Skip to content

În ultimii ani, tot mai des auzim îndemnul de a ne găsi și urma pasiunea. Este acest îndemn unul sănătos? De unde apar interesele și pasiunile noastre? Sunt acestea înnăscute sau se dezvoltă ca urmare a dedicării, perseverenței și experienței pe care o acumulăm într-un domeniu?

Paul O’Keefe cercetător în cadrul Yale-NUS College, Carol Dweck și Gregory Walton din cadrul Stanford University au încercat să identifice posibile diferențe interindividuale, care să ne ajute să înțelegem de ce unii oameni găsesc mereu noi lucruri care să le provoace interes, în timp ce alții nu? Pentru a răspunde la această întrebare, cei trei au realizat cinci studii, publicate în 2018 în cadrul unui articol științific.

Autorii au plecat de la ipoteza conform căreia diferențele comportamentale sunt date de modul în care definim noi interesele. Unii oameni pot considera că interesele sunt fixe (teoria fixă a intereselor). Conform acestei teorii, o persoană poate avea doar un număr limitat de interese. După ce le-a identificat, se va concentra exclusiv pe acestea. Pentru asemenea persoane, interesele reprezintă o sursă inepuizabilă de motivație și energie. Dacă o astfel de persoană se confruntă cu dificultăți, acestea vor fi considerate o dovadă a faptului că acela nu este un interes potrivit pentru sine. O persoană care crede că interesele se dezvoltă (teoria dezvoltării intereselor) știe ca a fi interesat de un domeniu nu reprezintă o piedică în dezvoltarea altor interese. Aceste persoane știu că, atunci când îți urmezi interesul, este normal să apară provocări. Dificultățile sunt considerate însă oportunități de creștere.

Pentru a înțelege mai bine diferența dintre teoria fixă și teoria dezvoltării, ne putem gândi la modul în care abordăm o relație de cuplu. O parte dintre oameni, consideră că undeva, în lume, există o jumătate perfectă și că ea trebuie găsită. În acest caz, orice dificultate pe care o vor avea în relație este considerată o dovadă a faptului că nu se potrivesc cu acea persoană (teoria fixă). Adepții teoriei dezvoltării consideră în schimb că provocările dintr-o relație nu sunt un indicator al faptului că cei doi nu se potrivesc, ci indică mai degrabă zonele pe care cuplul ar trebui să se dezvolte.

Ce ne face să fim deschiși către noi interese?

În primul studiu, 126 de studenți au citit două articole, apoi și-au exprimat gradul de interes față de acestea. Înainte de a lua parte la studiu, participanții au fost întrebați în ce măsură se consideră pasionați de științe exacte și tehnologie sau de arte și științe umaniste. Doar cei care se situau clar într-o categorie sau alta, au fost incluși în studiu. Unul dintre articolele citite în sarcină se potrivea cu identitatea declarată (științe exacte sau științe umaniste), iar celălalt nu.

Rezultatele studiului au arătat faptul că, indiferent de teoria asupra intereselor (fixă sau a dezvoltării) pe care o aveau studenții, interesul lor a fost mai crescut față de un subiect care era congruent cu domeniul lor de interes. Cei care au crezut că intersele se pot dezvolta au fost mai deschiși față de subiecte din afara sferei lor de interes.

Dacă credem că interesele sunt fixe, devenim mai puțin deschiși față de alte interese?

În cadrul celui de-al treilea studiu, studenților li s-a cerut să citească un alt articol, înainte de a-l citi pe cel care se potrivea cu domeniul lor de interes. Pentru jumătate dintre aceștia, primul articol pe care îl citeau explica faptul că interesele sunt fixe, iar pentru cealaltă jumătate, că interesele se dezvoltă. Ambele articole ilustrau teoriile prin intermediul unor povești de viață aparținând unor personalități (de exemplu, Albert Einstein).

℗PUBLICITATE



Studenții care au citit un articol ce susținea faptul că interesele sunt fixe s-au declarat mai puțin interesați de articolul dintr-un alt domeniu de interes.

Care este legătura dintre interese și motivație?

Cel de-al patrulea studiu ne arată faptul că persoanele care cred puternic că interesele sunt fixe consideră și că urmărirea acestora reprezintă o sursă nelimitată de motivație. Pe de altă parte, persoanele care cred că interesele se dezvoltă cred și că urmărirea unei pasiuni însemnă și confruntarea cu provocări și obstacole.

Rămânem interesați de ceva, chiar și atunci când devine dificil?

Există lucruri care ne trezesc interesul. O carte, un curs online, ideea de a învăța o limbă străină. Nu de puține ori, ne apucăm de aceste lucruri, dar apoi constatăm că ele necesită prea mult timp, energie și resurse și că lucrurile nu sunt chiar așa de simple cum ne așteptam.

În cadrul ultimului studiu, autorii au folosit un filmuleț foarte captivant despre găurile negre. După ce au văzut filmulețul și au spus cât de interesant li se pare subiectul filmulețului, studenților li s-a cerut să citească prima pagină dintr-un articol științific despre găuri negre. După ce au citit articolul, ei și-au indicat iarăși gradul de interes față de temă, precum și gradul de dificultate al articolului.

O scădere mai mare a interesului față de găurile negre, între vizionarea filmulețului și citirea articolului, a avut loc pentru participanții care credeau în teoria fixă. Cum era de așteptat, în general studenții care au înțeles ușor articolul au fost mai interesați de găurile negre.

În concluzie, rezultatele celor cinci studii arată faptul că ceea ce credem despre felul în care se dezvoltă interesele ne influențează semnificativ așteptările și felul în care vom răspunde provocărilor și obstacolelor. Persoanele care cred că interesele se pot dezvolta s-ar putea să reziste mai bine atunci când apar obstacole și să renunțe mai greu la un domeniu de activitate. De asemenea, aceste persoane s-ar putea să fie mult mai deschise și interesate de un mediu de lucru interdisciplinar și inovator. A ne urma pasiunea nu este tocmai un sfat sănătos, deoarece s-ar putea să ne determine să investim toate resursele într-o singură direcție, iar dacă ne confruntăm cu dificultăți, putem considera că acesta este un semn că nu suntem buni în acel domeniu.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0