Skip to content

Paul Bercea are o experiență în domeniul asistenței sociale de peste două decenii. Mare parte din activitate și-a desfășurat-o în Marea Britanie, acolo unde activează în calitate de consultant și expert în domeniul protecției copilului. De asemenea, Paul are proiecte în Austria, Germania, Ungaria, Grecia, Belgia, Elveția și România. „Trauma informed practice“, domeniul său de activitate, este puțin cunoscut în țara noastră, motiv pentru care l-am invitat să ne explice mai multe despre această abordare și despre cum ne poate ajuta în protejarea sănătății fizice și psihice a copiilor.

Ce înseamnă abordarea bazată pe informații despre expunerea la traumă sau „trauma informed practice“ (TBP)? 

Toți cei care lucrează în mod direct cu copiii și adulții trebuie să fie trauma informed, adică informați în legătură cu trauma, să dobândească cunoștințe de bază referitoare la ce înseamnă trauma și experiența traumatizantă, care este impactul traumei asupra ființei umane și să cunoască pașii ce trebuie urmați pentru a nu re-traumatiza prin intervenția lor. A fi trauma informed nu ne schimbă practica curentă, vom continua să fim profesori, doctori, asistenți sociali, psihologi; în schimb, practica noastră se va îmbunătăți, pentru că vom reuși să ne conectăm cu cei din fața noastră, în timp ce ei se vor simți ascultați, acceptați, înțeleși și încurajați să se autodepășească.

În ce contexte este indicată această abordare TBP?

Timp de peste 20 de ani, am lucrat cu copii și adulți care au trăit traume sau au trecut prin experiențe traumatizante. Când spun „traume“, nu mă refer la pierderea unui meci de fotbal sau la o notă mică obținută la un test, ci la abuz fizic, emoțional, sexual și neglijare cauzată atât de acte de comisiune, cât și de omisiune. Conform Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANPDCA), la sfârșitul lunii iunie 2023 în România, existau 40.066 de copii în sistemul de protecție specială, din care 10.976 copii (27,39%) beneficiau de măsură de protecție specială în servicii de tip rezidențial și 29.090 copii (72,61%) beneficiau de măsură de protecție specială în servicii de tip familial. Măsura de protecție ne indică faptul că acești copii au experimentat o formă de abuz, neglijare sau rele tratamente.

Doresc să includ aici și traumele cauzate de separarea sau divorțul părinților, de situațiile când părinții consumă alcool și/sau alte substanțe nocive și atunci când părinții înșiși au probleme de sănătate mintală, cu sau fără diagnostic. În literatura de specialitate, aceste trei elemente: (1) violența domestică, (2) abuzul de substanțe și (3) sănătatea mintală sunt numite „trio-ul complexităților parentale“ și impactul prezenței acestora în viața familială este semnificativ asupra copiilor, deoarece nevoile părinților sunt prioritare în fața nevoilor copiilor, care devin secundare. Când copiii provin din astfel de medii familiale, numite toxice, impactul se va traduce în lacune în dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională. Ei se vor maturiza prematur și vor prelua din responsabilitățile specifice adulților în defavoarea activităților specifice vârstei copilăriei, cum ar fi jocul, educația sau activitățile recreative.

Un alt exemplu de traumă sunt experiențele trăite de „copiii singuri acasă“ sau lăsați în urmă de către părinții plecați la muncă în străinătate, al căror număr în decembrie 2020, conform ANPDCA, era de 75.136. În cazul acestor copii, cauza traumei este lipsa afecțiunii parentale de multe ori neexplicată („copilul oricum nu înțelege“) și a supravegherii unui adult responsabil și de încredere, iar primele semne ale traumei se regăsesc în schimbările comportamentale și tulburările emoționale, de cele mai multe ori tratate cu indiferență sau cu răspunsuri punitive.

Studiul ACEs (Adverse Childhood Experiences – Experiențele adverse ale copilăriei) a identificat că mai bine de jumătate din populație a trăit cu cel puțin o astfel de experiență în timpul copilăriei și există un mod foarte simplu de a testa acest lucru. Dacă ar fi să întreb câți dintre noi am trăit cu un părinte care credea că „bătaia este ruptă din rai“, unii se vor identifica; dacă ar fi să întreb câți dintre noi am avut în familie un părinte care consuma alcool în mod frecvent, unii vor împărtăși această experiență; sau câți dintre noi au fost martorii unei relații violente între părinți – violență atât verbală, cât și fizică – poate alții vor recunoaște această experiență. Expunerea la experiențe adverse în timpul copilăriei crește șansele persoanei de a consuma alcool sau a de a fuma de la vârstă timpurie, dar și de a se implica în acte de violență, de a intra în conflict cu legea, sau chiar de a dezvolta afecțiuni medicale ca adult (de exemplu, diabet).

Cum este definită trauma în această abordare? 

În discursul său despre importanța empatiei în relațiile interumane, dr. Brené Brown întărește puterea conexiunii dintre două persoane (profesionist – copil/adult) în fața cuvintelor. Să ne imaginăm că suntem într-o sală de clasă, unde o fată de 12 ani ne spune că a fost violată și bătută de iubitul mamei. Celor mai mulți dintre noi le va fi foarte greu să-și găsească cuvintele, din cauza șocului acestei declarații. Este important să ne păstrăm calmul, să mulțumim copilului pentru confesiunea sa, să recunoaștem că poate nu știm ce să zicem, dar în același timp să asigurăm copilul că nu este singur și că vom face tot ce putem pentru a ne asigura că abuzul va fi oprit.

„Trauma nu este dată de ceea ce trăim sau experimentăm, ci de ceea ce se întâmplă în interiorul nostru din cauza experiențelor trăite“ (dr. Gabor Maté). În cazul fetei de 12 ani, trauma este dată de abuzul care n-ar trebui să se întâmple, dar are loc. Trauma este, de asemenea, dată de experiențele bune care ar trebui să se întâmple, dar nu au loc, cum este cazul „copiilor lăsați singuri“, iar afecțiunea și grija părintească lipsesc.

℗PUBLICITATE



Prin ce se aseamănă și prin ce diferă această abordare de psihoterapie? 

Dr. Shoshanah Lyons (Beacon House) definește abordarea TBP din perspectiva aplicabilității acesteia și explică faptul că orice profesionist care lucrează cu copii și adulți poate să devină conștient de impactul traumei, fără însă a deveni sau a acționa asemenea unui psiholog sau unui terapeut. De exemplu, o profesoară, un antrenor de sport, o asistentă medicală sau un dentist pot folosi abordarea TBP pentru a stabili o relație de încredere bazată pe compasiune, empatie, grijă și bunătate. În timp ce un clinician, un psiholog sau un terapeut se concentrează pe tratarea traumei prin intermediul intervențiilor terapeutice ce necesită abilități specifice de lucru, profesioniștii din alte domenii de activitate (de exemplu, educație, sănătate, poliție, asistență socială) pot deveni informați despre traumă în cadrul rolului, responsabilităților și practicii lor curente, căutând conectarea cu un copil sau cu un adult, în defavoarea judecării sau blamării lor sau a comportamentului lor. Această conectare se realizează atunci când noi toți oferim siguranță, încredere, creăm oportunități prin care celălalt are opțiuni și poate alege ceea ce i se potrivește, când suntem deschiși să colaborăm și să lucrăm împreună pentru a dobândi abilități care să ne facă mai buni și mai puternici în fața torentelor vieții.

Care sunt principiile de bază ale abordării? 

Practica bazată pe cunoașterea traumei și a experiențelor traumatizante începe cu dorința (ca atitudine) și curiozitatea profesională (ca abilitate) de a cunoaște persoana de lângă noi, de a-i explora experiențele, ca parte a procesului de evaluarea a nevoilor și de înțelegere a impactului acestor experiențe asupra persoanei pe care intenționăm să o ajutăm prin intermediul serviciilor pe care le oferim. 

Trauma poate rezulta dintr-o experiență sau dintr-o serie de experiențe, un set de circumstanțe pe care le trăiește o persoană ca fiind vătămătoare fizic sau emoțional, care-i amenință integritatea și care au un impact de durată asupra funcționării și bunăstării sale mentale, fizice, emoționale și spirituale. Este interesant să observăm că siguranța fizică este promovată adesea, dar abordarea TBP ne invită să avem o privire mai largă asupra siguranței. 

Siguranța și încrederea sunt primordiale pentru noi toți, așa că vă invit să luați parte la un exercițiu imaginativ și să considerați următoarele întrebări din perspectiva celor cu care intrați în contact într-o zi de lucru:

  • Cum se simte clientul meu (clienta mea) și cum percepe experiența serviciului meu sau al organizației mele? Ce simte și ce crede el (ea) despre mediul unde interacționăm? Credeți că va recomanda serviciile mele altor persoane?
  • Ce ar putea facilita, bloca, crește sau descrește încrederea și siguranța lui (ei) din momentul sosirii până la plecarea din locul unde ne aflăm?
  • Ce ar putea crește sentimentele de pericol sau amenințare? Ce ar putea reprezenta pentru client potențiali stimuli care să re-traumatizeze?

Abordarea TBP ne invită, de asemenea, să avem grijă și de siguranța emoțională și relațională a noastră, profesioniști din diferite domenii de activitate care lucrează cu copii și adulți.

Următoarele întrebări ne vor ajuta să reflectăm asupra nevoilor noastre:

  • Există un loc (spațiu) unde să putem reflecta la munca noastră, la impactul emoțional al muncii pe care o facem (de exemplu, avem acces în mod regulat la supervizare)?
  • Există o cultură care denotă blamare și atribuire externă, sau una definită prin deschidere la vulnerabilitate și transparență?
  • Cei prezenți se simt ascultați, valorizați, auziți și văzuți?
  • În ce măsură promovăm valori și calități, cum ar fi compasiunea, respectul, empatia, curiozitatea, reflecția și înțelegerea?
  • Cum promovăm mesajele de tipul „este uman să mai și greșim“?
  • Ce putem spune despre sentimentul de apartenență, de primirea călduroasă și personalizarea spațiului în care lucrăm?

Care sunt pașii pentru a deveni mai bine informați cu privire la această abordare?

În Marea Britanie, abordarea TBP a devenit tot mai cunoscută din 2017. În Romania, au existat încercări izolate de a introduce abordarea TBP în practica profesioniștilor ce lucrează direct cu copiii și adulții, majoritatea fiind conectate cu traumele suferite de familiile venite din Ucraina, ca urmare a războiului. Alexander den Heijer scria într-o operă literară: „Când o floare nu înflorește, încearcă să repari mediul în care trăiește, nu repara sau schimba floarea“. Consider că toți profesioniștii a căror practică presupune interacțiunea interumană pot schimba în bine mediul în care își desfășoară serviciile și acest lucru va fi atât în beneficiul lor, cât și al celor cu care lucrează. Mai jos sunt descriși pașii către a deveni trauma informed atât la nivel personal, cât și organizațional:

  1. Sesiuni de conștientizare în următoarele medii: educație, sănătate, poliție, asistență socială, consiliere, psihologie etc., prin care să se înțeleagă potențialul impact al experiențelor adverse din copilărie și al traumei de-a lungul vieții, să se recunoască semnele traumei și să se înțeleagă conceptul de trauma informed (individual);
  2. Sesiuni de training cu cei implicați în munca directă cu copiii și adulții, pentru a înțelege teoriile și conceptele ce definesc trauma și impactul acesteia de-a lungul vieții; să aplicăm în practică teoriile de răspuns la traumă și să începem să înțelegem modul în care profesioniștii și organizațiile pot începe demersul de a deveni trauma informed  (individual);
  3. Sesiuni de training la nivel strategic pentru a înțelege beneficiile abordării TBP la nivelul organizației, pentru a aplica practic conceptele culturii organizaționale de tipul TBP și pentru a lua în considerare acțiuni specifice cu scopul de a deveni o organizație TBP  (organizațional).

Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0