Voi vă prefaceți că n-aveți emoții? Asta nu doar că e o minciună, ci – mai rău – vă poate duce exact în direcția opusă celei pe care o țintiți. Iată ce scrie Howard Gardner, profesor de Cogniție și Educație la Harvard University: „Cu cât mai puțin își înțelege o persoană sentimentele, cu atât mai mult va cădea pradă lor. Cu cât mai puțin înțelege o persoană sentimentele, reacțiile și comportamentele altora, cu atât mai probabil va interacționa inadecvat cu ei și, prin urmare, va eșua în demersul său de a-și găsi un loc sigur în această lume.“
Ceea ce suprimați vă îmbolnăvește. Boala inimii, a minții și a sufletului. Trebuie să vă purificați de toate otrăvurile, expunând – cu franchețe, onestitate și vulnerabilitate – ceea ce până acum ascundeați.
Dă-ți permisiunea să simți toate emoțiile
Dacă nu știi cum să procedezi, încearcă mai întâi următorii câțiva pași. Nu reprezintă vreun tratament miraculos – nici nu există așa ceva. Dar sunt importanți și, cel puțin, te vor ajuta să rămâi activ în încercarea ta de-a scoate masca care te lasă fără oxigen.
Notă: Dacă ți se pare că vreunul dintre acești pași este naiv, prostesc sau nefuncțional, ai încredere în mine. I-am parcurs pe toți și au avut efect.
Pasul 1: Fă o listă cu cele mai dureroase momente din viața ta. Scrie ce s-a întâmplat și cum te-ai simțit în fiecare caz. Ține un jurnal despre asta și intră în detalii. (De exemplu: „Tata mi-a fost cel mai bun prieten în copilărie, dar m-a părăsit când aveam 6 ani. Asta m-a dat cu totul peste cap.“)
℗PUBLICITATE
Pasul 2: Odată ce-ai scris în jurnal despre acele evenimente dureroase, citește-le pentru tine însuți cu glas tare. Dă-ți permisiunea să simți toate emoțiile care te inundă și să plângi dacă așa-ți vine, în momentul în care-ți auzi propria voce povestind. O muzică instrumentală calmă pe fundal te va ajuta să-ți vezi emoțiile, pe măsură ce le permiți să iasă la lumină.
Pasul 3: Împărtășește-ți sentimentele. Când ai acceptat realitatea suferinței tale și toate emoțiile pe care le-a creat, povestește-i despre asta unui prieten, partenerei sau unui membru de familie în care ai încredere. O parte din efortul de a scoate Masca Stoicului constă în a le permite altor oameni să te sprijine. Și singura cale prin care ei pot face asta e să știe ce se întâmplă cu tine. Sunt un mare adept al ideii că orice om care a trecut cândva printr-o traumă (și încă n-a discutat-o cu nimeni) îi va îngădui traumei să crească în niște feluri nocive. Nu vei putea să te vindeci, până când nu te apuci să îți împărtășești durerea.
Pasul 4: Caută un consultant, un terapeut sau un specialist care să te ajute. Odată ce ți-ai împărtășit durerea cu cineva apropiat, ai nevoie să găsești pe cineva care are experiență în a-i ajuta pe oameni să-și înțeleagă emoțiile și să se împrietenească cu ele. Pentru aceia care se zbat din răsputeri să răsufle în spatele Măștii Stocului, trebuie să precizez că asta-i o treabă serioasă și necesită o abordare profesionistă. Totuși, e o activitate care poate începe chiar de azi, din clipa asta, cu un pix și-o foaie de hârtie.
Extras din prefața cărții Măștile masculinității.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
