Deși trăim într-o lume patriarhală, dominată de nenumărate stereotipii, vestea conform căreia, în 2019 o femeie a primit Premiul Abel pentru matematică, face lumină în această veșnică bătălie a sexelor. Știrea căpătă o greutate aparte, întrucât acest premiu nu a mai fost acordat niciunei femei, premiile în știință fiind câștigate de către bărbați, mai precis, din 904 laureați Nobel, doar 51 au fost femei.
Importanța premiului acordat cercetătoarei Karen Uhlenbeck (profesor matematician și emerit al Universității Austin din Texas), este una semnificativă, deoarece schimbă peisajul matematic prin munca ei extraordinară în analizele geometrice și teoria gabaritului. Sun-Yung Alice Chang (matematician la Universitatea Priceton, dar și membru al comitetului Nobel), declară că Uhlenbech a pus bazele unei noi ramuri a matematicii prin felul în care a gândit lucrurile. Totodată, cercetătoarea este recunoscută pentru aportul său în ecuațiile și parțialele geometrice, în teoria gabaritului, și în sistemele integrabile. Revista Time o numește pionier în analiză geometrică, printre cele mai notabile contribuții fiind teoriile matematicii predictive, inspirate de bulele de săpun.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
View this post on Instagram
℗PUBLICITATE
Astfel, anul 2019 este anul în care se scrie istorie în domeniul cercetării, dar și al recunoașterii și doborârii unor teorii, conform cărora, inteligența cognitivă a indivizilor ar fi clar determinată de genetică. Încă din antichitate, Aristotel a minimizat femeile și sclavele la nivelul unui domeniu de „dreptate gospodarească“, în care indivizii ce participă nu sunt considerați egali cu bărbații liberi care participă în dreptatea politică, funcția lor de bază fiind aceea de a fi la dispoziția celor ce sunt pe deplin umani. Înșisi adepții liberali s-au apropiat mai mult de concepția aristotelică despre femei, întrucât individul (subiectul de bază al teoriilor lor), reprezenta o minte bărbatească într-o lume patriarhală. Femeile erau considerate incapabile să dezvolte un sens al dreptății, datorită punctelor slabe ce le determina existența. Rousseau sublinia că femeile, tocmai datorită faptului că sunt „făcute pentru a fi supuse bărbatului și chiar de se ridică la nedreptatea sa“, acestea sunt dotate cu forța de a suporta tratamentul injust cu care se întâlnesc.
Rawls folosea termeni de referință bărbătești, printre care „el“, „al lui“, „bărbatul“, printre care mai erau folosiți termeni neutri precum „individ“ sau „persoană morală“. De asemenea, argumenta că într-o societate corect structurată, „nimeni nu trebuie să fie dependent de alții și este facut să aleagă între ocupații monotone și de rutină care nu sunt benefice pentru gândurile și sensibilitatea umană“. Okin continua ideea lui Rawls, susținând că o astfel de societate este posibilă în momentul în care nu sunt înregistrate responsabilitățile familiale ce determină femeile să intre într-un sector marginal al forței de muncă, făcându-le să devină dependente de soții lor. Abolirea genului, în îndeplinirea criteriului lui Rawls pentru o dreptate politică era prioritară. Tot el susținea că persoanele moral raționale din poziția originară pun accent pe ideea de respect de sine, ceea ce determină indivizii să nu mai fie văzuți drept obiecte sexuale pentru alții, ci să devină conștienți de existența lor, ca indivizi independenți.
Uzajul lingvistic ar fi putut fi mai puțin semnificativ, considera Susan Moller Okin, dacă nu ar fi făcut parte dintr-o tradiție a filozofiei politice și morale de lungă durată ce folosea termeni generic masculini. Okin afirma că prin poziția originară a lui Rawls, se înțelege că fiecare dintre indivizi să se poată pune în locul altuia, în special în situații cu care nu s-au mai confruntat. Tot ea conchide că nu este necesară doar dispariția genului dacă dreptatea socială este realizată de către membri ce aparțin ambelor sexe, dar este nevoie ca această segregare de gen să nu mai existe pentru a putea vorbi despre o completă teorie a dreptății umane.
Mai multe cercetătoare feministe au argumentat, în ultima perioadă, că într-o societate structurată de gen, experiența de viață este traită diferit de bărbați și de femei, încât le sunt diferite modurile de gândire, tiparele morale de dezvoltare, în diferite forme. Ceea ce este mai interesant de observat este că, deși societatea este împărțită pe sexe, copiii ajung să se dezvolte moral și psihologic normal, chiar dacă sunt crescuți de femei. Analizele realizate de cercetătoarele feministe arată că putem fi de acord cu asumpția lui Beauvoir, aceea că „nu te naști, ci devii femeie“.
Dr. Satoshi Kanazawa este psiholog specializat în psihologia evoluționistă, la Universitatea London School of Economics, iar cercetările sale au la bază acest tip de psihologie ca modalitate de descifrare a economiei, sociologiei sau antropologiei. Acesta susține că între bărbați ar deține, în medie, un plus de 3-5 puncte IQ, față de femei, iar explicațiile ar fi de natură hormonală și perioade de sarcini ce determină femeile să câștige de cealaltă latură a inteligenței, și anume, inteligența emoțională. Un alt factor ce determină diferențe ar fi, potrivit cercetătorului, modul de viață, dar și structurile sociale ale indivizilor. Lupta interminabilă în deținerea puterii absolute și a discriminării de gen a fost, de-a lungul timpului, o preocupare permanentă pentru cercetători, însă, de multe ori, diferențele au fost cele ce au dat unicitatea individului, ce se poate dezvolta, în zilele noastre, cu mai multă ușurință în societatea, deja, prea mult stigmatizată. Deschiderea și susținerea celuilalt reprezintă viitorul și progresul speciei umane.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
