nu poți face asta cu copiii agățați de bare, ca maimuțele.“

Au! Pe lângă că greșește la mai multe niveluri – fizic, emoțional, social –, e greșit mai ales pentru că toți copiii au dreptul la copilărie. În SUA extrem de educată, extrem de industrializată, extrem de plină de resurse, să spui că, pentru a „ține pasul“, trebuie să ignorăm unul dintre cei mai importanți factori care determină starea de bine a copiilor arată cât de profund neînțelese rămân bazele dezvoltării copilului. Fiecare stadiu al vieții se întemeiază pe completarea rezonabilă a celui de dinainte. Dezvoltarea este un eșafodaj, un soi de schelă, iar copiii ajung pe treapta superioară doar pentru că au escaladat-o cu succes pe cea de dinainte. Copiii se târăsc, se ridică, merg și abia apoi aleargă. 

Să redescoperim importanța jocului

Tyler și John, în vârstă de șapte ani, se joacă „prinselea“ în pauză, pe terenul de joacă. Deși poate părea doar o modalitate bună de a-și consuma energia și caloriile – fie și numai din acest motiv aș recomanda-o –, este și o tranzacție socială extrem de sofisticată. Pentru ca jocul să poată continua, fiecare dintre băieți trebuie să fie dispus să fie și cel care aleargă, și cel care este alergat. Cu alte cuvinte, amândoi trebuie să fie dornici să coopereze pentru a putea participa la acest joc. „Prinselea“ este o activitate de reciprocitate și se termină în momentul în care unul dintre băieți nu mai cooperează. Această capacitate de joacă reciprocă este un predictor puternic al succesului academic, la fel cum este și capacitatea de a empatiza și de a coopera. 

Băieții au nevoie de jocuri dure și riscante pentru că s-a demonstrat că-i ajută să-și gestioneze agresivitatea. Te poți lupta cu prietenul tău, dar, dacă-l bați măr, atunci mai mult ca sigur că nu se va mai lupta cu tine și cu altă ocazie. Un băiat care învață să-și gestioneze agresivitatea prin joacă ajunge să simtă că este un „prieten bun“ și că este „distractiv să pierzi timpul cu el“. Acesta este unul dintre numeroasele moduri prin care joaca îi ajută pe copii să se definească. 

Trista realitate

În ultimii douăzeci de ani, copiii au pierdut aproape două ore de joacă în fiecare zi, mare parte din ea fiind joaca nestructurată. Și tocmai această joacă pierdută este cea care le oferă copiilor cele mai mari oportunități de-a fi curioși, creativi, spontani și dispuși să colaboreze. 

℗PUBLICITATE



În joaca nestructurată, ei trebuie să negocieze, să-și dea seama cum să își rezolve disputele, trebuie să colaboreze, să inventeze reguli și, cel mai important, să învețe să „respecte regulile“. 

Joaca nestructurată, care ar trebui să fie parte din rutina zilnică a unui copil, pune bazele competenței sociale. Motivele declinului jocului nu sunt surprinzătoare. Ce este surprinzător însă este faptul că părinții care își ajută în mod constant copiii să „obțină rezultate“ neglijează poate cea mai eficientă modalitate de a ajunge la rezultatele dorite. 

În fond, joaca nestructurată este cea care stimulează imaginația, iar imaginația este cea care stă la baza creativității și, în final, a inovației. Luate împreună, acestea sunt exact aptitudinile cel mai probabil să fie căutate în economia globală a secolului XXI. 

Ce poți face ca părinte pentru a încuraja joaca copilului din familia ta?! 

  1. Înainte de toate, deconectează copilul de la ecranele electronice, în școala primară nu ar trebui să petreacă în fața acestora mai mult de 2 ore pe zi. 
  2. Încurajează copilul să se joace afară. Introdu libertatea gradual. Într-un cartier sigur, locul copilului de 9 ani este afară la joacă. 
  3. Stai departe de jucăriile educaționale. Nu sunt cu adevărat educaționale. 
  4. Nu încărca programul copilului. În perioada de școlaritate primară, copiii ar trebui să nu aibă mai mult de 3 activități extrașcolare – una socială, una fizică și o alta artistică. Copiii cu programul prea încărcat adesea dau semne de stres fizic, precum durerile de cap sau cele de stomac. 

Pentru mai multe recomandări și sfaturi cu sens, citește Parenting pentru succes, una dintre cele mai importante cărți pentru părinți și familii, publicată anul acesta și în limba română.

Madeline Levine

Dr. Madeline Levine este psiholog, consultant și educator cu aproape patruzeci de ani de experiență clinică. Și-a început cariera ca profesor de gimnaziu în Bronx, New York, apoi și-a început studiile în psihologie și și-a deschis un cabinet de psihoterapie specializat pe problemele copiilor și adolescenților și pe parenting.

Caută