fbpx
skip to Main Content
Plictiseala, O Oportunitate De Dezvoltare Pentru Copiii Secolului XXI

Plictiseala, o oportunitate de dezvoltare pentru copiii secolului XXI

Dintre toate anotimpurile, vara este acel anotimp în care mă gândesc cel mai mult la copilările. Îmi amintesc de verile lungi, petrecute în grădina bunicilor, construind adăposturi în natură, gătind cu frunze și flori, și inventând povești. Alte imagini care îmi vin în minte sunt legate de zilele petrecute pe plajă, construind castele de nisip sau citind. Amintirea acestor zile mă umple de bine și de dor după acele momente în care aveam oportunitatea de a crea povești și de a fi eu cu mine. Aceste amintiri sunt deosebite și datorită prezenței surorii mele, mai mică cu un an și trei luni decât mine. Ea a fost un adevărat partener de joacă, alături de care am putut descoperi lumea. Iarna ne jucam în casă. Construiam în camera noastră o scenă și o cortină și regizam piese de teatru. Noi eram și regizori și actori și ne făceam inclusiv costumele. Nu mai știu despre ce erau acele piese de teatru. Noi eram singurii noștri spectatori, dar știu că le sunt profund recunoscătoare părinților și bunicilor mei, pentru că m-au lăsat să mă plictisesc și astfel mi-au oferit oportunitatea de a-mi dezvolta creativitatea și de a mă descoperi.

Din păcate astăzi mulți copii sunt deprivați de această oportunitate. Trăim într-o lume în care adulții încearcă cu orice preț să umple agenda copiilor lor. Cred că este important pentru sănătatea fizică și psihică a copilului, ca acesta să facă sport și să își dezvolte abilitățiile artistice. Ce vedem astăzi însă, cred că este prea mult. A fi ocupat a devenit în zilele noastre sinonim cu a fi cool. Automat, atunci când vedem că o persoană este foarte ocupată, ne gândim că această persoană este valoroasă și importantă.

Mulți părinți se simt vinovați atunci când copiii lor le spun că se plictisesc. Dacă credem că plictiseala este o stare negativă, vom simți firesc nevoia de a face ceva, pentru ca odrasla să nu o simtă. Mulți părinți încearcă să scape copilul de această stare de plictiseală, trimițându-l să se uite la televizor, să se joace pe calculator sau ajung să lase la o parte orice fac, pentru a anima copilul. Cred că pentru o dezvoltare sănătoasă, copiii au nevoie să se joace și cu părinții lor, însă tot pentru o dezvoltare sănătoasă, ei au nevoie să se plictisească și să își inventeze singuri activități.

Dacă vrem să creștem copii care să fie pregătiți pentru viața reală, trebuie să nu uităm că în viață există multe momente în care trebuie să facem lucruri plictisitoare. Cred că aproape în orice domeniu există sarcini repetitive care trebuie făcute cu perseverență, pentru a reuși să ducem lucruri la bun sfârșit. În cercetare, de exemplu, ne place să gândim studii, să colectăm date și să le analizăm pentru a răspunde la întrebările de cercetare. Însă nu ne place să curățăm datele, să introducem în calculator chestionare, să edităm imagini. Aceste lucruri pot lua uneori chiar săptămâni și dacă nu învățăm să tolerăm plictiseala vom avea dificultăți ca adulți.

℗PUBLICITATE


Chiar și noi, adulții, am ajuns să apreciem foarte mult această stare de a fi ocupați. Mergem cu metroul și între stații nu ne uităm la alții ci alegem să citim presa sau să răspundem la e-mailuri, cu pretextul că așa reușim să comunicăm mai mult cu alții sau bifăm mai multe sarcini profesionale. Credem că trăind în acest mod, viața noastră are mai mult sens și ne putem dezvolta mai bine și mai repede. Totuși, merită să ne întrebăm dacă nu încercăm cumva să evităm starea de plictiseală. Fugind de plictiseală, fugim de fapt de momentele în care putem fi noi cu propria persoană. Adevăratele momente de introspecție au loc atunci când nu facem nimic. Când te-ai plictisit ultima dată? Când ai stat ultima dată tu cu tine?

Timpul în care ne plictisim și nu facem nimic este un timp valoros. Atunci când încercăm cu orice preț să umplem acele clipe din viața unui copil, îl deprivăm de oportunitatea de a se descoperi pe sine și de a-și dezvolta creativitatea. Când se plictisesc, copiii sunt nevoiți să creeze activități care să li se pară interesante și să învețe că proprile lor gânduri și trări pot fi lucruri interesante de descoperit. Copiii au nevoie de timp să privească, să își imagineze lucruri și să își asimileze propriile experiențe prin joc sau pur și simplu observând lumea din jurul lor.

Aș vrea să închei cu un citat al Dr. Vanessa Lapointe, care cred că rezumă perfect articolul: „Copii au nevoie să stea cu propria lor plictiseală, pentru ca lumea să devină destul de liniștită pentru ca ei să se poată auzi. Doar atunci când suntem înconjurați de nimic, ceva se trezește la viață în interiorul nostru.“

Alexandra Huh

Alexandra Huh este psiholog clinician, doctorand în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj, pasionată de oameni, neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută