skip to Main Content
Pentru Cine și De Ce Cumpărăm Jucării în Luna Cadourilor? Sau Cum Să Fim Părinți Inteligenți și Cumpărători Conștienți

Pentru cine și de ce cumpărăm jucării în luna cadourilor? Sau cum să fim părinți inteligenți și cumpărători conștienți

De mică mi-am dorit multe jucării și îmi amintesc că îmi era foarte greu atunci când părinții mei îmi spuneau că nu au bani să-mi cumpere și să-mi satisfacă toate poftele. Probabil, am rămas cu sechele din acele vremuri, fiindcă am visat că, într-o zi, indiferent de vârstă, voi avea multe jucării, și se pare că nu am renunțat la această idee.

În urmă cu câțiva ani (peste 10, dacă este să-i număr), am devenit psiholog cu acte în regulă. Mi-am ales această profesie, conștientă fiind de faptul că lucrul cu copiii presupune să îmi retrăiesc copilăria alături de ei. De data aceasta, copilăria în varianta la care am visat atâția ani. La început, dornică să am jucării multe, iar copiii care trec pragul cabinetului meu să nu ducă lipsă de nimic, am cumpărat mai multe jocuri ieftine, decât scumpe. Deși voiam și căutam calitate, din punct de vedere financiar nu îmi permiteam mai mult de atât. Pe parcurs, însă, am început să cumpăr jucării de calitate, mai scumpe și mai rezistente. Astfel, la acest moment pot afirma cu mândrie că mă bucur – alături de copii – de jucăriile adunate în cei 10 ani.

De ce am ținut neapărat să vă împărtășesc din experiența mea? Deoarece calitatea este un bun factor decizional și, cu siguranță, atunci când avem putere financiară ne uităm la calitate, dar nu avem limită la cantitate. De aceea, în acest articol aș vrea să vorbesc despre dorințe, despre nevoi și putere financiară, precum și despre calitate și cantitate.

Termenul „dorință” e perceput de majoritatea ca ceva ce poate fi atins greu sau, poate, deloc. De multe ori, dorința nu poate fi îndeplinită și avem nevoie să acceptăm acest fapt, nu să disperăm. În cazul unui copil, atunci când are o dorință, părintele face tot posibilul să i-o îndeplinească. De ce se întâmplă asta? Deoarece părintele se gândește că cel mic ar suferi enorm, dacă lucrurile ar sta altfel. Și pentru că în zilele secolului XXI dorința se poate transforma rapid în faptă. Atenție, însă! Acest gând al părintelui reflectă de fapt nevoia lui, fiindcă, cel mai probabil, și el a suferit dintr-un motiv similar și nu își dorește același lucru pentru propriul copil.

Dar e bine de știut că dorința nu este neapărat o nevoie, o necesitate. Există dorințe care pot fi doar visuri frumoase, fără finalizare în viața reală – sau, poate, nu pe moment. Este înțelept să ne învățam copiii să viseze, să spere, dar în același timp să-i sprijinim și în a dobândi lecția răbdării! Nu le oferiți totul pe tavă, imediat ce bat din picior. Mai mult, ideal ar fi ca darurile să vină cel mai des ca beneficii pentru o faptă bună făcută sau pentru un efort depus de ei. Mulți părinți nu cunosc limite și reguli și ajung să se plângă de faptul că, deși cei mici au extrem de multe jucării, nu le apreciază și nu se joacă deloc cu ele. Întrebarea este: Cine a cumpărat acele multe stive de jucării: copiii sau părinții? Apoi, cât la sută dintre acele jucării sunt în folosul și în ajutorul dezvoltării copilului și cât la sută, pentru că aceasta era dorința copilului de a avea jucăria respectivă?

E adevărat: copiii își doresc, dar dacă nu le explicăm și nu le acordăm timp, ei nu înțeleg că unele jocuri nu se potrivesc vârstei lor. Pentru părinții care vin obosiți și stresați de la muncă, este mult mai comod să cumpere – mai ales atunci când au o situație materială bună, decât să stea și să se joace cu jucăriile pe care le are copilul sau să creeze împreună jocuri noi.

Pentru noi toți, întrebarea este: „Ce fac eu, ca părinte, pentru a susține dezvoltarea sănătoasă a copilului meu?” Cumpăr jucării care se potrivesc vârstei și dezvoltării lui? Dar, psihologia științifică ne arată că nevoile principale ale copiilor nu sunt cele materiale, ci emoționale, iar implicarea noastră este mult mai valoroasă decât un magazin întreg de jucării. Hrana emoțională este ozonul de care copilul are nevoie toată viața lui.

Așadar:

1. Să cumpărăm jucării care îl ajută realmente pe copil! Iar pentru copilul interior să cumpărăm altele, despre care să ne asumăm că sunt pentru noi.

2. Să stabilim un buget lunar pentru a satisface dorința și pofta copilului.

3. Să fim cumpărători conștienți și să evităm cantitatea, în favoarea calității.

Mai jos găsiți câteva sugestii legate de jucăriile recomandate copiilor, pe categorii de vârstă. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

0-1 An

• Jucării moi (din pluș fin sau silicon) – deși până la vârsta de 6 luni nu le poate ține în mână, copilului îi face plăcere să le aibă în raza lui vizuală.

• Jucării muzicale– alternați genul muzical, pentru a vedea ce preferă, când se simte relaxat și pozitiv!

• Jucării senzoriale– mingi care au sunete diverse în interior sau orice alte jucării cu sunete și lumini.

• Jucării care scot sunete la atingere sau apăsare– când copilul începe să înțeleagă tot mai mult din mediul înconjurător, îi place să experimenteze.

• Cărțicare conțin imagini mari, cu obiecte uzuale sau cu animale. Acestea sunt special concepute să scoată anumite sunete la atingere și sunt confecționate de obicei din material textil.

• Zornăitoare, instrumente muzicale simple și ușoare (maracás, tobă). [cs_divider divider_style=”divider6″ divider_backtotop=”yes” divider_height=”1″]

1-3 ani

• Jalon – prin care copilul se dezvoltă în aria cognitivă și motrice.

Puzzle incastru cu animale, fructe, legume, forme geometrice – numărul de piese se alege în funcție de abilitățile copilului. Acest tip de jucărie stimulează foarte mult aria cognitivă, motrice, limbajul receptiv și expresiv.

Puzzle cu 2-6 piese – numărul de piese merită crescut în momentul în care suntem convinși că cel mic a înțeles cum funcționează jocul. Un puzzle stimulează copilul în aria cognitivă, motricitatea fină și limbajul receptiv și expresiv.

Cărți cu imagini reprezentând obiecte, animale, texturi ori sunete – în ceea ce privește cărțile cu povești, acestea e recomandat să conțină poze mari și sugestive. Poveștile pot fi citite înainte de culcare, zilnic, chiar imediat după naștere. Istorioarele pe care le conțin dezvoltă imaginația, creativitatea, limbajul receptiv și expresiv, precum și cogniția. Citirea poveștilor are un rol important în relația părinte-copil, contribuind la formarea atașamentului și la dezvoltarea afectivității.

Mașinuțe, păpuși, veselă, plușuri – acestea îl ajută să-și dezvolte jocul simbolic, extrem de important pentru o creștere armonioasă.

• Creioane cerate, colorate, acuarele – fără carioca la această vârstă! Dezvoltarea abilităților artistice (desenat, colorat, pictat) îl ajută pe copil să fie mai creativ. Nu-i sugerați cu ce culoare să deseneze! Mai mult, ajutați-l să creeze ceea ce dorește, să exprime artistic ceea ce simte și ascultați povestea din spatele fiecărei „opere de artă”. Nu vă îngrijorați că murdărește peste tot, ci încercați să-i puneți limite și reguli fără a-i interzice acest act artistic. Odată stabilite regulile și limitele, ele nu se vor pierde și veți fi surprinși de cum poate să le respecte și în alte activități.

• Cuburi – construiți împreună castele, turnuri, poduri, șosele… fără să vă impuneți punctul de vedere! Copilul vede și creează diferit aceste lucruri, iar sugestiile adulților îi pot influența și schimba percepția.

Alte jocuri recomandate: flacoane pentru baloane de săpun, mingi de diverse mărimi și culori, jucării de împins și tras, jocuri de sortat, planșe cu orificii, jocuri de îndemânare. [cs_divider divider_style=”divider6″ divider_backtotop=”yes” divider_height=”1″]

În loc de concluzie, doresc să vă las cadou pentru luna decembrie un gând: „Dragă părinte, hrănește-ți copilul emoțional, acordă-i din timpul tău și cu siguranță rezultatele se vor vedea pe viitor. Nu-i oferi obiecte, ci un partener de joacă pe măsura nevoilor lui!

Nicoleta Burlacu

Nicoleta Burlacu - Psiholog clinician cu experienţă de peste 10 ani în munca clinică cu copii și adolescenţi. Psihoterapeut de orietare cognitiv-comportamentală, membră în Colegiul Psihologilor din România, preşedinte şi membru fondator în Asociaţia Împreună Pas cu Pas. Coordonator cu drept de autor pentru două teste specifice copiilor cu tulburare de spectru autist, PEP 3 (Psychoeducational Profile) şi ASRS (Autism Spectrum Rating Scales).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută