Părinți, țineți cont de aceste șapte recomandări! Mesajul unui psiholog de la Harvard – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Ne dorim ca ai noștri copii să aibă tot ceea ce nu am reușit noi, ba chiar le trasăm viitorul profesional în baza dorințelor noastre. Ne angajăm în mai multe joburi, în susținerea activităților, meditațiilor și a educației la cel mai înalt nivel pentru copiii noștri. Însă specialiștii ne îndeamnă ca, în goana pentru premisele „necesare“ unui viitor asigurat, să nu pierdem din vedere și responsabilitățile emoționale și sociale pe care le avem față de cei mici. Mai exact, este sănătos să nu-i tratăm pe aceștia ca și când ar fi adulți în miniatură, ci, mai degrabă, persoane care se conectează la lume, care au nevoie de multă flexibilitate.

Sunt cuvinte mari și dificil de pus în practică, dacă ne gândim mai bine și dacă privim în jurul nostru la care este cutuma, în general. Printre sfaturile cele mai practice pentru creșterea unor copii cât mai rezilienți, potrivit site-ului cnbc.com, dr. Lisa Feldman Barrett (neurocercetător, psiholog și autor, Chief Science Officer la Universitatea Harvard) ne face următoarele recomandări:

Încurajați, nu îngrădiți alegerile personale 

Este imperios necesar să ne implicăm în dezvoltarea copiilor, cu amendamentul de a nu le periclita alegerile. De multe ori, auzim persoane care și-au ratat destinul pentru că părinții nu au fost de acord cu traseul lor profesional; astfel, asemenea unor grădinari, avem responsabilitatea de a oferi o paletă largă de „flori“ (posibile meserii) și, în funcție de talent și de aplecare, abia apoi să „udăm“ terenul și să lucrăm „pământul“, pentru ca dorințele copiilor să prindă rădăcini. Așadar, înainte de a crea frustrări, să ne detașăm puțin și să acceptăm că viitorul le aparține, cu tot cu alegerile pe care le fac, fie ele bune sau nu.

Comunicați cu copiii cât mai mult și faceți din lectură o practică zilnică

Există tendința de a le vorbi și citi copiilor începând cu vârsta de la care presupunem noi că ar putea înțelege, fără să știm că materia lor cenușie este pusă în funcțiune încă din primele luni de viață.

Așadar, specialiștii ne sfătuiesc să verbalizăm cât mai mult, pentru a putea, la rândul nostru, să le oferim un spectru de dezvoltare cât mai larg micuților de astăzi, respectiv adulților de mâine. De asemenea, un alt aspect important îl reprezintă exprimarea stărilor emoționale (trist, fericit, frustrat, obosit) prin punerea acestora în contexte adecvate, pentru ca ei să le înțeleagă sensul pe deplin. Exemplificarea lor nu face altceva decât să aducă în prim-plan trăirile celuilalt, pentru ca cei mici să le poată pune în practică ori, din contră, să le evite.

Lectura, pe de altă parte, joacă un rol puternic în viața copiilor. Transpunerea poveștilor prin lentila povestitorului va face nu numai ca cei mici să își mai dorească să mai asculte povești, dar, totodată, îi va ajuta să devină parte integrantă din acestea.

Explicați și ajutați copilul să înțeleagă cum funcționează lumea

Nimeni nu spune că meseria de părinte este una ușoară; ea nu vine cu un manual de instrucțiuni și nici nu învățăm la școală cum se crește un copil. Este foarte adevărat că parentingul devine copleșitor atunci când apare oboseala, frustrarea, lipsa timpului și când rolurile sociale ajung să se suprapună simultan.

Bine cunoscuta întrebare „de ce?“, repetată excesiv de către cei mici, poate duce la răspunsuri monosilabice din partea adulților, însă atâta vreme cât nu primesc lămuriri mulțumitoare, copiii nu fac altceva decât să se repete. Pentru că nu li se dă o directivă clară celor mici, ei nu reușesc să facă nicio asociere asupra binelui sau răului; drept urmare, gestul sau boacăna va reapărea, fără echivoc.

Oricât de obosiți am fi, specialiștii ne sfătuiesc să le explicăm lucrurile pe înțelesul lor, ori de câte ori întreabă, întrucât copiii au capacitatea de a-și regla acțiunile intrinsec, realizând pericolul ori normalizarea.

Descrieți contextele sau comportamentele, fără a pune etichete

Etichetarea este laitmotivul societății actuale moderne. Rău, gras, slab, roșcat, blond, pistruiat, prost, tocilar etc. sunt doar câteva dintre apelativele pe care copiii și le atribuie unii altora, fie în baza acțiunilor lor, fie în cuantumul trăsăturilor fizice. Din păcate, fiecare dintre noi a ajuns să aibă o astfel de poreclă, volens nolens, și a fost mai mult sau mai puțin afectat de ea.

Merită subliniat că rolul părintelui este acela de a sta cât mai mult în preajma copilului, pentru a-l cunoaște cât mai bine, pentru a-i observa reacțiile, precum și pentru a-l educa. Aplicând în familie același model ca la școală, se va propaga un comportament specific bullyingului. Cu cât descrie părintele mai mult comportamentele și consecințele acestora (prin explicații, atunci când vede că există o dispută între copii, de exemplu: „Nu o mai trage de păr pe sora ta, pentru că o doare și se va supăra. Spune-i că îți pare rău“, comparativ cu sintagme, precum „ești un băiat rău“), cu atât probabilitatea de a se repeta scena va scădea.

℗PUBLICITATE



Desigur, este de dorit ca același model de parenting să se folosească și atunci când vorbim de laude. Pe scurt, nu ar trebui să generalizăm atunci când ne referim la un gest sau la o acțiune realizată de către copil, ci să ne raportăm fix la acea activitate.

Angajarea celor mici în găsirea unei soluții este, de asemenea, o strategie recomandată, întrucât antrenează flexibilitatea, în cele mai adânci substraturi. Spre exemplu, în locul afirmației „X este mincinos“ putem alege să spunem „X a spus o minciună“ și putem continua, întrebând: „De ce crezi că a ales să facă acest lucru? Cum crezi că se vor simți ceilalți copii când vor afla? Consideri că ar trebui să-l ierte?“

Ajutați copilul să se inspire din ceea ce faceți 

Pandemia COVID-19 ne-a ținut prin case mai mult decât ne-am fi imaginat. În contextul dat, am fost nevoiți să ne adaptăm situației, să petrecem tot mai mult timp împreună și să ne împărțim activitățile casnice cât mai echitabil.

Odată cu noi au fost și copiii, care, văzând cum anumite activități casnice par o joacă, și-au dorit și ei să le facă. Mimetismul este specific copilăriei și nimic nu poate fi mai frumos decât acest timp de calitate petrecut în familie. Astfel, împletind utilul cu plăcutul, specialiștii ne sfătuiesc să-i implicăm în aceste activități, punându-le la dispoziție ustensilele necesare (poate și în miniatură). Cu cât le facem mai des, cu atât ele ajung să fie rutine și, automat, pot fi însușite drept activități relaxante.

Permiteți copilului să relaționeze cu cât mai mulți adulți de încredere

Apariția primului copil în familie este o bucurie indescriptibilă, dar odată cu asta, apare și un soi de egoism, perfect omenesc, de a-l ține pe cel mic cât mai mult cu părinții și cât mai puțin cu familia extinsă. Desigur, e sănătos să alocăm un termen de timp necesar acomodării însă la fel de firesc este și ca pruncul să facă cunoștință (încă de când este sugar) cu cât mai multe persoane (familie și prieteni), pentru a putea deveni familiar cu ele și pentru a face diferența între ele și pentru a distinge amintiri etc.

Cercetările subliniază că bebelușii care interacționează frecvent cu vorbitori de limbi străine vor reuși să capete deprinderi mult mai rapid în acest sens. Dincolo de asta, copilul merită să înțeleagă că nu culoarea pielii, limba vorbită ori înălțimea sau greutatea corporală sunt cele care fac distincția între oameni, ci alte detalii, net mai semnificative.

Recunoașteți și apreciați autonomia și realizările copilului

Copiii au un grad ridicat de independență. Ei vor să pornească lucruri, să exploreze, fără să ceară ajutorul nimănui. De multe ori când aruncă cerealele pe jos, acesta poate fi un comportament pe care noi să i-l arătăm cu degetul și pe care să-l catalogăm ca fiind de nedorit, dar, în realitate, copilul învață cum funcționează legea gravitației și despre efectele sale pentru lumea din jur.

Cu cât îi vom lăsa mai mult pe cei mici să facă ce vor (cu delimitările sănătoase și private de activități ce le pot pune viața în pericol), cu atât lumea li se va părea mai atractivă, mai interesantă și mai demnă de a fi explorată.

Noi suntem arhitecții propriei existențe, dar este necesar să avem și un start sănătos în viață, așa cum, poate, părinții și îngrijitorii noștri, în lipsa unor informații clare, nu au știut să ni le ofere. Suntem părinți, suntem unchi, mătuși, verișori, dar avem responsabilitatea de a oferi spațiul, timpul și locul necesar celor pe care îi îndrăgim, oferindu-le partea luminoasă și bună din noi, fără a judeca felul în care ceilalți reacționează.

Alte idei esențiale

Nu sunt încă mamă, dar realizez cât de important este pentru nepoții mei să le acord toată susținerea și libertatea de care au nevoie în explorarea vieții, jucându-ne împreună (chiar și în noroi), ascultându-i, citindu-le povești, petrecând timp împreună; pe scurt, construind amintiri bazate pe încredere și iubire. Iar ceea ce mă ajută în acest demers este lectura – drept pentru care, vă recomand cu încredere cărțile din colecția #ParentingConștient – Inteligența parentală, Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional, Mai bun decât părinții tăi, Parenting pentru succes. De asemenea, vă recomand și selecția cărților pentru copii.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută