fbpx
skip to Main Content
Părinți Pe Timp De Criză. Ce Putem învăța Din Flexibilitatea Copiilor

Aș începe prin a spune că, dacă este vreun rost al acestor vremuri, probabil acela este de a ne face să privim lumea altfel.

Poate fi vorba despre lume în general, lumea așa cum o știam și o trăiam până acum câteva săptămâni, prinși în tot felul de angajamente, utili, activi, mulțumiți fiind pe fugă, alergând între joburi, școli și extracurriculare, casă, planificând vacanțe, meeting-uri și weekend-uri… Poate fi vorba despre lumea interioară a fiecăruia dintre noi, prinși în tot felul de gânduri, alergând între subiecte fierbinți legate de relațiile din viața noastră, educația copiilor noștri, bunăstarea familiei…

Apoi au venit vremuri unice în viața noastră, acel tip de vremuri despre care am citit în cărți, am văzut documentare sau ne-am auzit bunicii povestind… Acel tip de vremuri pe care nu ne așteptam să le trăim chiar noi. Această noutate nu a venit însă chiar ca o noutate în viața noastră, a venit pe un fundament construit din toate acele povești auzite, citite sau vizionate. A venit pe un fundament de frică deja construit. Poate și de aceea ne este greu, parcă uneori am vrea să ne spălăm cu apă rece pe față și să ne trezim ca dintr-un vis urât.

În tot acest iureș emoțional, se aud țipetele copiilor sechestrați în casă, care se luptă pe o jucărie sau se trag de păr pentru un biscuit. În tot acest iureș de emoții, soarele răsare și apune, zilele trec, iar pentru mulți dintre părinți sarcinile de serviciu curg fără să suporte prea multe amânări… Și totuși, poate am avea nevoie de timp să procesăm această realitate, să ne putem adapta la ea, să putem concepe strategii, să putem găsi rutine noi pentru a funcționa mai ușor.

Majoritatea părinților spun în această perioadă că le este mai greu decât înainte, că este dificilă munca de acasă având și copiii de îngrijit, că este grea izolarea, că nu știu ce să le spună copiilor, că sunt epuizați și, desigur, că sunt multe emoții amestecate care le tulbură liniștea. Despre copii, mai toți părinții spun în perioada aceasta că sunt greu de gestionat, greu de distrat, greu de… suportat. Am auzit nu doar multă frică, multă furie, dar și multă deznădejde. Poate și din cauza faptului că nu putem anticipa mai nimic legat de această „criză“ – nici cât va dura, nici cât de mult ne va afecta, nici care va fi impactul asupra lumii, țării, societății, familiei noastre. Astfel, putem spune că ne confruntăm noi, toți adulții, cu o impredictibilitate și o lipsă a controlului perceput referitor la situație, într-o măsură pe care nu am mai experimentat-o din… copilărie. Așa am ajuns să îmi înțeleg copiii proprii, care – informați fiind în acord cu vârsta lor (adică atât cât să aibă un sens statul în casă și întreruperea funcționării instituțiilor de învățământ) – par totuși măcar la fel de energici, creativi în a se juca și șicana, veseli, doritori de mâncăruri bune și deserturi variate… declarând (și fiind corectați, de altfel) că ei au intrat din martie în vacanță.

Poate că, de fapt, copiii sunt cei care fac față mai bine, adică își mențin ritmul și funcționalitatea mai asemănătoare cu cele anterioare crizei COVID. Poate că, de fapt, ei sunt mult mai familiarizați cu tot felul de impredictibilități venite din simplu fapt că sunt copiii noștri, iar noi alegem multe pentru ei și, de cele mai multe ori, se trezesc puși în fața faptului împlinit și trebuie să se adapteze… Poate, de aceea ei par neobosiți, neschimbați și își caută și identifică tot felul de metode năstrușnice prin care să își regăsească măcar într-o măsură rutinele știute.

℗PUBLICITATE


Poate că, de fapt, noi, adulții, suntem mai șocați și percepem schimbările acestea necesare pe timp de pandemie într-un mod mult mai incomod decât copiii. Noi avem cele mai multe gânduri de îngrijorare legate de sănătate, job, bani, aprovizionare, educația copiilor, crizele copiilor, criza pandemică… Deci, poate că, de fapt, este mai mult despre criza noastră pe timp de criză, nu despre crizele copiilor în aceste vremuri de criză.

Puținul timp pe care îl au părinții în aceste săptămâni, poate, ar merita investit în a ne alina acele frici antemergătoare acestei crize prezente, mai ales pentru că multe studii susțin că intensitatea unei emoții resimțite în prezent poate fi legată în proporție de 80% de evenimente conexe din trecut. O altă strategie care ne-ar putea ajuta ar fi să învățăm de la copiii noștri: cu toate limitările, ei rămân mereu în căutarea activă a unor surogate posibile în prezent. Am auzit despre un copil care anterior practica cu mare pasiune handbalul, iar acum și-a reorganizat un raft de dulap (îndesând foarte creativ hainele din el prin alte diverse spații, evident neîncăpătoare) și aruncă mingile în raft; un altul, pasionat de sărituri, adună de prin camere orice obiect, pentru a-și simula niște obstacole; iar un altul și-a învățat bunicul cum să primească apeluri video pe Whatsapp, pentru a juca șah cu el (progres tehnologic dorit, dar amânat în trecut).

Dacă ne uităm puțin la toți copiii noștri și dacă rezistăm tentației de a-i lăsa pradă unui ecran, vom descoperi că lumea lor este plină de resurse utile, că sunt atât de ingenioși și plini de viață și, poate, din acest motiv sunt mai ușor adaptabili. Avem multe de învățat de la ei. Simpla lor dinamică ne poate ajuta cu emoțiile grele din aceste săptămâni. Câți adulți, oare, au mai reușit să râdă cu poftă în această perioadă??? În mod sigur, mult mai puțini decât numărul de copii și, poate, aici rămânem în urmă și cu resurse mai puține.

În loc de încheiere, aș vrea să citez o mămică ce se autodeclara epuizată de toate ale casei și ale copiilor. Am conchis noi în timpul discuției că este o perioadă nouă, de adaptare și plină de construcții noi la nivel de familie, care necesită timp pentru a se structura. Ea a fost cea care mi-a spus: „Sper ca această perioadă să nu se termine înainte de a le consolida!“

Oana Niculae

Oana Niculae este medic specialist în psihiatrie pediatrică și deține o experiență clinică bogată în munca cu copiii și adolescenții.

Back To Top
×Close search
Caută