Peste 1,5 milioane de copii la nivel global și-au pierdut un aparținător din cauza pandemiei de COVID-19 – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Despre COVID-19 s-a vorbit și s-a scris foarte mult, însă dincolo de cifrele celor ce nu cred în agresiunea agentului patogen și ale celor ce și-au pierdut viața în lupta cu virusul ucigaș, rămân minorii (ce au rămas fără părinți ori îngrijitori), despre care se vorbește prea puțin ori deloc. 

Cu toate acestea, potrivit unui studiu publicat în The Lancet, în perioada martie 2020 – aprilie 2021 se aproximează că 1,562 milioane de copii din lumea întreagă au pierdut un îngrijitor. Astfel, nu putem vorbi doar de sezonalitatea pandemiei, aflată în directă proporționalitate cu ridicarea restricțiilor, ci este eminamente necesar să existe o abordare la nivel macro asupra repercusiunilor de durată ale acesteia, cu precădere asupra familiilor și a sănătății mintale viitoare ori a stării de bine a copiilor din întreaga lume, după cum subliniază și dr. Nora Volkow, director al Institutului Național pentru Abuzul de Droguri – NIDA.

Risc major de traumă

Facem tot ce ne stă în putință să corectăm greșelile pe care părinții ori ingrijoriii noștri le-au făcut față de noi (independent de voința lor sau nu) și ne comportăm cu cei mici astfel încât să nu se întâlnească, pe parcursul copilăriei, cu trauma. Însă vremurile pe care le traversăm ne învață că timpul este mai relativ decât ne-am putea da seama, iar iminența dezastrelor este aproape firească. În acest context, potrivit site-ului alert.psychnews.com, dr. Susan Hillis (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor), împreună cu echipa sa au observat că moartea unuia sau a ambilor părinți poate avea consecințe grave asupra copilului, cu atât mai mult cu cât, în cazul îmbolnăvirii cu COVID-19, prevalența bolii și precipitarea acesteia pot avea loc în doar câteva săptămâni, perioadă de timp prea scurtă pentru a-i instrui pe cei mici pentru trauma pe care urmează să o trăiască pe propria lor piele.

Statisticile sumbre ale orfanilor

Hillis și echipa sa au corelat datele deceselor pandemiei COVID-19 (atât cauzate de virus, precum și cele ce au intervenit în urma lipsei accesului la asistență medicală) din douăzeci și unu de state, din perioada 1 martie 2020 – 30 aprilie 2021. O altă premisă a mai fost reprezentată de ratele de fertilitate, necesare pentru a măsura numărul mediu de copii pe care i-ar deține fiecare adult în perioada de studiu, pentru a putea aprecia numărul celor ce rămân orfani. În cadrul acestui studiu au fost incluși și bunicii cu vârste cuprinse între 60-84 ani, care locuiau împreună cu nepoții lor. Rezultatele studiului au estimat că aproximativ 1,134 milioane de copii de pe întreg globul au pierdut un părinte sau un bunic, printre cele mai reprezentative țări fiind Statele Unite, Peru, Africa de Sud, Mexic, Brazilia, India. 

Totodată, un alt detaliu sumbru reliefat de studiu este și acela prin care rata pierderii taților a fost de cinci ori mai mare decât cea a pierderii mamelor.

℗PUBLICITATE



În cazul acestor traume survenite, copiii nu au un acces la ajutor psihologic și, de cele mai multe ori, nimeni nu se gândește la repercusiunile pe termen lung deși, în fapt, există intervenții ce pot preveni consecințele adverse adiționale, precum consumul de substanțe interzise ori de alcool, delincvență etc. Desigur, este important să ne concentrăm atenția asupra profilaxiei valului patru iminent, dar, în egală măsură, este vital să apreciem importanța sănătății psihice la orice vârstă (cu atât mai mult cu cât adulții pot avea anumite pârghii de susținere, pot sintetiza și interioriza în altă manieră evenimentele la care sunt supuși, pe când copiii pot aprecia toate aceste traume drept repercusiuni ale propriilor acțiuni). 

Cu toții avem nevoie de sprijin psihologic și emoțional

Încă nu există o cultură a prim-ajutorului emoțional, dar momentul cel mai oportun poate fi acum; drept urmare, până când autoritățile vor crea politici publice în acest sens, este important să ne implicăm ori de câte ori întâlnim astfel de cazuri în jurul nostru. Copiii reprezintă viitorul, ei au nevoie să crească și să se dezvolte în medii securizante, pentru a putea fi adulții funcționali de mâine. 

Realitatea ne arată că numărul copiilor ce suferă de depresie și anxietate este în continuă creștere însă, cu toate acestea, lucrurile nu par a fi de interes la nivel de autorități. În egală măsură, nici nu putem sta cu mâinile în sân, iar din acest motiv este extrem de important să ne concentrăm atenția dincolo de binele propriu și să oferim ajutor, atât cât putem, pentru a le oferi dreptul celor din jur la o viață armonioasă. 

Să nu uităm, totuși, că puterea relațională este cea care ne ajută să ne remontăm, chiar și atunci când credem că nu ne mai ridicăm de jos.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută