Deși, de-a lungul secolelor, poeții, filosofii și psihologii au meditat asupra misterului alegerilor și suferinței în ceea ce privește dragostea, niciunul dintre ei nu a avut acces la imensitatea cunoștințelor disponibile teoriei și terapiei imago, care ne ajută cu întrebarea: ce ne face să alegem această persoană (sau ar putea fi două, sau trei, sau patru) pentru a ne petrece viața împreună în loc de nenumărați alții pe care i-am fi putut alege? De ce prietena noastră, Sally, continuă să aleagă același bărbat – diferența fiind de nume – și mereu sfârșește cu același rezultat? De ce ni se întâmplă același lucru, din nou și din nou, în încercarea noastră de a iubi și de a fi iubiți?
În teoria imago, noi afirmăm că motivul principal pentru care căutăm același tip de partener este din cauza presupunerii care stă la centrul subiectului teoriei și terapiei imago: o pereche imago ne oferă oportunitatea nemaipomenită de a repara experiența originară a conectării, pe care am pierdut-o în timpul copilăriei.
În spatele amintirii unui deficit de îngrijire care a produs conținutul imago este o amintire primară a naturii noastre originare – conexiunea cosmică experimentată prin rezonanță cu îngrijitorii noștri – care s-a pierdut odată cu ruptura originară, iar dorința întoarcerii la acea natură originară este intenția prezentării inconștiente a amintirii pierderii sale. Deoarece conexiunea originară pe care o căutăm se află și ea în memoria noastră, în spatele amintirii fisurii, dorința față de viitor îi este disponibilă cuplului.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cu alte cuvinte, imago poate fi văzut ca amintirea contextului în care a fost activată directiva de supraviețuire din cauza eșecului îngrijitorului de a fi prezent sau susținător cu nevoile noastre de dezvoltare și este o încercare de a recrea acel context cu o persoană asemănătoare (o pereche imago) pentru a opri semnalul de supraviețuire activat în copilărie. Terapeutul imago este moașa revenirii la starea originară și doar revenirea va opri întrerupătorul supraviețuirii.
℗PUBLICITATE
Cum se atrag partenerii cu compatibilitate imago?
Înainte să discutăm despre transformarea amintirilor în serviciul unui nou viitor, hai să ne uităm mai atent la persoana cu care ne-a cuplat inconștientul nostru: perechea noastră imago.
În mod specific, într-o pereche imago, ambii parteneri:
- își activează unul altuia sentimentele și amintirile, pozitive sau negative, care sunt asociate cu îngrijitorii din copilărie;
- au un deficit în îngrijire în timpul aceluiași stadiu de dezvoltare (sau, uneori, în unul adiacent) din copilărie, care i-a lăsat cu răni asemănătoare ca tip și severitate, pe care le numim răni paralele;
- folosesc stiluri defensive (mecanisme de apărare) complementare sau opuse pentru a se apăra de durere și frustrare (minimizare versus maximizare);
- au devenit amorțiți emoțional în jurul aceluiași punct de cotitură al dezvoltării, care i-a lăsat cu niveluri egale de maturitate (sau imaturitate); și
- au deficite complementare (opuse) sau funcționări blocate în zonele gândirii, simțirii, senzației și acționării.
S-ar putea să ți se pară riscant să fii pus în situația de a alege pe cineva cu care să reconstruiești experiențele unei copilării tumultoase și, de multe ori traumatizante, dar ideea este că creierul nostru nu are o altă resursă în afară de trecut și imaginarea unui rezultat diferit în viitor cu o persoană asemănătoare cu cei cu care a fost experimentat trecutul. Aceasta este natura paradoxală a inconștientului nostru. Pe măsură ce săpăm plini de curiozitate, îi descoperim genialitatea, dar măcar dacă am coopera în mod conștient cu ea.
Extras din cartea Terapia imago: știința relațiilor.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
